Acoperăminte de morminte

Asemenea pietrelor funerare, decorate cu reliefuri geometrice sau vegetale, cu reprezentări votive şi inscripţii comemorative, menite să împodobească mormintele şi să perpetueze în posteritate memoria celor dispăruţi, acoperămintele de morminte sunt destinate să împodobească, la rândul lor, aceste pietre, conferindu-le propria lor frumuseţe. Ele se executau, bineînţeles, numai pentru pietrele de morminte aflate în biserici, care nu puteau să aparţină decât vârfurilor societăţii feudale - voievozilor, în special - şi se aşezau peste acestea mai cu seamă în zilele de sărbătoare. Expresii ale cultului profund pentru strămoşi, acoperămintele de morminte se confecţionau din cele mai scumpe ţesături, din atlazuri şi brocarturi strălucitoare, decorate cu motive stilistice vegetale sau geometrice, ţesute în fir de aur, de argint şi de mătase, la care se adăugau chenarele marginale cu inscripţii comemorative, brodate în fire la fel de preţioase. Astfel arată, bunăoară, acoperământul pentru mormântul lui Ştefan cel Mare şi cel pentru mormântul soţiei sale Maria Voichiţa, ambele existente la Putna. Uneori decoraţiile acestor piese funerare luau înfăţişări mai complexe, fiind brodate cu reprezentări simbolice, heraldice sau religioase, cu scurte inscripţii liturgice - pe lângă cele obişnuite, comemorative - şi chiar cu reprezentări ale defuncţilor, transfiguraţi în chip de gisanţi.

Acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop, aflător, de asemenea, la Putna, constituie exemplul cel mai strălucit pentru această categorie de broderii, dar nu este şi unicul. Deşi diferite de acestea, ca manieră stilistică, deosebit de preţioase sunt, mai cu seamă prin calităţile lor portretistice, şi acoperămintele de morminte ale lui Ieremia şi Simion Movilă, de la Mănăstirea Suceviţa, al doamnei Tudosca, soţia lui Vasile Lupu, precum şi cel al fiului lor Ioan, de la biserica Trei Ierarhi din Iaşi.

Adeseori, însă, acoperămintele de morminte se improvizau prin îmbinarea mai multor fragmente de ţesături, provenind de la somptuoase vesminte domneşti, cărora li se dădea forma corespunzătoare, adică cea dreptunghiulară sau trapezoidală. În asemenea cazuri ele erau lipsite de inscripţii, precum şi de toate celelalte accesorii.

La Mănăstirea Putna se află cea mai importantă colecţie de acoperăminte de morminte din ţara noastră, cuprinzând toate tipurile menţionate succint mai sus. Faima lor se datorează atât mormintelor pentru care sunt destinate, cât şi măiestriei artistice excepţionale cu care au fost lucrate unele dintre ele. Este cazul acoperămintelor pentru mormântul lui Ştefan cel Mare şi al Măriei Voichiţa, impunătoare prin grandoarea ţesăturilor din care au fost confecţionate, dar mai ales al celui pentru mormântul Mariei de Mangop, una dintre cele mai elevate creaţii ale evului mediu românesc şi european, capodoperă a broderiei universale.


Sus