Aer

20 martie 1481

Broderie cu fir de aur, argint, mătase colorată şi perle pe un fond de satin cafeniu, înnoit, ulterior, parţial, în suprafeţe mari. Căptuşit cu tafta roz.

Dimensiuni: în. 55 X 85 cm.

Provenienţă: dăruit de Ştefan cel Mare Mănăstirii Putna, unde a şi fost, probabil, lucrat.

Tema iconografică, dimensiunile şi inscripţia votivă indică un aer fără echivoc, adică acel acoperământ pentru „sfintele vase” căruia i se mai spune şi „pocrovăţul mare” sau „văzduh”, destinat să acopere vasele de cult, împreună cu celelalte două pocroveţe, din garnitura cărora face obligatoriu parte.

Într-o perspectivă celestă, sugerată de numeroasele stele argintii din câmpul brun al broderiei, dar şi de prezenţa, la registrul superior, în colţuri, a soarelui şi a lunii, este proiectată scena Punerii în mormânt. Iisus mort, aşezat pe Piatra roşie din Efes, ocupă zona centrală a compoziţiei. La căpătâiul său, aşezată pe jilţ, jeleşte Fecioara Măria, aplecată uşor spre creştetul fiului ei. în partea opusă, jelesc două mironosiţe, prima dintre ele sărutând picioarele Mântuitorului.

La registrul superior al broderiei sunt plasaţi arhanghelii Mihail şi Gavril, ambii ţinând în mâini ripide de aur, reprezentând serafimi, cu care îl proslăvesc pe Iisus; la cel inferior, arhanghelii Rafail şi Iruil îl plâng. Aureolele tuturor personajelor, ca şi numeroasele detalii vestimentare, cum ar fi cutele maforioanelor purtate de acestea, sunt subliniate strălucitor cu şiraguri de perle mărunte, cusute în broderia lor de aur. Personajele sunt, de asemenea, marcate, fie cu numele lor întregi, fie numai cu iniţialele acestora, brodate în dreptul fiecăruia cu fire de aur.

Inscripţii: începând din colţul drept, de jos, pe laturile verticale şi pe cea orizontală, de sus, este brodată cu fir de aur, pe fond cafeniu, următoarea inscripţie liturgică, în limba slavonă: „Iosif cel cu bun chip, de pe lemn a luat preacuratul tău trup, înfăşurîndu-l cu giulgiu curat şi cu miresme acoperindu-l, în mormânt nou l-a pus”. La registrul de jos, în chenar, este brodată cu fir de aur, tot pe fond cafeniu, inscripţia votivă în limba slavonă: „Io Ştefan voievod, cu mila lui Dumnezeu, domnul Ţării Moldovei, a făcut acest aer în anul 6989 (= 1481), martie 20”.

Observaţii: acest văl liturgic a fost considerat, uneori, ca epitaf (O. Tafrali, Petre S. Năsturel, Gh. Moisescu), alteori ca antimis (I. D. Ştefănescu, V. Vătăşianu). Una din cele două mironosiţe de la picioarele Mântuitorului a fost identificată greşit de O. Tafrali cu sfîntul Ioan Botezătorul, eroare care apare întocmai şi în Repertoriul monumentelor 1958.