Clopotul mare, zis Buga

1484

Bronz, executat şi decorat prin turnare.

Greutate: 1565 kg,

Provenienţă: dăruit de Ştefan cel Mare Mănăstirii Putna.

Este expus actualmente, ca piesă muzeistică, în incinta mănăstirii.

Istoric: turnat în 1484, din porunca lui Ştefan cel Mare, de-a lungul vremii acest clopot s-a dogit şi a fost returnat de mai multe ori: prima dată se strică la 5 ianuarie 1760 şi este refăcut în iunie 1761 de către meşterul Theodor Polianschî din Lvov, care se angaja faţă de mănăstire să-l facă el încă o dată, pe speze proprii, dacă clopotul nu va rezista cel puţin patru ani; a doua oară se dogeşte în 1793 şi rămâne astfel până în 1818, când este iarăşi returnat de către Mihail Făgăraşi, clopotarul Bucovinei; a treia oară se sparge în 1917, iar în 1928 se încearcă refacerea lui, ducându-se tratative cu o firmă specializată din Cernăuţi. Potrivit unor clauze, consimţite de ambele părţi, Buga trebuia să fie topită şi returnată, exact aşa cum a fost, în prezenţa unei comisii constituită ad-hoc. Şi pentru că prin topire se pierd, în general, cam zece procente din metal, diferenţa urma să fie compensată cu bucăţi de bronz provenite de la tunurile austriece reformate, pe care firma respectivă (Geib), le obţinuse după încetarea primului război mondial. Tratativele au eşuat însă, deoarece suma pretinsă pentru această operaţie (225.000 lei) a fost considerată exagerat de mare şi astfel Buga nu a mai fost refăcută, păstrându-se în aceeaşi stare până în zilele noastre. Consiliul eparhial al Bucovinei a preferat să facă mai curând un nou clopot, la fel de mare, de greu şi de frumos ca şi cel de la Ştefan, adresându-se în acest scop Fabricii de clopote Oituz din Bucureşti (cf. Raportul Secţiunii regionale Cernăuţi a Comisiunii monumentelor istorice pe anii 1933-1934, în B.C.M.I.). Potrivit inscripţiei, această copie după vechea Buga „... s-a turnat în anul mântuirii 1934 prin osârdia arhimandritului şi mitropolitului Nectarie al Bucovinei şi a egumenului Putnei Atanasie Prelipceanu, în locul şi după tiparul clopotului Buga, dăruit acestei sfinte monastiri de ctitorul ei, Voievodul Ştefan cel Mare, la anul 1484, care clopot, dogindu-se, s-a aşezat printre odoarele istorice din muzeul sfintei monastiri”.

Descriere şi inscripţii: în zona superioară, vechea Buga este decorată cu o reţea de stilizări florale şi geometrice care se termină spre zona centrală cu ciucuri campaniformi. Pe acest câmp decorativ, la registrul de sus, de jur împrejurul clopotului, inscripţie în limba română cu litere chirilice: „S-au lucrat de maister Mihail Făgăraşi, clopotar A. K. K. Bucovinii”. Sub decorul floral-geometric, dispusă pe şase rânduri orizontale şi pe aproximativ trei pătrimi din circumferinţa clopotului, altă inscripţie în limba română cu litere chirilice: „Acest clopot, anume Buga, al Mănăstirii Putnii, la anii de la Hristos 1484 s-au făcut de ctitorul ei, fericitul Ştefan Voievod cel Vestit, iară la anii 1760 s-au stricat şi mănăstirea, cu ajutorul mitropolitului Iacov Putneanul l-au prefăcut şi la anii 1793 iarăşi s-au stricat şi la anul 1818 prin silinţa egumenului Filaret Vendevschi, cu ajutorul boierilor Ilie Ilschii, Dimitrachi Constan şi Vasile Vasilco iarăşi de iznoavă s-au prefăcut. Auzi Doamne glasul lor”. În zona diametral opusă inscripţiei, într-un medalion oval decorat cu motive florale, este reprezentat - din turnare - Iisus răstignit, asistat de două personaje feminine.

Observaţii: s-ar părea că denumirea acestui mare clopot este de fapt o poreclă, determinată atât de proporţiile sale, cit şi de sunetul său. După cum se ştie, în slavonă, substantivul bugă înseamnă buhai sau taur, deci o fiinţă puternică şi de mari dimensiuni, iar verbul bugati înseamnă a tuna, a bubui, asemenea dangătelor Bugăi despre care se spune că făceau să răsune munţii. Intrând în legendă, ca multe din lucrurile şi faptele săvârşite de Ştefan cel Mare, despre clopotul Buga se povesteşte că a sunat de la sine în noaptea de 12 - 13 octombrie 1777, când turcii l-au ucis mişeleşte, la Iaşi, pe Grigore al III-lea Ghica pentru că protestase împotriva răpirii Bucovinei de către austrieci (Mihai Eminescu, La anul 1774, în „Curierul de Iassi” nr. 106 din 30 septembrie 1877).


Sus