Colivar

1567

Argint parţial aurit, ciocănit şi gravat.

Dimensiuni şi greutate: d. g. 52 cm; gr. 4,100 kg.

Provenienţă: dăruit de Alexandru Lăpuşneanu şi familia sa Mănăstirii Putna.

Vas de formă circulară, asemănător unul talger, cu o protuberantă centrală, ridicată din bază către interior, şi cu o margine lată în afară, somptuos aurită şi gravată cu două ghirlande concentrice de stilizări florale, între care se înscrie, de asemenea concentric, pisania, în poziţii diametral opuse, două medalioane circulare întrerup textul inscripţiei. În centrul unuia dintre ele, care marchează începutul şi sfârşitul inscripţiei, este gravat capul de bour, cu stea între coarne, cu soarele şi luna la dreapta şi la stânga sa. În centrul celuilalt este gravată o cruce cu un braţ orizontal şi unul oblic, între două vrejuri de lalele.

Inscripţii şi însemne: pe margine, între ghirlandele concentrice de flori, inscripţie slavonă, cu litere capitale: „Acest blid l-a făcut Io Alexandru Voievod şi Doamna sa Ruxandra şi copiii lor Bogdan şi Petru şi Costache şi l-au dat Mănăstirii Putna ca să fie colivar, în anul 7075 (= 1567) iunie 11”. În medalionul de sus, reprezentând efigia sigiliului domnesc, de jur împrejurul stemei, stă scris cu litere chirilice: „Io Alexandru Voievod”, iar în cel de jos, care este, desigur, reversul primului, de jur împrejurul crucii: „... şi Doamna sa Ruxandra”. În spatele aceleiaşi margini exterioare, pe o porţiune egală cu aproximativ un sfert din circumferinţa ei, o altă inscripţie slavonă precizează: „Şi atunci sub arhimandritul Spiridon s-a făcut acest blid din argintul mănăstirii”, care a costat „cinci sute de zloţi”. Observaţii: cea din urmă inscripţie i-a determinat pe unii cercetători să creadă „că Alexandru Vodă numai a reînnoit acest colivar, făcut deja sub arhimandritul Spiridon între 1502 şi 1510”, aşa cum reînnoise cristelniţa de la bătrânul Ştefan. (Cf. D. Dan, Mănăstirea Putna; Tafiali, Le tresor). Pisania însă precizează clar că el a făcut (sătvori) şi nu a înnoit (obnovi), acest vas, fără să pomenească nimic despre Ştefan cel Mare, ca în cazul precedent. Aceasta înseamnă că arhimandritul Spiridon din inscripţia citată nu trebuie identificat cu cel care a fost stareţ al Mănăstirii Putna între 1502-1510, ci cu un alt arhimandrit Spiridon care a fost egumen al aceleiaşi mănăstiri între anii 1559-1568, deci chiar în timpul domniei lui Alexandru Lăpuşneanu.


Sus