Coroana Maicii Domnului şi a Pruncului Iisus

1758

Argint aurit, turnat, ciocănit şi cizelat.

Dimensiuni şi greutate: în. 16 cm; lg. 28 cm; gr. 0,210 kg. (coroana Maicii Domnului)
în. 14 cm; lg. 19 cm; gr. 0,125 kg. (coroana Pruncului Iisus)

Provenienţă: executate de un argintar ieşean, la comanda mitropolitului Iacov Putneanul, din diferite giuvaere găsite în mormântul lui Ştefan cel Mare, pentru a împodobi icoana Maicii Domnului cu Pruncul, atribuită - după tradiţie - Mariei de Mangop.

Istoric: se ştie că, din porunca lui Scarlat Ghica Vodă, în februarie 1758, ispravnicul Sucevei Dumitru Lascarache procedează la deschiderea şi cercetarea mormântului lui Ştefan cel Mare, dând „lucrurile preţioase aflate în el (...), la mâna părinţilor, după cum ne desluşeşte un izvod din 19 februarie 1758”. Despre folosirea unora dintre aceste lucruri la executarea coroanelor pentru icoana Maicii Domnului cu Pruncul, se găsesc detalii într-o scrisoare a mitropolitului Iacov către Venedict, egumenul Putnei, datând din 20 martie 1758, în care printre altele se spune: „...şi toate pietricelele acele ce s-au aflat şi inelele şi şarjele şi boldurile şi altele ce s-au aflat, toate să le pecetluieşti la un loc. Şi să pui pe Rafail argintarul ca să ia măsură de pe coroana ce este la Maica Precista cea făcătoare de minuni şi de pe coroana Mântuitorului Hristos, ce este tot întru aceeaşi (icoană, pe o hârtie, cit îi coroana de mare şi fără floare, numai mărimea lor; şi atât pietrele acele şi inelele, cât şi măsurile coroanelor, cu om de credinţă să mi le trimiteţi, însă să căutaţi împreună cu părinţii sobornici, că este o pungă cu mărgăritare pecetluită cu pecetea noastră şi s-o deschideţi şi să alegeţi dintrânsa 500 fire de mărgăritar, care să fie tot de un fel, şi de o potrivă şi mai sunt, nu ştiu 2 sau 300 fire mărgăritare ca nohotul, ce au căzut de pe aer şi să ni trimiteţi mărgăritarul tot odată, atât cele 500 fire, cit şi cele ca nohotul, dimpreună cu lucrurile ce s-au aflat pe mort: că am socotit să facem coroana Maicii Precistei şi Domnului Hristos, altă făptură mai iscusită şi mai frumoasă şi să le împodobim cu pietrele acele şi cu mărgăritare, cari coroane după ce se vor găti, să se puie numai în zile mari şi praznicele împărăteşti”. (Vezi articolul anonim Fondul religionar al Bucovinei, în rev. „Candela” nr. 10/1 oct. 1889, D. Dan, Mănăstirea...). Se ştie, de asemenea, că în 1904, cu prilejul restaurării icoanei pentru care au fost destinate, aceste coroane sunt înlocuite cu altele, similare dar mai puţin preţioase. Cele vechi au fost asigurate atunci într-un dulap din biserică, iar actualmente sunt expuse în Muzeul mănăstirii.

La coroana Maicii Domnului, la baza diademei, marcată cu două şiruri de perle, dispuse în curbe paralele, sunt montate 13 frize de aur, din garnitura acelora găsite în mormintele voievodale şi expuse acum, separat, în Muzeu, fiecare din ele având în centru câte o perlă mai mică. Deasupra lor se înalţă decorul maiestuos al coroanei, sugerând o succesiune de cercuri împletite sau de contururi în forme de inimi, care se întretaie armonios şi ale căror margini sunt, de asemenea, marcate cu perle. Şapte flori mari, stilizate au repousse şi prin cizelare, încununează acest decor, fiecare având încrustată la mijloc câte o piatră preţioasă de culoare roşie, cu excepţia celei din centru, mai mare, care este albastră. Alte trei caboşoane roşii marchează la registrul superior locurile de întretăiere ale decorului amintit.

În ansamblu, coroana Pruncului Iisus este asemănătoare coroanei Maicii Domnului, cu unele detalii în plus sau în minus. Numărul rizelor de aur de la baza diademei este aici numai de nouă; numărul perlelor este, fireşte, şi el mai mic, iar caboşonul din centrul florii de la mijloc este roşu, nu albastru. În plus, această coroană are montată deasupra, în prelungirea axului vertical al florii centrale, o cruce stelată cu un diamant la mijloc şi cu patru granate mici la extremităţile braţelor.


Sus