Epitaf

10 mai 1738

Broderie cu fir de aur, argint, mătase colorată şi perle pe un fond de mătase ripsată, vişinie, căptuşită cu pânză din cânepă în nuanţă oliv.

Dimensiuni: 48 X 65 cm. (plus un chenar marginal lat de 43 cm. din mătase verde broşată cu flori stilizate aurii, roşii şi ocru).

Provenienţă: dăruit de soţii Ioan şi Ilinca Arghir.

Denumit aer în inscripţia votivă - asemenea pieselor similare din vremea lui Ştefan cel Mare - acest văl liturgic este de fapt, un epitaf, cu atributele clasice ale speciei, dar şi cu altele noi, suplimentare, adăugate treptat de artişti la vechea sa iconografie.

Scena centrală reprezintă, ca şi altădată, Punerea în mormânt, dar acum ea este anturată, la dreapta şi la stingă, de câte trei scene laterale” ilustrând - într-o dispunere narativă - ultimele evenimente din viaţa pământească a lui Iisus, premergătoare deznodământului ineluctabil din scena centrală. De la stingă în jos şi de la dreapta în sus, reprezentările figurative ale acestor evenimente sunt indicate - deasupra fiecăreia din ele - şi prin scurte inscripţii româneşti cu litere chirilice: I. Cînd l-au prins pe Hristos; II. Hristos la Caiafa l-au dus; III. înaintea lui Pilat stă Iisus; IV. Hristos înaintea lui Irod stă; V. Pre Hristos la stâlp îl bat; VI. Răstignirea.

Lucrate miniatural, într-o viziune extrem de originală, asemănătoare xilogravurilor din vechile cărţi populare româneşti, aceste compoziţii marchează evenimentele amintite cu o simplitate şi o candoare cuceritoare, pregătind receptarea avizată a scenei centrale, care este tratată monumental, în viziune tradiţională. Dar şi aici intervin unele elemente noi: vechea şi austera reprezentare a Pietrei roşii din Efes apare acum ca un pat cvasisomptuos, iar spaţiul sideral în care se petrecea odinioară scena, abia mai este sugerat acum prin prezenţa soarelui şi a lunii la colţurile de sus şi a câtorva nori la registrul inferior. S-a redus, de asemenea, considerabil, numărul îngerilor, rămânând aici numai doi, unul la capul şi celălalt la picioarele Mântuitorului, ambii ţinând în mâini câte o luminare şi câte o cădelniţă, întreaga compoziţie este dominată de crucea pe care a fost răstignit Iisus, deasupra căreia, o scurtă inscripţie slavonă, brodată cu fir de aur, indică subiectul reprezentării: înmormântarea. Sub braţele aceleiaşi cruci, veghează şi se roagă, la stângă, Maica Domnului, Marta şi Măria, iar la dreapta Ioan, Nicodim şi Iosif. În chenarul marginal, inscripţia votivă şi liturgică este întreruptă la cele patru colţuri de câte o floare brodată cu fir de aur şi argint. Fondul general al epitafului este roşu-vişiniu, culoare atenuată discret de dominanţa brodajului în fir de aur şi argint, dar şi de interferenţa în structura acestuia a unor detalii brodate cu fir de mătase în diferite culori: ocru, brun, vernil, negru etc.

Inscripţii. La registrul de jos, în chenar, este brodată cu fir de aur, pe fond roşu, inscripţia votivă, în limba română cu litere chirilice: „Acest sânt aer l-au făcut Ion, sin Arghir, soţul Ilincăi, văleatul 7246 (= 1738), mai 10. Roxana au cusut”. Pe celelalte trei laturi ale chenarului, inscripţie liturgică în limba slavonă: „Iosif cel cu bun chip a luat cu el preacuratul tău trup, în giulgiu curat înfăşurându-l şi l-a pus în mormânt, din nou închizându-l”.