Epitaf

Secolul XIV

Broderie cu fir de argint, argint aurit şi mătase colorată pe un fond iniţial brun, dublat cu pânză de in în culoare naturală. Această pânză constituie fondul actual al epitafului, cel iniţial fiind uzat aproape integral. Se păstrează mici fragmente numai în chenare şi în textul inscripţiilor.

Dimensiuni: 111 X 170 cm. (ulterior s-a adăugat un chenar de mătase roşie lat de 11 cm.).

Provenienţă: atelier de broderie sârbo-bizantină. Se presupune că a fost adus în Moldova, odată cu zestrea sa, de către doamna Elena-Ecaterina, a doua soţie a lui Petru Rareş, care era fiica despotului sârb Iovan Brancovici (1465 - 1502), ultimul ţar al Sremului.

Istoric: a figurat în expoziţiile: L'Art Byzantin, ari europeen, Neuvieme exposition sous l'egid du Conseil de l'Europe, Palais du Zappeion, Athenes, 1964, (cat. 585); Cultura bizantină în România, expoziţie organizată cu prilejul celui de al XlV-lea Congres internaţional de studii bizantine, Bucureşti, 6 - 12 septembrie 1971.

Compoziţia brodată pe acest epitaf, reprezentând scena plângerii lui Iisus după coborârea sa de pe cruce, este structurată pe o axă orizontală mediană, marcată de trupul neînsufleţit al personajului principal, desenat în linii schematice, cu sumare detalii anatomice. Proiectat într-un spaţiu celest, sugerat de numeroasele stele care spuzesc întreaga suprafaţă a broderiei, trupul lui Iisus şi, mai cu seamă, chipul său, concentrat în sine însuşi, degajă o linişte adâncă, liniştea împăcării cu jertfa supremă pe care şi-a adus-o pentru împlinirea înaltei sale misiuni. Gravitând în jurul său, prin puzderia stelelor de aur, patru îngeri la registrul superior şi patru la cel inferior îl plâng şi îl slăvesc pe Mântuitor, iar din cele patru colţuri ale epitafului, alţi patru îngeri, în chip de diaconi, i se prosternă cu câte o ripidă în mâini, pe fiecare din ele fiind brodat, de câte trei ori, cuvântul grecesc „aghios” (= sfânt).

Iniţial, nimburile îngerilor, aureola şi numele lui Iisus, ca şi inscripţiile „aghios” de pe ripide, aveau contururile marcate cu şiraguri de mărgăritare cusute cu fir de bumbac. Acum ripida îngerului din colţul drept de sus lipseşte complet, iar contururile de mărgăritare nu se mai păstrează decât în cuvintele „aghios” de pe celelalte trei ripide.

Deasupra lui Iisus, paralel cu coapsele şi picioarele sale, în două rânduri inegale, este brodată cu fir subţire de argint aurit, pe un fond de pânză din in, inscripţia liturgică, iar la registrul inferior, de asemenea în două rânduri inegale, paralele cu latura de jos a chenarului, pe acelaşi fond şi cu acelaşi fir, este brodată inscripţia votivă, ambele în limba greacă.

Compoziţia este încadrată de un chenar marginal, specific bizantin, decorat cu motive stilistice vegetale, în cuprinsul cărora alternează ritmic cruci cu braţe egale, brodate în fir de aur, şi rozete stelare de argint, corespondente ale acelora de aur din câmpul interior pi epitafului.

Inscripţii: La registrul de jos, pe un fond de pânză de in, este brodată cu fir subţire de argint inscripţia votivă în limba greacă: „Pomeneşte, Doamne, sufletele roabelor tale, regina Serbiei, monaha Euthymia, cu fiica ei, monaha Eupraxia, împărăteasa Serbiei”. La registrul de sus, pe acelaşi fond şi cu acelaşi fir, este brodat următorul text liturgic în limba greacă: „Soborul îngerilor văzând trista privelişte, a scos un strigăt de groază, o, Fiul lui Dumnezeu!”