Epitrahil

Sec. XV

Broderie cu fir de argint aurit şi mătase colorată, pe un fond iniţial de mătase cafenie, dublată cu pânză de in în culoare naturală, căptuşită cu pânză galbenă.

Dimensiuni: 147 X 23 cm.

Provenienţă: dăruit, probabil, de Ştefan cel Mare Mănăstirii Putna.

Istoric: A figurat în expoziţiile : L'Art Byzantin, art europeen. Neuvieme exposition sous l'egide du Conseil de l'Europe, Palais du Zappeion, Athenes, 1964, (cat. 591) ; Cultura bizantină în România, organizată de CSCA, cu prilejul celui de al XlV-lea Congres internaţional de studii bizantine, Bucureşti, 6-22 septembrie 197] (cat. 81).

În zona superioară a epitrahilului, care se petrece în jurul gâtului, este reprezentat Iisus într-un medalion, flancat la stingă şi la dreapta de alte două medalioane cu figuri de arhangheli. De aici în jos, pe nouă registre suprapuse, alternează opt chenare circulare şi zece chenare dreptunghiulare, în interiorul cărora sunt brodate, cu fir de aur, de argint şi de mătase, 18 figuri de sfinţi ale căror nume sunt indicate, de-a dreapta şi de-a stânga lor, cu inscripţii greceşti: Maica Domnului şi Ioan Botezătorul; Ioan Gură de Aur şi Vasile cel Mare ; Petru şi Pavel ; Grigore şi Vlasie ; Marcu şi Matei; Atanasie şi Spiridon; Ioan şi Luca; Ion Milostivul şi Nicolae; Gheorghe şi Dimitrie. Toate personajele sunt prezentate în busturi, cu excepţia ultimelor două – sfinţii militari Gheorghe şi Dimitrie - care se înfăţişează cu figurile întregi. Din păcate, fondul iniţial, de mătase cafenie, pe care se decupau strălucitoare, prin contrast, veşmintele şi aureolele acestor sfinţi, a dispărut integral, ele profilându-se acum pe fondul gri-ocru al pânzei de in care dubla mătasea pentru a o face mai rezistentă. Chipurile personajelor, bine păstrate, ca şi veşmintele lor, sunt stilizate cu măiestrie, degajând o linişte profund spiritualizată, plină de nobleţe şi distincţie. Cele cinci canafuri cu pasmanterie de la partea inferioară a epitrahilului, colorate diferit - în roşu, verde, albastru şi ocru - înviorează cromatica restrânsă, cu reflexe dominant aurii, a întregului veşmânt, ca şi cheutorile roşii în care se îmbină, prin nasturi auriţi, cele două părţi ale acestuia.

Observaţii: În absenţa unei inscripţii votive, provenienţa acestui epitrahil nu poate fi stabilită cu certitudine. I. D. Ştefănescu este de părere că prin tehnică şi stil, piesa face parte din categoria „celor mai frumoase broderii bizantine din secolele XIV-XV”. De aceeaşi părere sunt şi alţi cercetători. Inventarele mai vechi şi mai noi ale Putnei menţionează că acest epitrahil ar fi fost donat mănăstirii de către Ştefan cel Mare.


Sus