Epitrahil

ultima treime a sec. XV

Broderie cu fir de aur, argint şi mătase colorată pe fond de mătase roşie căptuşită cu pânză galbenă.

Dimensiuni: 150 X 24 cm.

Provenienţă: executat, din porunca lui Ştefan cel Mare, la Mănăstirea Putna.

Istoric: a figurat în Exposition de L'Art Roumain anden et moderne. Au Musee du Jeu de Paume, Paris, 25 Mai – I-er Aout, 1925, (cat. 60). De aici expoziţia a fost itinerată, într-o formă mai restrânsă, la Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Rath ; Expoziţia Ştefan cel Mare şi epoca sa - 500 de ani de la înscăunare (12 aprilie 1457 - 12 aprilie 1957), organizată la Muzeul de artă al R.P.R.. Bucureşti. 1957.

Personajele de pe acest epitrahil sunt dispuse într-o schemă iconografică asemănătoare cu aceea de pe epitrahilul din 1469, prezentat în paginile următoare. La registrul superior, în medalionul central, apare Iisus, anturat, la dreapta şi la stânga, de doi arhangheli, de asemenea în medalioane. Mai jos de ei, se boltesc, două câte două, pe şase registre, douăsprezece arcade semicirculare, sprijinite pe colonete cu piedestale şi capiteluri circulare. Sub arcade, sunt dispuşi în picioare, înveşmântaţi cu mantii de aur şi cu tunici de mătăsuri colorate: Maica Domnului şi Ioan Botezătorul; Petru şi Pavel; Ioan Teologul şi Vasile cel Mare; Grigore Bogoslovul şi Nicolae ; Spiridon şi Atanasie; Gheorghe şi Dumitru. Unii sfinţi au cărţi sau rotuli în mâini, iar numele tuturor sunt indicate cu inscripţii în limba greacă. Registrele sunt despărţite prin benzi orizontale decorate cu semipalmete. La poale, sub sfinţii Gheorghe şi Dumitru, pe bandă îngustă de mătase roşie, este brodată, în fir de aur, pisania în limba slavonă. Sub pisanie sunt prinşi cu pasmanterii doi ciucuri verzi, la colţuri, şi unul de culoare albastră, la mijloc. Epitrahilul se încheie cu doi nasturi metalici.

Inscripţii: „Io Ştefan voievod şi doamna Maria”.

Observaţii: Virgil Vătăsianu consideră că acest epitrahil a fost confecţionat „curând după 14 septembrie 1472, când Ştefan cel Mare se căsătoreşte cu Maria de Mangop”. Aşadar, după opinia sa, doamna Maria din această inscripţie nu este Maria Voichiţa, cum au înclinat să creadă unii cercetători, în acest caz, confecţionarea piesei trebuie plasată între această dată şi data de 19 decembrie 1477 când Maria de Mangop moare.


Sus