Epitrahil

anterior anului 1496

Broderie cu fir de aur, argint şi mătase colorată, pe un suport de mătase roşie, căptuşită cu pânză roşie.

Dimensiuni: 148 X 24 cm.

Provenienţă: de la Ştefan voievod şi fiul său Alexandru.

Istoric: a figurat în Exposition de L'Art Roumain ancien et moderne. Au Musee du Jeu de Paume, Paris, 25- Mai – I-er Aout, 1925, cat. 55. De aici expoziţia a fost itinerată, într-o formă mai restrânsă, la Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Rath ; La Roumanie ă l'Exposition Universelle et Internationale de Bruxelles, 1935, (cat. 29); Expoziţia Ştefan cel Mare şi epoca sa — 500 de ani de la înscăunare (12 aprilie 1457 - 12 aprilie 1957), organizată la Muzeul de artă al R.P.R., Bucureşti, 1957.

Brodat în întregime cu fir de aur, de argint şi de mătase colorată, acesta este unul dintre cele mai frumoase epitrahile din colecţia Mănăstirii Putna şi, totodată, unul dintre cele mai bine conservate. Continuând tradiţia iconografică a epitrahilelor din vremea lui Alexandru cel Bun, decoraţiile sale ilustrează – în mici compoziţii măiestrit regizate – momente semnificative din Noul Testament, fiind singurul epitrahil ca astfel de reprezentări, ajuns până la noi, din secolul al XV-lea. La partea superioară, care se petrece pe după grumaz, este înfăţişată Cina de la Mamvri, iar de-a lungul celor două poale, în 16 medalioane, dispuse două câte două pe opt registre, încadrate de chenare înflorate, despărţite între ele prin borduri cu motive geometrice sau vegetale, sunt brodate 16 scene din viaţa lui Iisus : Bunavestire şi Naşterea, Prezentarea la templu şi Botezul, Schimbarea la Faţa şi îmbierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim, şi Cina cea de taină, Rugăciunea de pe muntele Măslinilor şi Calvarul, Flagelarea şi Răstignirea, Punerea în mormânt şi Adormirea Maicii Domnului, Coborârea în iad şi Coborârea Sfântului Duh. Scenele menţionate sunt indicate cu inscripţii greceşti, iar în continuarea lor, spre capetele epitrahilului, în alte două medalioane, care au polarizat şi continuă să polarizeze în mod deosebit atenţia cercetătorilor, apar mult discutatele portrete votive ale lui Ştefan voievod şi fiul său Alexandru. Acestea din urmă sunt indicate cu inscripţii slavone. Decorul se încheie cu două borduri înalte, reprezentând motive geometrice, brodate în fir de aur, de argint şi de mătase colorată, sub care sunt prinse cinci canafuri, cu pasmanterii de mătase roşie, învârstate cu fir de aur.

Inscripţii: În medalionul cu portretul atribuit lui Ştefan cel Mare este brodată cu fir de aur inscripţia votivă în limba slavonă: „Ştefan voievod”. În medalionul cu portretul lui Alexandru, este brodată cu fir de aur inscripţia votivă în limba slavonă: „Alexandru, fiul lui Ştefan voievod”.

Observaţii: majoritatea cercetătorilor consideră că acest epitrahil este „anterior anului 1480”. Virgil Vataşianu afirmă, cu drept cuvânt, că nu ştie pe ce se întemeiază această datare propusă de Tafrali. Având în vedere faptul că Alexandru, fiul lui Ştefan cel Mare, moare în anul 1496, piesa trebuie considerată anterioară faţă de acest an, sau, după expresia lui I. D. Ştefănescu, ea „nu poate fi posterioară acestui an, fiindcă fiul este arătat în viaţă alături de tată”. Vasile Drăguţ, însă, eludând aproximaţiile, o consideră categoric din 1490. Mai menţionăm, de asemenea, că unii cercetători, cum ar fi Corina Nicolescu, Theodor Manolache ş. a., îl numesc pe fiul lui Ştefan cel Mare, din acest epitrahil, Alexandrei, or se ştie că acesta a rămas în istorie cu numele de Alexandru. Cel ce este cunoscut sub numele de Alexandrei era fiul lui Iliaş, fratele lui Bogdan al II-lea şi, deci, vărul lui Ştefan cel Mare, care a domnit de mai multe ori în Moldova, înainte de, anul 1455. În sfârşit, s-au emis şi unele opinii diferite cu privire la identitatea celor două portrete. Ştefan S. Gorovei, bunăoară, crede că chipul lui Alexandru de pe epitrahilul de la Putna, înfăţişat „alături de un Ştefan voievod slăbănog, bărbos şi cu privirea dusă – şi nu rotund la faţă, ras şi cu privirea expresivă, cum îl vedem pe Ştefan cel Mare în majoritatea portretelor bine păstrate – aparţine altui Alexandru, fiul voievodului Ştefan al II-lea”. în acest caz şi epitrahilul ar fi, desigur, din prima jumătate a secolului al XV-lea... Cu peste 10 ani mai înainte, însă, Teodora Voinescu atrăgea atenţia că nu trebuie să căutăm asemănarea în astfel de portrete pentru că „Chipul lui Ştefan nu este aici un portret, ci rămâne un simbol, rupt parcă din galeria de sfinţi aşezaţi unii sub alţii în epitrahilele epocii”. Celelalte portrete votive din epocă, reprezentându-l sigur pe Ştefan cel Mare, fie brodat, fie zugrăvit ori miniat, infirmă totuşi această opinie, validând-o, mai curând, pe a lui Ştefan S. Gorovei. în octombrie 1864, pictorul Gheorghe Panaiteanu Bardasare (1816-1900) este trimis de către Ministerul Instrucţiunii Publice în Bucovina, pentru a face copii după diferite „picturi religioase şi odăjdii” în vederea întocmirii Albumului arheologic şi artistic Naţional. Cu acest prilej Panaiteanu execută la Mănăstirea Putna, două desene după portretele voievozilor Ştefan şi Alexandru, brodate pe acest epitrahil, care vor fi apoi litografiate şi publicate, în colecţia Cabinetului de stampe al Academiei R. S. România se păstrează două litografii, un exemplar alb-negru şi un exemplar colorat.


Sus