Mănăstirea Putna | Evenimente - 2012
 
RO
EN

Evenimente - 2012


Mănăstirea Putna la un pas de a-și pierde pământul
dăruit de Ștefan cel Mare


De mai bine de un an de zile Mănăstirea Putna este supusă unei presiuni insistente și continue din partea reprezentanților Direcției Generale a Finanțelor Publice Suceava, precum mulți dintre români au aflat. La 7 decembrie 2011 Direcția de Finanțe a introdus pe rolul Tribunalului Suceava o contestație în anulare care urmărește să desființeze hotărârea Tribunalului Suceava 1015/01.07.2011 prin care Mănăstirii Putna i s-a recunoscut proprietatea terenului dăruit de ctitorul ei, Sfântul Ștefan cel Mare. Este vorba de cele 14 hectare de teren ce formează vatra mănăstirii, donate în perioada zidirii ei (1466-1469) de către Sf. Voievod Ștefan din averea sa personală, și care au fost întărite prin actul din 2 februarie 1503 în cuvinte de maximă solemnitate și gravitate înaintea oamenilor și a lui Dumnezeu:

Iar după viața noastră, (...) ori pe cine îl va alege Dumnezeu să fie domn în țara noastră Moldova, acela să nu clintească dania și întărirea noastră, ci s-o întărească și s-o împuternicească, pentru că am cumpărat cu banii noștri și am dat și am scris acelei sfinte Mănăstiri de la Putna.

De atunci și până în ziua de astăzi, vreme de peste 546 de ani, Mănăstirea Putna și-a stăpânit acest pământ în mod continuu și neîntrerupt, a avut obște de călugări generație după generație, a făcut liturghie în fiecare zi, a pomenit ctitorii în fiecare an și s-a rugat pentru mântuirea întregului neam românesc. Nimeni, niciodată în istoria Putnei – nici domnii moldoveni de după Ștefan cel Mare, nici cei fanarioți din secolul XVIII, nici stăpânitorii vremelnici austro-ungari, nici regii României interbelice, nici măcar conducătorii comuniști – nu a mers până acolo încât să afirme că pământul de sub mormântul Sf. Ștefan cel Mare nu este al Mănăstirii Putna. Această vatră a mănăstirii – cuprinzând biserica, mormintele, muzeul, gospodăria, arhondaricele și dependințele anexe – a fost inclusă accidental în Fondul Bisericesc creat de austrieci în Bucovina în 1783, Fond însumând păduri în proporție de peste 95% și peste care statul comunist s-a intabulat la rândul lui abuziv în 1949. Aceasta le-a dat motiv unor funcționari publici ai statului român după 2001 să spună că Mănăstirea Putna nu este proprietară pe pământul ei, fiindcă nu ea este cea intabulată în cartea funciară, ci statul român. De aceea – deși pare absurd – Mănăstirea Putna a trebuit să-și câștige în justiție dreptul de proprietate asupra terenului care i-a fost donat de Sf. Ștefan cel Mare, invocând uzucapiunea – adică folosința îndelungată, neîntreruptă și sub nume de proprietar – probată de documente originale și de martori, dacă mai era nevoie. Astfel, Tribunalul Suceava a recunoscut Mănăstirea Putna ca proprietară prin decizia nr. 1015 din 1 iulie 2011, mănăstirea intabulându-se definitiv în cartea funciară a comunei cadastrale Putna la 20 iulie 2011, în locul statului român.

Precum aminteam în comunicatele anterioare postate pe site-ul Mănăstirii Putna, Direcția de Finanțe Suceava – reprezentată de directorul executiv (Petrică Ropotă), șeful serviciului juridic (Elena Dan) și consilierul juridic (Cătălin Dăscăliuc) – deși nu s-a prezentat la nici un termen al procesului finalizat la 1 iulie 2011, a atacat apoi hotărârea Putnei în toate modurile posibile: suspendare provizorie, contestație în anulare, strămutare și revizuire în același timp. Ceea ce este cel mai grav în momentul de față este că cele trei judecătoare de la Tribunalul Suceava care judecă contestația în anulare – conduse de președinta secției civile Luminița Froicu, alternativ de Codău Mina Nadia – au demontat pas cu pas apărările aduse de Mănăstirea Putna împotriva acestei acțiuni, admițând pe de altă parte aproape toate susținerile, tendențioase ori de-a dreptul aberante, ale lui Cătălin Dăscăliuc, juristul Direcției de Finanțe Suceava. Iată pe scurt cum s-au pronunțat cele trei judecătoare la ultimele termene ale procesului de contestație în anulare din 18 octombrie și, respectiv, 6 decembrie 2012: Toate aceste detalii procedurale, aparent minore, fac diferența între o judecată câștigată și una pierdută, între o moștenire păstrată și una înstrăinată. Poate sunt oameni care se întreabă de ce o mănăstire din România se luptă atât de mult pentru un drept de proprietate pe hârtie, gândindu-se că oricum nimeni nu va veni să dea călugării afară și că mănăstirea va rămâne și va funcționa mai departe ca până acum. Dar aceasta este exact logica celor de la DGFP Suceava și a unor reprezentanți ai statului român, care-și liniștesc conștiințele în felul acesta că, de fapt, nu fac nimic rău... Oare poate orice om cinstit să subscrie la această logică? Oare se îndoiește cineva că Mănăstirea Putna a stat aici mereu, pe pământul dat de Sf. Ștefan cel Mare, veghind și slujind liturghie la mormintele domnilor Moldovei? Oare se îndoiește vreun român că Putna este unitate de cult recunoscută în România? Dacă ar fi vorba de casa lui, de pământul lui, de moștenirea pe care părinții și bunicii lui au păstrat-o cu jertfe și greutăți pentru el, oare ar mai privi aceasta ca pe o luptă care nu merită purtată? Ar putea face acest lucru dacă nu ar mai crede în nimic: în părinți, în strămoși, în rugăciunile celor dinaintea lui, în viitorul celor de după el, cărora trebuie să le transmită moștenirea mai departe. Terenul Putnei nu înseamnă numai o parcelă funciară pe hârtie, ci este un pământ care a fost sfințit de atâtea generații de părinți ai Mănăstirii Putna, unde-și au odihna de veci trei domni ai Moldovei – Sf. Ștefan cel Mare (1457-1504), Bogdan al III-lea (1504-1517) și Ștefan cel Tânăr (1517-1527), patru mitropoliți – Teoctist I și Iacov Putneanul ai Moldovei, Isaia al Bucovinei și Sf. Ilie Iorest al Transilvaniei, unde Mihai Eminescu și Nicolae Iorga și-au plecat genunchii și și-au închinat cuvintele lor, unde regele Ferdinand s-a rugat în 1920 pentru puterea de a conduce România reîntregită. Putna este așadar locul atâtor vieți, atâtor strămoși, atâtor odoare, obiecte și amintiri, cărora noi, monahii din obștea mănăstirii de astăzi, le ducem pomenirea mai departe.


Conturul galben delimitează perimetrul vetrei Mănăstirii Putna


Harta cadastrală a vetrei Sfintei Mănăstiri Putna (14 ha)

Pentru toate aceste motive și pentru tot ceea ce avem de apărat ca o moștenire, suntem la a doua cerere de recuzare (adică de înlocuire) a completului de judecată al Tribunalului Suceava condus de președinta Luminița Froicu, care până acum a judecat dosarul de contestație în anulare într-o manieră absolut abuzivă față de Mănăstirea Putna și vădit părtinitoare față de DGFP Suceava. Prima cerere de recuzare, judecată de un alt complet de trei judecători al Tribunalului Suceava, a fost respinsă în 20 noiembrie 2012, iar această a doua cerere a noastră a primit termen de soluționare pe 10 ianuarie 2013. Este foarte probabil ca această din urmă cerere să aibă aceeași soartă, și ca la termenul din 10 ianuarie 2013 să ne găsim în fața acelorași judecătoare care vor desființa proprietatea câștigată legitim de Mănăstirea Putna anul trecut, la 1 iulie 2011. În consecință, ne vedem nevoiți să deschidem până atunci o acțiune penală de condamnare pentru fals și minciună a reprezentanților DGFP Suceava, care au mințit în repetate rânduri asupra actelor depuse la dosar, asupra datei și luării lor la cunoștință. De asemenea, vom fi nevoiți să facem ceva aproape fără precedent: să cerem înlăturarea completului condus de judecătoarea Luminița Froicu, respectiv de Codău Mina Nadia, din dosarul de contestație în anulare, anchetarea membrilor acestui complet pe cale disciplinară sau în justiție și destituirea lor din funcție.

Acestea toate fiind spuse, îi chemăm pe toți românii cu frică de Dumnezeu să fie alături de noi, să ne sprijine cu rugăciunea și gândul lor cel bun, pentru ca moștenirea dăruită de Ștefan cel Mare, domnul Moldovei, să rămână neatinsă și neclintită, așa cum și-a dorit el însuși. Îi chemăm pe toți românii să înțeleagă că lupta noastră nu este cu statul român, din care facem parte noi toți, nici cu Tribunalul Suceava sau Direcția de Finanțe Suceava, care sunt instituții bune și necesare într-un stat de drept. Să nu uităm că tot trei judecătoare de la Tribunalul Suceava au dat soluția câștigătoare Putnei din vara anului 2011. Lupta noastră este așadar cu anumiți reprezentanți nedemni ai acestor instituții, și, în cele din urmă, cu răul care a început să le întunece mințile și sufletele. Ar fi o mare rușine și dezonoare pentru Tribunalul Suceava – instituția de pe strada Ștefan cel Mare – ca, din cauza relei-credințe și a abuzurilor câtorva judecători de-ai săi, să poarte vina deposedării Mănăstirii Putna de pământul dat de Ștefan cel Mare însuși. În cele din urmă, acest demers al nostru poate fi și unul pentru recuperarea demnității magistraților și a funcționarilor publici din România, pentru reformarea morală a societății noastre, lucru la care sunt chemate să participe toate instituțiile din România.
Așa să ne ajute Dumnezeu!

Starețul Mănăstirii Putna,
Arhimandrit Melchisedec Velnic cu obștea

18 decembrie 2012,
La pomenirea Sfântului Daniil Sihastrul, ocrotitorul Mănăstirii Putna


Sus


Mănăstirea Putna
și pământul de sub mormântul Sfântului Ștefan cel Mare

O judecată neterminată


Dacă la sărbătoarea Sfinților Împărați Constantin și Elena de anul acesta, 21 mai 2012, aminteam românilor cum Mănăstirea Putna este nevoită să se judece încă cu statul român pentru cele 14 hectare de teren ce formează vatra mănăstirii – cuprinzând biserica, mormintele, muzeul, gospodăria, arhondaricele și dependințele anexe –, iată că acum apar primele rezultate îngrijorătoare ale acestei judecăți. Precum se știe, Mănăstirea Putna și-a câștigat proprietatea terenului dăruit de Sf. Ștefan cel Mare prin decizia irevocabilă a Tribunalului Suceava din 1 iulie 2011, intabulându-se în cartea funciară la 20 iulie 2011 și radiindu-se astfel statul român intabulat abuziv în urma decretului 273/1949.

Deși nu s-a prezentat la nici un termen, Direcția de Finanțe Publice Suceava a introdus o contestație în anulare împotriva hotărârii Putnei abia la cinci luni de la pronunțarea ei, mai exact la 7 decembrie 2011. Aceasta în condițiile în care Codul de Procedură Civilă stabilește că o contestație trebuie depusă în termen de 15 zile de la luarea la cunoștință a hotărârii, sau cel târziu un an de la data rămânerii ei irevocabile. De altfel, oricine este citat într-un proces trebuie să-și arate interesul în primul rând prin prezentarea în fața instanței de judecată și susținerea propriilor argumente la timpul și locul potrivit. Este just să uzezi de căile extraordinare de atac (contestație în anulare sau revizuire) abia după ce ai depus tot interesul și efortul, în mod sincer și onest, în cadrul judecății propriu-zise (fond, apel sau recurs). Există o rânduială firească a lucrurilor în justiție, precum există o rânduială firească a mersului la biserică, a organizării muncii și a oricărei activități umane în general. Nu poți face lucrurile mari înainte de a le fi făcut pe cele mici. Nu poți veni la tribunal fără să ai hârtiile pregătite, tot așa cum nu poți veni să te împărtășești la biserică fără să fii pregătit sufletește prin post și spovedanie. Nu poți cere să te împărtășești după ce s-a terminat Sfânta Liturghie, fiindcă nu te-ai încadrat în timpul liturgic. Tot astfel, chiar dacă sistemul de justiție lasă anumite portițe, nu este firesc să ceri redeschiderea judecății după ce nu te-ai prezentat la nici un termen la care ai fost citat. Aceste portițe sunt lăsate ca derogări excepționale pentru oamenii de bună credință, nu pentru cei care la folosesc cu viclenie și contrar spiritului legii.

Cu toate acestea, completul de judecată al Tribunalului Suceava a considerat că cererea Direcției de Finanțe Suceava a fost introdusă în termen legal, respingând astfel excepția tardivității – adică a acțiunii care depășește termenul stabilit – invocată de Mănăstirea Putna. În 18 octombrie 2012, instanța a respins și celelalte excepții invocate de noi – lipsa calității procesuale active și a calității de reprezentant – vizând procurile defectuoase și neconforme procedural prin care Ministerul de Finanțe a împuternicit Direcția de Finanțe Suceava, respectiv consilierul ei juridic, să îl reprezinte în justiție. Instanța a hotărât în final ca judecata să fie continuată în ziua de 8 noiembrie 2012, ora 9.00, din păcate chiar de praznicul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil. Atunci se va trece la discutarea pe fond a argumentelor prezentate de Direcția de Finanțe în contestația sa, chiar și a celor absurde – precum acela că Mănăstirea Putna „nu are calitatea de cult religios recunoscut în România”, sau că cele 14 hectare de teren ale Putnei „aparțin domeniului public al statului”. Acest ultim argument repetat cu insistență se bazează exclusiv pe o tentativă anterioară de înțelegere amiabilă între Mănăstirea Putna și statul român, prin care acesta din urmă ar fi trecut de facto terenul Mănăstirii Putna în domeniul său public, urmând ca de acolo să-l transmită Putnei în folosință gratuită și apoi în proprietate, prin hotărâre de guvern. Însă această convenție-artificiu propusă de statul român a fost încălcată tot de el, statul mulțumindu-se doar să treacă vatra Putnei în domeniul său public, fără s-o mai transmită apoi în proprietate definitivă. În aceste condiții ne-a devenit clar că singura posibilitate de a face dreptate este de a obține terenul mănăstirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, nesupusă capriciilor regimurilor politice.

La începutul acestui an ne întrebam dacă reprezentanții Direcției de Finanțe Suceava – directorul executiv (Petrică Ropotă), șeful serviciului juridic (Elena Dan) și consilierul juridic (Cătălin Dascaliuc) – acționează din neștiință sau cu rea-credință. Ne întrebam dacă înțeleg pentru ce luptă, și dacă s-au gândit la dreptatea unei acțiuni care urmărește să ia terenul pe care stă mormântul lui Ștefan cel Mare din proprietatea ctitoriei acestuia – Mănăstirea Putna. Sau poate că urmăresc să repună pe picioare un decret-lege abuziv al regimului comunist, Decretul 273/1949, prin care multe biserici și mănăstiri din Bucovina s-au văzut deposedate de pământul de sub ele, la nivelul cărților funciare. În acest scop, folosindu-se cu rea-credință de toate portițele pe care sistemul legislativ le-a creat pentru oameni onești, din decembrie 2011 și până în prezent, reprezentanții Direcției de Finanțe Suceava au înaintat acțiune după acțiune împotriva hotărârii Putnei, folosindu-se de toate căile extraordinare de atac aflate la îndemână: contestație în anulare, revizuire (cu termen în 10 decembrie 2012), suspendare provizorie a executării și chiar strămutare, cerând Înaltei Curți de Casație și Justiție trimiterea cauzei la o altă instanță și repornirea de la zero a judecății.

În aceste condiții, ce valoare mai au declarațiile de pace făcute de juriștii Direcției de Finanțe Suceava? Și oare cum poate fi pace când de praznicul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil, pe 8 noiembrie, ora 9.00, chiar în timpul Sfintei Liturghii, Mănăstirea Putna este nevoită să se prezinte la Tribunalul Suceava și să răspundă din nou la o întrebare absurdă: „Al cui este pământul de sub mormântul Sf. Ștefan cel Mare?” Oare se teme cineva dintre români să răspundă drept? Sau există poate reprezentanți ai statului român care sunt deranjați că Mănăstirea Putna și-a recâștigat un drept istoric, așa cum și-au câștigat și alte biserici și confesiuni din România pământul care le-a aparținut? Această teamă sau neliniște sufletească în fața unui act de dreptate arată că omul respectiv nu are o conștiință curată înaintea oamenilor și înaintea lui Dumnezeu. Dacă așa vor sta lucrurile, atunci poate ar trebui să le cerem reprezentaților Direcției de Finanțe Suceava să-și curețe conștiința cu care acționează ca mandatari ai statului român – adică ai noștri ai tuturor – și fie să înceteze această campanie nedreaptă, fie să lase locul unor oameni mai demni decât ei!

Indiferent ce se va întâmpla în sala de judecată a Tribunalului Suceava pe 8 noiembrie, le cerem tuturor românilor cu frică de Dumnezeu să fie alături de noi, cu sufletul și cu gândul, în rugăciune către Născătoarea de Dumnezeu, către Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil și către Sfântul Ștefan cel Mare, cel a cărui ctitorie este amenințată de o judecată nedreaptă și absurdă. Pentru rugăciunile lor și ale tuturor sfinților români care au trăit pe pământul nostru, dă-le, Doamne Iisuse Hristoase, acestor oameni un dram de înțelepciune și dragoste de adevăr! Amin!

Starețul Mănăstirii Putna,
Arhimandrit Melchisedec Velnic cu obștea

5 noiembrie 2012,
La pomenirea sfinților mucenici Galaction și Epistimi


Sus


Muntele – metaforă fundamentală.
Relief concret și ascensiune spirituală

Simpozion închinat acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga - Maica Benedicta
Mănăstirea Putna, 22-24 august 2012


Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta” organizează la Mănăstirea Putna, în perioada 22-24 august 2012, colocviul „Muntele – metaforă fundamentală. Relief concret și ascensiune spirituală”.

Până în prezent, cu binecuvântarea IPS Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, fundația a organizat la Mănăstirea Putna simpozioanele internaționale: „Tradiție spirituală românească și deschidere universală” (2007), „Epoca noastră, tensiunea etic-estetic” (2008), „În căutarea Absolutului: Eminescu” (2009), „Fertilitatea mitului” (2010), „Geniu și memorie colectivă. Creangă + Creangă” (2011). Rostul acestor întâlniri culturale este continuarea moștenirii spirituale a acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, iar tema din acest an este o referință la îndemnul pe care Maica Benedicta îl adresa permanent în ultimii ani: „Să nu pierdem verticala!”, îndemn pentru o continuă ațintire a puterilor omului către urcușul spre Dumnezeu și dreapta folosire în acest demers a marilor valori ale culturii și spiritualității.

Între invitați se numără academicienii Alexandru Zub, Dan Hăulică și Alexandrina Cernov, profesorii universitari preot Constantin Coman, Ștefan Afloroaei, Lucia Afloroaei, Gheorghiță Geană, Mircea A. Diaconu, Ilie Luceac, Dan Hatmanu, Ion Pop, Elvira Sorohan, Maria Șleahtitchi, Diana Câmpan, Lucia Cifor, Sorin Lavric, Daniel Cristea-Enache, Eugenia Bojoga, Radu Preda, alături de Cassian Maria Spiridon, Adrian Alui Gheorghe, Oliv Mircea, Adrian Romila, Ioana Diaconescu, Ștefan Costache, protosinghelul Teofan Popescu, monahul Iustin Taban.

Tema colocviului va beneficia de o ilustrație grafică, prin fotografii realizate de Dan Eremia Grigorescu, și de o ilustrație muzicală, în selecția lui Ștefan Costache. În cadrul colocviului va fi lansat volumul Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Eminescu, cultură și creație, o reeditare în veșmânt grafic înnoit, al treilea din seria de lucrări despre Eminescu ale autoarei.

Deschiderea va avea loc miercuri, 22 august 2012, la ora 16.00, cu slujba Te Deum-ului oficiat de Înaltpreasfintitul Arhiepiscop Pimen al Sucevei și Rădăuților.

Redăm mai jos programul detaliat al colocviului:

Miercuri, 22 august 2012
Ora 16 Te Deum în Biserica Mănăstirii Putna, Trisaghion la mormântul Maicii Benedicta
Ora 17 Deschiderea Colocviului în Sala Mare a mănăstirii
Ora 18:45
Joi, 23 august 2012
Ora 09:00 Ora 11:15 Ora 16:00 Ora 17:45
Vineri 24 august 2012
Ora 09:00 Ora 11:15 Ora 16:00 Ora 18:45

Sus


Colocviile Putnei, ediția a XII-a


În perioada 11–14 iulie, sub egida Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare” al Sfintei Mănăstiri Putna, s-a desfășurat la Mănăstirea Putna ediția a XII-a a Simpozionului de istorie Colocviile Putnei.

Simpozionul de anul acesta a stat sub semnul aniversării a 20 de ani de la canonizarea Slăvitului Voievod Ștefan cel Mare. S-au prezentat 32 de comunicări ale unor cercetători din Anglia, Franța, Polonia, Bulgaria, Republica Moldova și România.

Detalii despre comunicările prezentate, imagini și interviuri cu participanții găsiți în pagina oficială a evenimentului.


Sus


Statul român și proprietatea Mănăstirii Putna

Neștiință sau rea-credință?


Precum mulți dintre români știu, Mănăstirea Putna a încheiat anul 2011 cu o mare problemă nesoluționată – dreptul de proprietate asupra vetrei mănăstirești de 14 ha, teren dăruit de Sf. Ștefan cel Mare în anii 1466-1469, la momentul întemeierii. Acest teren este bun sacru și proprietate exclusiv bisericească conform dreptului canonic și Statutului BOR aprobat prin lege, fiind recunoscut ca proprietate a Putnei și de Tribunalul Suceava prin hotărârea irevocabilă din 1 iulie 2011. Cu toate acestea, Direcția de Finanțe Suceava, acționând în numele statului român, a introdus o contestație în anulare împotriva hotărârii Tribunalului Suceava, la 7 decembrie 2011, acțiune pe care și-o menține și în momentul de față, și care urmează să se judece în 13 septembrie 2012. Mai mult decât atât, la 25 aprilie 2012, DGFP Suceava a introdus și o cerere de revizuire a hotărârii Tribunalului Suceava de anul trecut, fără să precizeze motivele, această a doua cerere urmând a se judeca la 10 decembrie 2012. Prin ambele cereri, Mănăstirea Putna este forțată să continue lupta cu statul român pentru propriul teren, datorită unor șicane avocățești.

Anul trecut, legat de cererea de contestație în anulare, acceptam posibilitatea ca Direcția de Finanțe să fi acționat „din neștiință sau, poate, prea mult zel administrativ”. Se aștepta din ambele părți o normalizare a situației, astfel ca Mănăstirea Putna să intre în drepturile ei firești. Acum însă, după ce Direcția de Finanțe Suceava a introdus și cererea de revizuire îndreptată împotriva unui drept istoric al Putnei, despre ce neștiință sau nevinovăție mai poate fi vorba? Este vădit că „zelul” pentru o cauză, despre care înșiși reprezentanții statului au recunoscut că este nedreaptă și nefirească, ascunde reaua-credință.

Așa a înțeles această instituție a statului să facă pace cu ctitoria Sfântului Ștefan cel Mare, cerându-i încă o dată pământul de sub picioarele ei, în care odihnesc de sute de ani trei domni ai Moldovei, mitropoliți, egumeni și sfinți ai românilor. În fața acestei pretenții absurde și imorale, să stăm demni ca români și creștini! Putna nu este numai a noastră, ci și a miilor de români care și-au plecat genunchii aici, la mormântul Sf. Ștefan cel Mare, care au primit ajutorul Maicii Domnului, care au sorbit din spiritualitatea și identitatea neamului românesc. Putna este un loc unde noi înșine, obștea aceasta, am trăit și vom trăi cu nădejdea în Dumnezeu, în binecuvântarea strămoșilor și în dragostea de țară! Ea este și rămâne casa noastră, cea în care Mihai Eminescu a văzut „Ierusalimul neamului românesc”.

Fiindu-ne rușine de rușinea anumitor reprezentanți nevrednici ai statului român, care necinstesc în acest fel memoria domnului Ștefan cel Mare și moștenirea sfântă pe care ne-a lăsat-o, facem apel din nou la demnitatea lor de oameni, dacă o mai au. Cerem în mod ferm Ministerului Finanțelor Publice al României – ca instituție ierarhic superioară Direcției de Finanțe Suceava – să se pronunțe pentru retragerea cererii de contestație în anulare nr. 13644/06.12.2011 și a cererii de revizuire înreg. nr. 4299/25.04.2012, care urmează a fi judecate la Tribunalul Suceava în septembrie și, respectiv, decembrie 2012, deoarece sunt ilegitime și imorale, lovind într-un drept istoric consfințit de peste 500 de ani al Mănăstirii Putna.

Facem apel la toți românii de bună credință – care înțeleg că Mănăstirea Putna, ctitoria Sfântului Ștefan cel Mare, este un simbol de demnitate și identitate a neamului românesc – pentru a sprijini moral o cauză dreaptă și sfântă a tuturor. Iar reprezentanților statului român cărora li s-a încredințat, pentru moment, puterea pe acest pământ, le cerem să-și aducă aminte că au o conștiință și au un Dumnezeu!

Așa să ne ajute Dumnezeu!

Starețul Mănăstirii Putna,
Arhimandrit Melchisedec Velnic cu obștea

21 mai 2012
La praznicul Sfinților Împărați Constantin și Elena


Sus


Pomenirea acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta

Mănăstirea Putna, sâmbătă, 5 mai 2012


Sâmbătă, la Mănăstirea Putna a avut loc parastasul acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, la 6 ani de la trecerea sa la cele veșnice. Marea profesoară universitară, model științific și moral pentru numeroase generații de profesori de limba și literatura română, a ales să fie înmormântată la Mănăstirea Putna, un loc de care au legat-o dragostea pentru istoria acestui sfânt locaș, legătura lui Mihai Eminescu cu necropola Sfântului Ștefan cel Mare și faptul că a avut ca părinte duhovnicesc, pentru o vreme, pe Arhimandritul Iachint Unciuleac, stareț al mănăstirii în perioada 1977-1992.

La ora 10, IPS Arhiepiscop Pimen, înconjurat de un sobor de preoți din mănăstire și satele învecinate, a slujit parastasul, în care, alături de obișnuitele cântări, a răsunat și „Hristos a înviat”, așa cum este rânduiala liturgică în perioada pascală. Alături de preoți s-au rugat monahi și monahii, oficialități locale, profesori de limba română, rude și ucenici apropiați, între care o parte din membrii fundației „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta”: acad. Dan Hăulică, acad. Alexandrina Cernov, Grigore Ilisei, Teodora Stanciu, Rodica Marinescu. După slujba din biserică, s-a mers în cimitirul mănăstirii, unde odihnește și IPS Victorin Ursache, Arhiepiscop al românilor din Statele Unite în perioada 1966-2001.

„Nu avem altă armă, alt ajutor decât rugăciunea”

Înaltpreasfințitul Pimen, căruia maica Benedicta i-a încredințat, testamentar, săvârșirea slujbei de înmormântare, a rostit câteva cuvinte despre viețuirea creștină în vremuri dificile credinței. „Ne rugăm pentru înaintașii noștri, căci și ei au fost rugători pentru alții și acum sunt rugători pentru noi, acolo unde se află în locașurile de veci. Majoritatea dintre noi știm cum, în vremurile regimului comunist ateu, Maica Benedicta, profesor academician, a găsit mijloace ca să împărtășească studenților cunoștințe despre religie și convingeri religioase, convingeri și încredere în valorile culturii, ale culturii naționale și universale. Mi-a mărturisit un preot care predă religia că, după vacanța de Paști, intrând într-o sală de clasă, i-a salutat pe copii ,,Hristos a înviat!”, iar aceștia au râs, s-au uitat unii la alții și atâta tot. Desigur, nu toți elevii sunt așa, dar sunt foarte mulți și vor urma și alții. Și aceasta nu pentru că nu au dascăli, ci e vorba de atmosfera vieții noastre în cadrul Uniunii Europene, de felul în care se gândește politica economică a lumii europene și mai puțin, aproape deloc, politica culturii, iar a religiei nici atât. Nu trebuie să fim taxați ca extremiști când spunem că materialismul dialectic a fost un mare pericol pentru credincioșii creștini, dar mai mare pericol este politica globalizării. Un teolog, Paul Evdokimov, a spus că, în perioada regimurilor comuniste, Biserica a dobândit mulți martiri. Însă în această perioadă a globalizării, Biserica pierde mulți creștini, care cu greu se vor întoarce, dar se vor întoarce, la valori, la valorile culturale, la valorile credinței, la credință. Este necesar să împărtășim tinerilor haina culturii, în țesătura căreia se află ca element principal cele care aparțin religiei.

Am venit aici să o cinstim, să ne rugăm pentru acest om de cultură și de trăire creștină. Rugăciunea ne va ajuta foarte mult. Nu avem altă armă, alt ajutor decât rugăciunea ca Dumnezeu să se milostivească. Cât de frumos a fost gândul adormitei întru Domnul ca să fie îngropată la Putna! Sfătuindu-ne, am ales locul mormântului: la picioarele duhovnicului ei pentru un timp, părintele Iachint, care a fost un om al rugăciunii, al răbdării, al înțelepciunii omului curat cu inima.

Suntem într-un moment de reculegere în acest loc binecuvântat, în acest cimitir în care, alături de atâția nevoitori, este și un părinte ierarh care a păstorit în Statele Unite. El a păstorit cu rugăciunea. Aceasta a fost activitatea IPS Victorin în Statele Unite. A fost un om plin de credință, în afară de știința pe care o avea, căci a fost și profesor. Cel dintâi mijloc de pastorație este rugăciunea, cel dintâi mijloc pentru a rezista în fața încercărilor, pentru a ne realiza ca persoane, este rugăciunea. Ce e mai măreț decât a vorbi cu Dumnezeu? Și avem marele avantaj că vorbim cu Dumnezeu în cuvintele cu care au vorbit marii ierarhi, marii pustnici, care au lăsat rugăciuni atât de frumoase. Cred că un psiholog, un pedagog, un profesor, în general, rămân uimiți de conținutul pedagogic, psihologic, de tot ce au cuvintele rugăciunii care ne fac să ne despărțim de cele pământești și să ne înălțăm spre cele cerești. Ca să ajungi profesor trebuie să te pregătești în școală. Iar școala pentru viața veșnică este viața pământească cu con-știința prezenței lui Dumnezeu, a puterii și a purtării Lui de grijă.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu ca pe adormita în Domnul monahia Benedicta, profesor academician, să o așeze în ceata drepților. Hristos a înviat!”

După aceste calde cuvinte a urmat masa de pomenire. În a doua parte a zilei s-a desfășurat o ședință a comitetului director al Fundației „Credință și Creație”. S-a discutat despre organizarea simpozionului anual pe teme umaniste, programat în perioada 22-25 august a.c., finalizarea ediției studiilor eminesciene ale acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga și alte proiecte editoriale ale fundației.

A doua zi, după Sfânta Liturghie, oaspeții veniți din alte locuri au plecat ducând cu ei, așa cum au mărturisit, încă o lumină în suflet, aceea a îndemnului Maicii Benedicta „Să nu pierdem Verticala!”, atât de prezent în mănăstirile și oamenii din Bucovina.




Sus


Lansare de carte

Marți, 3 aprilie 2012, la orele 19, la Librăria Bizantină din București a avut loc lansarea cărții „Merinde pentru monahi” a Arhim. Zaharia Zaharou, primul volum din colecția „Crinii țarinii”, editată de Mănăstirea Putna.
Au participat Arhim. Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna și Pr. Prof. Dr. Constantin Coman. Discuția a fost moderată de Cristian Curte, redactorul șef al publicației „Lumea Monahilor”.
















Sus


Scrisoare către Părintele Stareț Efrem
și obștea Mănăstirii Vatoped


Preacuvioșiei Sale,
Preacuviosului Părinte Efrem,
Starețul Sfintei Mănăstiri Vatoped,
și cinstitei sale obști

„Fericiți cei prigoniți pentru dreptate,
că a lor este Împărăția Cerurilor”
(Matei 5, 10)


Preacuvioase Părinte Stareț Efrem,
Preacuvioși Părinți și cinstiți frați întru Hristos,


Noi, obștea Sfintei Mănăstiri Putna, ca frați duhovnicești ai Sfintei Mănăstiri Vatoped, împreună-pătimim cu Sfințiile Voastre în încercarea pe care a adus-o arestarea Părintelui Stareț Efrem, din Postul Nașterii Domnului. Cu adevărat, Crucea este cea care ne face pe noi, ortodocșii, atât de asemănători lui Hristos și unii altora, dincolo de barierele lumii acesteia – etnice, geografice sau istorice. Această ispită care a venit asupra Mănăstirii Vatoped, și, prin aceasta, asupra Sfântului Munte Athos și a întregii ortodoxii, este un prilej de a ne aduna laolaltă sub Acoperământul Maicii Domnului și de a ne întări duhovnicește în unitate și dragoste în Dumnezeu.

Mănăstirea Vatoped este un simbol al ortodoxiei isihaste, dar și un far al spiritualității naționale elene. Iar lupta diavolului, prin oamenii inconștienți de care se slujește, se duce în primul rând împotriva vârfurilor și a simbolurilor ortodoxiei, a celor prin care Hristos luminează întreaga lume. Însă, peste aceste sforțări ale oamenilor, Dumnezeu își desfășoară lucrarea sa mântuitoare, deosebind binele de rău, pe cei din Biserică de cei din afara Bisericii, vădind cugetele și inimile după înțelepciunea Sa: „Căci gândurile Mele nu sunt ca gândurile voastre și căile Mele ca ale voastre, zice Domnul” (Isaia 55, 8). De aceea, noi nădăjduim împreună cu Sfințiile Voastre că, în cele din urmă, adevărul și dreptatea lui Dumnezeu vor birui.

Lipsirea de libertate a Părintelui Stareț Efrem arată lipsa de libertate a oamenilor lumii de astăzi, robiți de păcat și necunoscători ai libertății vieții în Hristos. Acești semeni ai noștri nu mai știu să deosebească binele de rău, căzând sub mustrarea Proorocului Isaia: „Vai de cei ce zic răului bine și binelui rău; care numesc lumina întuneric și întunericul lumină; care socotesc amarul dulce și dulcele amar!” (Isaia 5, 20). În acest climat de derută spirituală în care oamenii ajung să se lupte cu Dumnezeu, misiunea noastră rămâne aceea de a arăta semenilor noștri direcția corectă: Hristos – Calea, Adevărul și Viața. Dacă Sfântul Siluan Athonitul împărțea lumea în două categorii – cei care Îl cunosc și cei care nu Îl cunosc pe Dumnezeu, noi nu putem decât să deplângem inconștiența oamenilor care sunt lipsiți de lumina lui Hristos și care s-au cufundat în întuneric. Asemenea Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan, a cărui pomenire se face astăzi în Sfântul Munte, să cerem de la Dumnezeu puterea de a rosti: „Doamne, nu le socoti lor păcatul acesta!”.

Cu gândul acesta în inimă, Vă asigurăm, Părinte Stareț Efrem, de toată dragostea și prețuirea pe care le avem față de Sfinția Voastră, Vă suntem alături în această încercare, Vă pomenim la rugăciune și Vă îmbrățișăm ca frați împreună-slujitori ai Domnului nostru Iisus Hristos. Întregii obști îi dorim răbdare, putere în rugăciune și să fie strâns unită în jurul Păstorului ei, căci acolo unde este unitate și dragoste diavolul nu va avea putere.

Cu Atotputernica Ocrotire a Acoperământului Preasfintei Născătoare de Dumnezeu,
Cu rugăciunile Sfântului Ștefan cel Mare, ctitor al Mănăstirii Putna și binefăcător al Mănăstirii Vatoped și al multor mănăstiri din Muntele Athos,
Cu rugăciunile Sfântului Ierarh Ghenadie, al cărui cinstit cap este adăpostit în mănăstirea noastră,
Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ocrotește pe fiii Tăi! Amin!

Starețul Sfintei Mănăstiri Putna,
Arhimandrit Melchisedec Velnic
cu întreaga obște

Luni, 9 ianuarie 2012, la pomenirea
Sfântului Apostol, Întâiul Mucenic și Arhidiacon Ștefan (stil vechi),
și a Sfântului Mucenic Polieuct și a Cuviosului Eustratie (stil nou)





Sus