Evenimente

Simpozion

Fundaţia „Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta” a organizat în perioada 19-22 august 2009, la mănăstirea Putna, cel de-al treilea simpozion în memoria Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga: „În căutarea Absolutului: Eminescu”.

Primele două ediţii ale simpozionului au fost „Tradiţie spirituală românească şi deschidere spre universal” (2007), şi „Epoca noastră, tensiunea etic-estetic” (2008).

Cum Eminescu a reprezentat preocuparea majoră în domeniul activităţii ştiinţifice a doamnei profesoare şi întrucât în anul 2009 se împlinesc 120 de ani de la trecerea la cele veşnice a marelui poet, în chip firesc Eminescu a fost tema acestei ediţii.

În acest cadru a fost lansat volumul „Caietele de la Putna II”, ce reuneşte comunicările şi intervenţiile simpozionului „Epoca noastră, tensiunea etic-estetic” (2008).

Citiţi articolul scris de Sorin Lavric despre acest subiect în numărul 36 al revistei „România literară”.




Sus

Concurs

Fundaţia „Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta” a organizat un concurs de eseuri cu tema „Eminescu pentru totdeauna”, adresat tinerilor.

Câştigătorii concursului sunt: Ruxandra Nechifor, Gabriela Popescu, Roxana Elena Gîngu, Codrin Stegaru şi Iosif Cristian Andrei. Lucrările lor pot fi citite aici.


Pasărea – semn şi simbol în creaţia eminesciană
Ruxandra Nechifor

Titu Maiorescu este primul critic care intuieşte forţa şi noutatea creaţiei eminesciene, primul care emite judecăţi de valoare pertinente în legătură cu lirica lui Eminescu şi cel dintâi care trasează liniile fundamentale ale personalităţii acestuia. „Geniu cuprins de lumea ideală”, Eminescu „trăia în lumea ideilor generale ce şi le însuşise şi...
>> citeşte mai mult


Creaţie şi Credinţă sub Imperiul Veşniciei
Gabriela Popescu

Numai poetul…
Ca pasări ce zboară,
Deasupra valurilor,
Trece peste nemărginirea timpului:
>> citeşte mai mult


Eminescu pentru totdeauna
Roxana Elena Gîngu

Dacă mi-aş întreba sufletul ce simte atunci când este pătruns de cuvintele lui Eminescu, nu ar şti ce să-mi răspundă... cuvintele sunt prea mici pentru a reda în toată plenitudinea sa fiorul versului eminescian. La fel de lipsit de cuvinte...
>> citeşte mai mult


Eminescu pentru eternitate
Codrin Stegaru

Eminescu pentru eternitate?... există oare ceva etern când ştim de la înţeleptul Solomon că „toate sunt deşertăciune”? Bineînţeles că există şi este...
>> citeşte mai mult


Eminescu - darul lui Dumnezeu oferit naţiunii române
Iosif Cristian Andrei

Scriu cu ezitarea şi cu stângăcia celui care a citit atât de puţin din opera lui Eminescu, atât de puţin din critica destinată acestuia şi cu toate acestea scriu...
>> citeşte mai mult

Sus

Lansare de carte

Eminescu – Viaţa

de Zoe Dumitrescu-Buşulenga

Mănăstirea Putna
15 ianuarie 2009

În viaţa acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta, care din 2006 îşi doarme somnul de veci la Mănăstiriea Putna, Mihai Eminescu a reprezentat un ax al preocupărilor ştiinţifice, culturale şi sufleteşti. Lumea interioară a poetului nostru naţional a fost mereu aprofundată şi mărturisită semenilor drept cea care cuprinde corecta aşezare a identităţii româneşti în albia adevărurilor esenţiale ale umanităţii.

La 120 de ani de la moartea lui Mihai Eminescu, Fundaţia „Credinţă şi Creaţie. Acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – Maica Benedicta” a iniţiat tipărirea scrierilor eminesciene ale doamnei profesoare. Primul volum al acestei ediţii, Eminescu – Viaţa, a fost lansat joi, 15 ianuarie, la Mănăstirea Putna, în prezenţa IPS Arhiepiscop Pimen, acad. Dan Hăulică, autorul prefeţei, prof. univ. Dumitru Irimia, îngrijitorul ediţiei, a reprezentanţilor Primăriei Putna şi Consiliului Judeţean Suceava, a unor scriitori membri ai Societăţii Scriitorilor Bucovineni, a părinţilor mănăstirii, cu participarea unor grupuri de elevi şi profesori din Putna, Vicov, Rădăuţi şi Suceava.

La ora 13.00, IPS Arhiepiscop Pimen a slujit, în biserica voievodală, un parastas pentru Mihai Eminescu, iar apoi, în cimitirul mănăstirii, s-a făcut slujba de pomenire pentru Maica Benedicta. A urmat un program artistic, poezii şi cântece de Mihai Eminescu şi închinate lui şi premierea de către Societatea Scriitorilor Bucovineni a prof. Paul Iruc pentru cartea Eminescu şi devenirea poeziei europene moderne.

În continuare, în Sala Tronului s-a desfăşurat ceremonia de lansare a cărţii. Cel care a rostit primele cuvinte a fost IPS Pimen, Preşedinte de onoare al fundaţiei: „Ştefan cel Mare, Mihai Eminescu, Acad. Zoe Buşulenga – maica Benedicta. La aceste trei persoane privim cu toţii; la aceste persoane să gândim permanent. Şi prin ele gândim la Cel de Sus, la care aceştia trei au gândit şi pentru Care au trăit viaţa lor. Ei s-au străduit să se apropie de Dumnezeu. S-au străduit să fie slujitori pentru binele oamenilor şi, ca orice om, au avut şi momente de mai puţină apropiere de Dumnezeu. Dar, până la urmă, ei au ajuns la Dumnezeu. Acest parcurs al unei vieţi de om, acest urcuş către Dumnezeu, trecând prin multe greutăţi, ne este înfăţişat de aceşti oameni.

Astăzi ne este înfăţişat urcuşul către Dumnezeu pe care l-a parcurs Mihai Eminescu, de către acad. Zoe Dumitrescu-Buşulenga – maica Benedicta. Ea a studiat şi s-a străduit să cunoască şi să ne prezinte viaţa nemuritorului Mihai Eminescu. Pentru că mulţi dintre noi nu l-am înţeles pe Mihai Eminescu, lucrarea ei se constituie într-un început de înfăţişare a lui Eminescu aşa cum a gândit şi a scris el”.

Doamna Teodora Stanciu, secretar al fundaţiei, a vorbit despre ceea ce îşi propune fundaţia să realizeze pentru cultivarea moştenirii spirituale şi culturale a Maicii Benedicta. În continuare, prof. Dumitru Irimia de la Universitatea „Al. I. Cuza” din Iaşi şi-a mărturisit bucuria cu care a lucrat la această ediţie. A vorbit apoi despre efortul continuu al lui Eminescu de a căuta adevărul şi absolutul, efort pentru care Domnia sa a concluzionat: „aşezarea lui Eminescu faţă cu dimensiunea divină a lumii este poate cea mai profundă din cultura românească”.

Acad. Dan Hăulică, preşedinte al fundaţiei, a făcut o analiză a importanţei lui Eminescu pentru fiinţa românilor: „Eminescu este deci o răscumpărare pentru noi toţi, şi asta trebuie să avem puterea să spunem, să afirmăm cu tărie, împotriva atacurilor necugetate, împotriva acestei nesăbuinţe care încearcă să ne rupă de una din marile rădăcini, nu numai ale spiritualităţii, dar ale identităţii româneşti.

De «totdeauna» se leagă întreaga prezenţă a lui Eminescu faţă de noi, faţă de făptura poporului nostru şi faţă de tot ceea ce este permanenţă românească. El ne duce către un „totdeauna” al fiinţei româneşti încât de natura aceasta este angajamentul, este îndatorirea pe care o avem noi faţă de Eminescu”.

Vorbind despre coperta cărţii, lucrată de dl. Mircia Dumitrescu pe baza statuii lui Eminescu a sculptorului Vasile Gorduz, acad. Dan Hăulică a spus că ea reprezintă „trecerea lui Eminescu la o spiritualitate din ce în ce mai despuiată, la o ieşire din tot ceea ce ar fi stilizare convenţională – nimic din amintirea draperiei clasice – este un fel de stihar ca pentru judecata din urmă pe care îl îmbracă marea poezie. Este sensul însuşi al acestei evoluţii, capabilă de o austeritate extraordinară, trăită adânc, trăită dramatic, nu dată de la sine ca cea a florii care se naşte doar ca să fie frumoasă, ci a unei mari cuceriri morale. Şi de aceea aceste cuceriri vizuale e bine să ne însoţească pentru că ele marchează puterile gândului care modelează pe dinlăuntru fiinţa şi fac dintr-un mare creator al artei şi un exemplu de morală. Să încercăm să fim demni în tot ceea ce vom face de un astfel de exemplu, uman, nu numai artistic”.

Părintele Stareţ al mănăstirii, Arhim. Melchisedec Velnic, a mulţumit tuturor celor care au făcut posibilă editarea acestei lucrări îndemnând pe toţi cei care pot să sprijine continuarea ei să o facă, alăturându-se astfel şirului de strămoşi care l-au slujit pe Dumnezeu slujind semenilor.

În încheiere cei de faţă au avut bucuria de a asculta un fragment audio cu vocea Maicii Benedicta, adeverire a celor discutate până atunci; căci glasul ei, aspru şi încurajator deopotrivă, este dintre cele care pot vorbi „şi oamenilor, şi lui Dumnezeu, şi fiarelor”.

Bucuria celor prezenţi credem că va apărea şi în inima fiecărui cititor al acestei cărţi, care nu este o biografie pământească, ci o descriere a urcuşului omului către împlinire. Astfel, în faţa secularizării pustiitoare de astăzi, a asuma modelul eminescian ne apare nu ca o opţiune, ci ca o urgenţă pentru toţi cei care doresc să atingă Cerul.

Sus