Felon
18 martie 1614
Ţesătură de import, de tipul samit kamha, din mătase şi fir metalic, căptuşită cu o pânză verde. Dimensiuni: 145 X 170 cm.
Provenienţă: executat din porunca voievodului Ştefan Tomşa, probabil, pentru Mănăstirea Putna.
Istoric: a figurat la Expoziţia Cultura bizantină în România, organizată de CSCA, cu prilejul celui de al XIV-lea Congres internaţional de studii bizantine, Bucureşti, 6 - 12 septembrie 1971 (cat. 90).
Acest felon este alcătuit din două tipuri de ţesături, bine distincte, cromatic şi decorativ, delimitate mai sus de talie printr-un galon auriu lat de aproximativ 4 cm. Partea superioară, de forma unui capac, confecţionată dintr-o mătase roşie - coral, este decorată cu semnul crucii greceşti, executat pe spate din acelaşi galon. Ţesute în fir de aur, coroane de frunze, cu potire sau cruci la mijloc, se repetă aidoma, în registre alternative, pe întregul câmp roşu al părţii de sus a felonului, semnificând, desigur, mantia purpurie din episodul batjocoririi lui Iisus la curtea lui Pilat. în jurul gâtului, pe o bandă roşie, este brodată, cu fir de aur, inscripţia votivă, în limba slavonă. Partea inferioară, de la galon în jos, este confecţionată dintr-un material, ţesut în fir de aur şi de mătase, având ca motiv decorativ dominant semnul crucii şi bustul lui Iisus în chip de arhiereu, încadrat în medalioane simetric distribuite şi invariabil repetate pe întreaga suprafaţă din această zonă a felonului. Numele Mântuitorului este indicat cu iniţiale greceşti în fiecare medalion precum şi între braţele fiecărei cruci.
Inscripţii: „Acest felon a fost făcut de binecredinciosul domn Io Ştefan Tomşa voievod, pentru mântuirea sufletului său, al părinţilor săi şi al copiilor săi, în anul 7122 (= 1614), martie 18”.
Observaţii: Orest Tafrăii consideră că acest felon este bizantin, iar cercetătorul P. S. Năsturel apreciază „că numai jumătatea de jos a felonului (...), este veche, precum şi inscripţia gulerului”. Jumătatea de sus, crede că a fost înnoită şi că motivele din această zonă, respectiv, „coroana de laur cu o cruce sau un potir din care ies raze de lumină, par a fi (...), catolice, poate din veacul al XVIII-lea”. Dincolo de această opinie, precizăm că „razele de lumină” nu ies din potire, ci din braţele crucii. Corina Nicolescu în Cultura bizantină în România, la cat. 90, consideră că această piesă provine de la Mănăstirea Solca.