Leastviţa Sfântului Ioan Scărarul scrisă de monahul Vasile

1472 - manuscrisul; 1674 scoarţele

Dimensiuni: manuscrisul şi scoarţele 31 X 22 cm.

Provenienţă: scrisă din porunca lui Ştefan cel Mare, de către Vasile monahul, la Mănăstirea Putna, pentru această mănăstire.

Manuscrisul cuprinde indicele celor treizeci de trepte ale scării virtuţilor, o poslanie (= scrisoare) a Sfântului Ioan Scărarul şi o biografie a sa, pe scurt, după care urmează textul propriu - zis al Leastviţei, intitulat „Cuvinte postniceşti ale părintelui Ioan Scărarul, egumenul de la muntele Sinai” şi - în final - un „Cuvânt către păstori”.

Caligrafiat în limba slavonă, pe hârtie groasă, filigranată cu imaginea capului de bour având între coarne o cruce înaltă şi în bot o coroană princiară, cu fleuronii în jos, precum şi cu imaginea a două ciocane încrucişate şi unite la partea superioară printr-o diademă, această carte conţine 279 de file, format in-folio, cu câte 27 - 28 de rânduri pe fiecare pagină, scrise cu cerneală neagră, în semiunciale. Capitalele şi semiuncialele titlurilor, iniţialele mari şi ornate, indicaţiile tipiconale, unele rânduri, majuscule şi puncte sunt scrise cu cerneală roşie. Fila de titlu a cărţii este împodobită cu un frontispiciu policrom, având ca motive dominante cercurile înlănţuite şi combinaţiile de împletituri din câmpul cărora se desprind în afară, prin colţurile chenarului, patru ornamente florale. Pe latura superioară, la mijloc, se înalţă o cruce ornată, de culoare roşie. Cuvintele postniceşti se deschid pe această pagină cu o mare iniţială, înaltă cât zece rânduri, alcătuită din împletituri albastre şi roşii. La fila 5 este desenată în diagonală, cu cerneală roşie, scara simbolică a celor treizeci de trepte care pot duce la mântuirea sufletelor sau, dimpotrivă, la prăbuşirea lor în focul Gheenei, după virtuţile şi păcatele fiecărui om în parte. Cuvintele înscrise pe trepte sunt, de fapt, titlurile celor treizeci de capitole ale cărţii în care se vorbeşte despre păcatele şi virtuţile respective.

Manuscrisul este legat în scoarţe de lemn, îmbrăcate cu piele maro închis, imprimată cu chenare liniare concentrice, decorate la rândul lor cu variate stilizări florale. Copertele se închid cu două cheutori de bronz prinse în împletituri de piele.

Inscripţii şi însemnări: la sfârşit, pe fila 279 verso, este scrisă, în limba slavonă, pisania cărţii: „Din porunca binecinstitorului nostru domn, Io Ştefan voievod, domnul Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan voievod, s-a scris această leastviţă pentru Mănăstirea sa din Putna, în aceeaşi mănăstire, sub arhimandritul chir Ioasaf, cu mâna mult păcătosului monah Vasilie, în anul 6980 (= 1472)”. Dedesubt, o altă însemnare slavonească menţionează: „Iată, pentru stăpânul meu Iisus Hristos, ieromonahul Antonie, mult păcătosul şi nevrednicul, a legat şi a înnoit această leastviţă, făcând ascultare, în anul 7182 (= 1674), luna februarie în 13 zile”. Pe suprafaţa interioară a ultimei scoarţe se menţionează, în limba română, cu litere chirilice: „Diaconul Partenie ot Putna scris - am să ruk ego (cu mână proprie): ca să se ştie de când am scris într-această sfântă carte a Putnei, de când s-a schimbat domnia din zilele lui Mihail Vodă Velichi, 7213 (=1705) mesiţa (= luna) martie 4 deni (= zile)”.


Sus