Minei pe luna noiembrie scris de monahul Casian

1467 - manuscrisul, 1568 - scoarţele

Dimensiuni: manuscrisul 29 X 20 cm.; scoarţele 30 X 21 cm.

Provenienţă: scris din porunca lui Ştefan cel Mare, de monahul Casian, pentru Mănăstirea Putna.

Manuscris slavon, caligrafiat pe hârtie groasă, filigranată cu imaginile unor foarfece şi mistreţi. Conţine 240 de file, in - folio, cu câte 30 de rânduri pe fiecare pagină curentă, aşternute cu cerneală neagră, în scriere semiuncială măruntă. Capitalele înalte ale titlului de lună, primele două rânduri de sub acestea, titlurile de zile, indicaţiile tipiconale şi iniţialele care marchează începuturile stihirilor sunt scrise cu roşu. Prima pagină a cărţii este împodobită cu un frontispiciu policrom, având ca motiv dominant cercurile înlănţuite, ornate la exterior cu stilizări florale.

Manuscrisul este legat din nou, la 1568, de proegumenul Eustafie, cu scoarţe de lemn îmbrăcate în piele gravată cu desene florale şi geometrice.

Inscripţii şi însemnări: pe ultima filă, în limba slavonă, cu cerneală neagră: „Casian a scris această lună în anul 6975 (= 1467), pentru domnul Io Ştefan voievod, domn al Ţării Moldovei”. Mai departe, tot în limba slavonă: „Această lună noiembrie a legat-o din nou proegumenul Eustafie, care este în ascultarea sfintei Mănăstiri a Putnei, în zilele dreptmăritorului domn Io Bogdan voievod, fiul lui Alexandru voievod, în anul 7070 (= 1568), luna octombrie 31”. Pe lumina de jos a primei pagini, se află o însemnare în limba română: „Ieromonah Ioan ot Putna iclisiarh, iscălit ca să se ştie când am stat iclisiarh vă deni (= în zilele lui Ton Racoviţă voievod, (în anul) 7220 (=1712)”.

Pe suprafaţa interioară a primei scoarţe este schiţată o clopotniţă, cu trei cruci. Lângă ea se află o însemnare în limba latină: „Sum iile qui non timeo illo. Teodor Chodrinsky”. (Sunt cel ce nu se teme de acela. Teodor Chodrinsky).

Observaţii: spre deosebire de alte mineie, acesta cuprinde numai partea I-a, adică numai slujbele tuturor sfinţilor din luna noiembrie, nu şi vieţile pe scurt ale acestora, aşa-numitele proloage, încorporate, de regulă, în a doua parte a mineielor.