Mitra

Cuvânt de origine greacă, mitra desemnează acoperământul de cap al arhiereilor pe care aceştia îl poartă la anumite ceremonii religioase ori în anumite răstimpuri ale acestora. Forma sa este sferică sau cilindrică şi îşi are obârşia în coroanele vechilor regi persani, cunoscute sub numele de tiare.

Se confecţionează din catifea, din mătase satinată sau din metale preţioase şi se decorează cu figuri de evanghelişti, cu semne simbolice ori cu scene reprezentând hramul bisericii aparţinătoare. Deasupra, pe creştetul calotei, se arborează semnul crucii, lucrat din aur sau argint, cu încrustaţii de pietre scumpe.

Mitrele destinate arhimandriţilor, învestiţi cu rang mitrofor, sunt decorate cu imagini de serafimi şi nu au semnul crucii pe creştet.

În ansamblul odăjdiilor arhiereşti, mitra simbolizează coroana de spini cu care a fost batjocorit şi chinuit Iisus Hristos înaintea crucificării. Folosirea sa ca veşmânt liturgic, în desfăşurarea serviciului religios creştin - ortodox, este relativ recentă. Până prin secolele al XIV-lea şi al XV-lea, patriarhii, mitropoliţii şi episcopii slujeau cu capul descoperit.

Unii cercetători opinează că mitra a intrat în vestimentaţia liturgică a Bisericii Răsăritene după anul 1453, adică după căderea Constantinopolului, când coroana ultimului împărat bizantin, ca semn al puterii lumeşti, ar fi fost preluată simbolic şi dusă mai departe de patriarh, ca semn al puterii divine. De aceea mitra mai este numită şi coroană.

Sunt indicii însă din care rezultă că înalţii prelaţi creştini purtau asemenea coroane şi înainte de prăbuşirea Imperiului bizantin, în ansamblul de pictură murală al bisericii Sânta - Mărie - Orlea, bunăoară, care datează de la sfârşitul secolului al XIV-lea, apar figuri de ierarhi mitrofori. Mai cert este faptul că, iniţial, mitra a fost semnul distinctiv şi exclusiv al patriarhului, folosirea sa generalizându-se mult mai târziu şi asupra celorlalte trepte arhiereşti, generalizare pe deplin confirmată în secolul al XVIII - lea.

Lucrate în întregime din aur, sau din ţesături scumpe, brodate cu migală în fir de aur, de argint şi de mătăsuri colorate, bătute uneori şi cu pietre preţioase, mitrele dobândesc adeseori atributele unor autentice opere de artă. Mitra de aur a Mitropoliei din Bucureşti, datând din secolul al XVIII-lea, sau mitra arhimandricească de la Putna, datând, probabil, din secolul al XVI-lea ori al XVII-lea, sunt exemple grăitoare în acest sens.


Sus