Mormântul Sfântului Ştefan cel Mare

După 1492

Marmură de Carrara sculptată în champleve.

Dimensiuni: Ig. 182 cm; Iţ. 77 cm; grosimea, 15 cm. soclu: Ig. 170 cm; în. 70/68 cm.

Se află în biserică, pe latura sudică a gropniţei. Capodoperă a genului, de o somptuozitate unică în arta medievală românească, lespedea funerară a lui Ştefan cel Mare este aşezată pe un soclu, la fel de somptuos, decorat cu stilizări vegetale şi adosat într-un arcosoliu, amplificat spre interiorul bisericii cu un baldachin de marmură, construit în 1934 din fragmentele altuia mult mai vechi, după cum se menţionează într-o inscripţie din depozitul mănăstirii. Motivele sculptate pe soclu reprezintă lujeri mlădiaţi în forme de inimi pozate invers, alcătuind o succesiune de patru medalioane legate între ele şi în ale căror interioare se desfac ample palmete cu flori de genţiană şi ciorchini. Printre curbele divergente ale tulpinelor de la centru trece un lujer, cu o singură floare în vârf, ale cărui frunze decorează spaţiul dintre ele, atât la bază, cât şi la partea superioară, iar printre primele două tulpini de la stânga şi de la dreapta trece, de asemenea, câte un lujer pe care se sprijină câte un cap de bour, din creştetul căruia se arcuiesc lateral - în chip de coarne - semipalmete împodobite cu flori. Lespedea propriu-zisă este decorată în câmpul central, de formă dreptunghiulară, cu două vrejuri care se împletesc armonios, fornăind între ele trei medalioane cvasielipsoidale, în care tradiţionalele palmete şi flori de genţiană alternează cu ghindele şi frunzele de stejar, simboluri ale vieţii viguroase, ale fecundităţii şi perenităţii. Tot cu frunze de stejar, dar mult mai stilizate, este împodobit şi chenarul marginal.

Inscripţii: între câmpul decorativ central şi chenarul marginal, apoi, în continuare, şi pe cantul lespezii, inscripţie slavonă săpată în litere capitale monumentale: „Dreptcinstitorul Domn, Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, domn al Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, ctitor şi ziditor al acestui sfânt lăcaş, care zace aici şi s-a mutat la veşnicele lăcaşuri în anul 7000..., luna..., şi a domnit ani...”.

Observaţii: Ştefan cel Mare şi-a pregătit propria lespede funerara încă din timpul vieţii, lăsând, fireşte, urmaşilor grija de a completa inscripţia cu data exactă a morţii sale şi cu numărul anilor de domnie, pentru care a rezervat spaţii corespunzătoare pe cantul ei, dar care, din motive neatestate documentar, au rămas totuşi necompletate, aşa cum se văd şi astăzi. Numărul anilor de domnie, ca şi anul, luna, ziua şi ora morţii sunt menţionate în schimb pe acoperământul de mormânt al marelui voievod, lucrat din porunca fiului său Bogdan al III-lea Vlad: „... a domnit în Ţara Moldovei 47 de ani şi trei luni” şi s-a „strămutat spre lăcaşul de veci în anul 7012 (= 1504), luna iulie, ziua 2, în ziua de marţi, la ceasul al patrulea din zi”. Unii cercetători au aproximat data executării lespezii de pe mormântul lui Ştefan cel Mare „după 1492”, iar alţii o consideră categoric în 1492, ajungând la această cifră prin simpla diferenţă dintre anii de la zidirea lumii şi anii de la naşterea lui Iisus, adică scăzând 5508 din 7000. Dar cifra înscrisă de Ştefan pe lespedea sa nu reprezintă data executării acesteia, ci numai prima cifră din anul imprevizibil al morţii sale, respectiv, din 7012, după vechiul calendar, sau din 1504, după cel nou, ceea ce înseamnă că datarea lucrării trebuie aproximată în continuare „după anul 1492”, aşa cum au făcut-o G. Bals, V. Vătăşianu şi P. Comarnescu, dar, desigur, nu mai târziu de 1504. (A se vedea: G. Balş, Bisericile lui Ştefan cel Mare, 1926; V. Vătăşianu, Istoria artei feudale, voi. I, 1959; P. Comarnescu, îndreptar artistic al monumentelor din nordul Moldovei, 1961).