Omofor

Sec. XV

Broderie cu fir de aur, argint şi mătase colorată, aplicată pe un suport nou de mătase albă, ţesută cu fir metalic argintiu şi decorată din loc în loc cu flori stilizate, colorate în nuanţe de galben, albastru şi roşu.

Dimensiuni: 400 X 26 cm.

Provenienţă: dăruit, probabil, de Ştefan cel Mare Mănăstirii Putna.

Istoric: a figurat în Expoziţia Rumanian art treasures Fijteenth to eighteenth centuries, London, 1965 - 1966. Arranged by the Edinburgh Festival Society and the Arts Council of Great Britain in association with the Rumanian State Committe for Culture and the Arts. 1965 - 1966, The Royal Scottish Museum, Edinburgh, The National Museum of Wales, Cardiff, The Arts Council Gallery, London, 1965 - 1966 (cat. 27). De aici expoziţia a fost itinerată, în cursul anului 1966, în Franţa şi în R. F. Germania.

Piesa este reconstituită parţial, la o dată nedeterminată, poate în veacul al XVIII-lea, pe o fâşie de mătase albă - gălbuie, presărată cu delicate flori policrome. Din vechiul omofor se păstrează patru elemente decorative, în formă de cruci, pe care sunt brodate, cu o excepţională măiestrie, tot atâtea scene din Noul Testament, reprezentând Buna Vestire, Răstignirea, Învierea şi Înălţarea. Tot din vechea broderie fac parte şi cele două borduri aplicate spre extremităţile noului suport, borduri decorate cu motive geometrice şi cu câte o ripidă la mijlocul fiecăreia.

Cele patru scene din centrele celor patru cruci sunt încadrate, la rândul lor, în medalioane circulare, iar pe toate braţele crucilor sunt brodate chipuri de profeţi şi de sfinţi, precum şi simbolurile celor patru evanghelişti, toate indicate cu inscripţii greceşti, după cum urmează: David, Solomon, Ilic şi Isaia pe braţele crucii cu medalionul Bunei Vestiri; simbolurile evanghelicilor Ioan, Matei, Marcu şi Luca, pe braţele crucii cu scena Răstignirii; sfinţii militari Gheorghe, Dumitru, Teodor Stratilat şi Teodor Tiron, pe braţele crucii cu medalionul învierii şi sfinţii arhierei Vasile, Nicolae, Ioan Gură de Aur şi Grigore, în jurul înălţării la cer. Toate laturile omoforului sunt tighelate cu galon de aur, iar cele două capete ale acestuia sunt împodobite cu câte cinci canafuri de mătase albastră, învârstată cu fire aurii. Factura tehnică şi stilistică a reprezentărilor iconografice de pe acest omofor este evident înrudită cu aceea a praznicelor împărăteşti de pe epitrahilul de la Ştefan - voievod şi fiul său Alexandru. Deşi tratate în spaţii foarte restrânse, compoziţiile sunt riguros echilibrate, înscriindu-se armonios în medalioanele lor. Personajele au individualitate, fiind caracterizate diferenţiat; staturile lor sunt uşor alungite în siluete elansate, specifice reprezentărilor de pe dverele ştefaniene. Cu o mare fineţe sunt sugerate detaliile vestimentare, faldurile drapajelor, sumarele fundaluri arhitectonice şi de natură, toate fiind „zugrăvite” migălos, cu acul, în fir de aur, de argint şi de mătase colorată pe fond de mătase broşată, de asemenea în fir de aur.

Observaţii: având în vedere trăsăturile autohtone ale piesei şi înrudirea sa cu altele similare din epoca lui Ştefan cel Mare, Virgil Vătăşianu îşi exprimă - pe drept cuvânt - dezacordul faţă de opinia lui Orest Tafrali, potrivit căreia acest omofor „ar fi o lucrare bizantină, dusă din Constantinopol întâi în Crimeea şi adusă de acolo de către doamna Maria de Mangop” în Moldova.


Sus