Văl liturgic - panaghia

1481

Broderie cu fir de aur, argint, mătase colorată şi perle foarte fine, pe un fond de mătase ocru. înnoit, căptuşit cu pânză satinată bej, executată, probabil, în atelierul Mănăstirii Putna.

Dimensiuni: 61 X 84 cm.

Provenienţă: potrivit însemnărilor din inventarele mănăstirii, a fost dăruit acestei ctitorii de către Ştefan cel Mare.

Scena reprezintă ridicarea Panaghiei de către cei doisprezece apostoli întru pomenirea şi glorificarea Maicii Domnului, după „adormirea” sa. La mijlocul compoziţiei se află pristolul pe care sunt aşezate discul şi prescura, în vederea împărtăşirii apostolilor. Cel care împarte „sfântul trup” este Petru, surprins cu privirile spre cer, unde tronează, în nimb de glorie. Fecioara Măria, ornată, adică în atitudine de rugăciune, cu braţele deschise în sus. Prezenta sa este marcată cu iniţialele cuvintelor greceşti Miter Teu, ceea ce înseamnă Maica Domnului. Ceilalţi unsprezece apostoli sunt grupaţi şase la dreapta şi cinci la stânga. Zece din ei sunt indicaţi cu iniţialele numelor: Filip, Andrei şi Matei, la stânga; Petru, la mijloc; Pavel, Matia, Marcu, Simon, Toma şi Luca. la dreapta. Se înţelege că ceilalţi doi, nemarcaţi, trebuie să fie Iacov şi Ioan. Solemni şi gravi, ei înalţă braţele spre slavă, ca într-o rugăciune. Nimburile şi vesmintele lor, precum şi cele ale Maicii Domnului, sunt brodate cu aur şi conturate, în mai multe detalii, cu mărgăritare fine şi strălucitoare. De sub mantiile aurii apar multe vesminte verzi şi roşii, în subtile corespondente cromatice cu fondul de aur al soarelui şi de mătase roşie al stelei, în contururile verzi ale căreia este plasată Fecioara, către care gravitează psihologic toate personajele, întreaga scenă este încadrată într-un chenar dreptunghiular decorat cu motive florale şi cu câte o rozetă la fiecare din cele patru colţuri. Pe latura de jos a vălului sunt prinşi cinci ciucuri albaştri cu pasmanterie de aur şi mărgean, în canafurile cărora sunt amestecate fire, aşijderea de aur.

Inscripţii: la registrul de sus şi în mijloc, în câmp, pe fondul de mătase ocru, sunt brodate cu fir de aur iniţialele apostolilor şi ale Fecioarei Măria.

Observaţii: Menirea funcţională a acestei broderii, în oficierea cultului ortodox, nu este clarificată. Ea are dimensiunile unui pocrovăţ mare, fără să corespundă însă şi ca temă iconografică unei asemenea destinaţii. O. Tafrali şi V. Vătăsianu au considerat-o antimis. în plus, O. Tafrali vedea în personajul central pe Iisus şi nu pe apostolul Petru, eroare care apare şi în Repertoriul monumentelor, 1958, precum şi în Iconografia artei bizantine şi a picturii feudale româneşti, de I. D. Ştefănescu.