Psaltichie

Sec. XV - XVI

Dimensiuni: manuscrisul şi scoarţele 20,5 X 14 cm.

Provenienţă: prima parte este scrisă la Mănăstirea Putna, pentru uzul stranei şi al Şcolii muzicale de aici, iar partea a doua, probabil, la Mănăstirea Neamţu, cu mult mai înainte.

Manuscris muzical, format in-cvarto, cunoscut şi sub denumirea de irmologhion. Conţine, în prima parte, cuprinsă între filele 1 - 88, după numerotarea actuală, 53 de cântări în limba greacă şi 25 în limba slavonă, cu notaţie neobizantină sau cucuzeliană, ale protopsalţilor şi melurgilor putneni Eustaţie, Ioan Diaconu şi chir Gheorghe, precum şi ale unor melurgi bizantini, ca Agathonos, Dekîanos, Glykys, Korones, Kukumas, Lampadarios, Manuil, Moshianos s. a. în partea a doua, respectiv de la fila 89 până la fila 160, sunt cuprinse 54 de cântări, numai în limba greacă, datorate, în exclusivitate, unor melurgi bizantini, printre care, unii, întâlniţi şi în partea întâi: Dosîtheos Ieromonahos, Evghenikos, Glykys, Ioannes Domestikos, Kladas, Korones, Ioannes Kukuzeles, Theodulos ş. a. Notele psaltice şi cuvintele cântărilor sunt copiate în ambele părţi cu cerneală neagră pe hârtie groasă, ceruită şi filigranată, în prima parte, cu capete de bouri având între coarne câte o cruce înaltă simplă sau cu un şarpe de-a lungul ei, iar în partea a doua, cu imaginea unui inorog în poziţie verticală şi a unui foarfece. Titlurile cântărilor, iniţialele de mărimi variabile, mai simple sau mai ornate, precum şi numeroasele semne consonantice şi temporale, specifice sistemului neobizantin de notaţie muzicală, sunt scrise cu cerneală roşie. Fila 89 recto este împodobită cu un frontispiciu având ca motive dominante cercurile înlănţuite şi împletiturile, ornate la exterior cu stilizări florale, toate trasate numai în cerneală roşie. Multe file de la început şi de la sfârşit lipsesc, iar în interior, filele 88, 130 - 131 şi 153 - 154 sunt albe. Manuscrisul este legat în scoarţe de lemn, îmbrăcate cu piele maro, parţial deteriorată, imprimată cu chenare liniare concentrice şi decorate cu motive florale pe prima copertă, cu motive florale şi zoomorfe pe cea de a doua. Se disting, între cele din urmă, siluetele de vulturi şi de zimbri stanţate în mici medalioane circulare.

Inscripţii şi însemnări: pe suprafaţa interioară a ultimei coperte, o dată izolată, scrisă în limba slavonă, atestă existenţă cărţii la mijlocul veacului al XVI-lea: „Vlet 7064” (= în anul 1556).

Observaţii: până acum două decenii, principalii exegeţi ai manuscriselor vechi de la Putna nu s-au ocupat de acest important monument de cultură muzicală românească. Meritul semnalării lui pentru prima oară, într-o prezentare mai amplă, revine cercetătorului Paulin Popescu. În ultimii ani, studii cuprinzătoare şi riguroase i-au consacrat reputaţii noştri muzicologi Gheorghe Ciobanu, Marin Ionescu şi Titus Moisescu, care au şi publicat integral manuscrisul în facsimile. Cu acest prilej, ei au stabilit, argumentând convingător, că prima parte a irmologhionului în discuţie a fost scrisă la Putna în primii ani ai secolului al XVI-lea, pe câtă vreme partea a doua este cu mult mai veche, fiind scrisă, probabil, în epoca lui Alexandru cel Bun, la Mănăstirea Neamţu, „de unde a fost adusă, după înfiinţarea mănăstirii, la Putna”. Şi prima şi a doua parte, care au fost iniţial cărţi independente, s-au descompletat cu vremea, fiind legate la un moment dat împreună, poate, în acel an 1556, menţionat pe faţa interioară a ultimei coperte.