Lada de sacristie

Sec. XV

Lemn de chiparos, sculptat în champleve şi incizat.

Dimensiuni: 59,5 X 205 X 61,5 cm.

Provenienţă: atelier nord-italian.

Dincolo de toate controversele referitoare la provenienţa, datarea, destinaţia primară şi ulterioară a acestei piese de mobilier, unică în patrimoniul nostru cultural, trebuie relevate însuşirile sale artistice, virtuţile compoziţionale şi plastice ale scenelor sculptate în relief plat pe faţada acesteia şi incizat pe suprafaţa interioară a capacului, calităţi care conduc, pe drept cuvânt, spre marea artă a Renaşterii italiene din secolul al XV-lea, fie ea florentină, veneţiană sau genoveză, cum au presupus unii cercetători. Ne referim, în primul rând, la scena Răstignirii, înscrisă amplu şi armonios „în pagină”, pe suprafaţa centrală şi cea mai întinsă, totodată, a faţadei, dar şi la cele sase compoziţii, de dimensiuni mai mici, care o încadrează, pe câte trei registre, de o parte şi de alta, înfăţişând patimile Mântuitorului: Iisus la Ana şi Caiafa, Iisus la Pilat şi Flagelarea, în partea stingă; Prinderea, Batjocorirea şi Calvarul crucii, în cea dreaptă. Mişcările, chipurile şi atitudinile personajelor sunt variate, caracterizarea lor este diferenţiată, în raport cu evenimentele pe care le trăiesc, iar cavalcadele se desfăşoară cadenţat în succesiunea ritmică a cailor. Numeroase detalii, cum ar fi sărutul trădător din scena Prinderii, îngerul de pe crucea tâlharului pocăit aşteptând sufletul acestuia sau diavolul pândind ieşirea sufletului la gura celui nepocăit, căruia o brută îi frânge oasele cu un ciomag, ca şi multe altele din scena Răstignirii, conferă imaginilor accente sugestive şi mesajului religios vădite semnificaţii moralizatoare, în plus, aceasta scenă centrală se proiectează pe fundalul unui cadru arhitectonic măreţ - menit să sugereze Ierusalimul - şi într-o vastă perspectivă cosmică, presărată cu stele şi populată de îngeri în zbor. Toate scenele sunt încadrate într-un chenar dreptunghiular, deschis la partea superioară, decorat, în aceeaşi tehnică champleve, cu vrejuri vegetale, printre ale căror frunze de stejar apar figuri de sfinţi, de îngeri, de lei şi de dragoni. Cantul dinspre faţadă al capacului este, de asemenea, decorat cu un vrej de stejar, care îl anticipează pe cel din chenarul pietrei de mormânt a lui Ştefan cel Mare, după cum celălalt, care încadrează scenele din trei părţi, prefigurează vrejul din dvera lui Bogdan al III-lea, de la 1510. Pe suprafaţa interioară a capacului este înfăţişată prin incizare Maica Domnului cu Pruncul aşezată pe un tron cu baza hexagonală şi încadrată de doi îngeri având braţele încrucişate la piept. Privită în ansamblu, întreaga decoraţie a lăzii de la Putna este încălzită de brunurile nuanţate şi profunde specifice lemnului de chiparos, care a fost sculptat, incizat şi umbrit cu multă sensibilitate şi peste care scurgerea vremii şi-a pus patina sa inimitabilă.

Observaţii: unii istorici, pornind de la aserţiunea că aceasta este racla în care au fost aduse moaştele Sfântului Ioan cel Nou de la Cetatea Albă la Suceava, au considerat, implicit, şi cele sase compoziţii, sculptate la stânga şi la dreapta Răstignirii, drept „scene din mucenicia lui Ioan”. (A se vedea, spre exemplu, N. Iorga, Icoana românească, în BCMI).