Ripidă

1497

Argint aurit, ciocănit şi filigranat.

Dimensiuni şi greutate: 61 X 37 cm; gr. 1,800 kg.

Provenienţă: executată din porunca lui Ştefan cel Mare în Mănăstirea Putna, pentru acest locaş.

Ripida reprezintă o cruce cu extremităţile braţelor semicirculare suprapusă pe un cadru rectangular ale cărui colţuri alternează cu aceste extremităţi, conferind ansamblului un aspect stelar. Cinci medalioane circulare pe o faţă şi cinci, identice, pe cealaltă faţă, marchează braţele şi centrul crucii, în fiecare din ele fiind reprezentat câte un serafim executat au repousse. În medalionul central, care este mai mare, la dreapta şi la stângă serafimului apar, lucrate în aceeaşi tehnică, simbolurile evangheliştilor Marcu şi Luca; în partea centrală a acestuia, simbolul evanghelistului Matei, iar în spatele lui este sugerat simbolul evanghelistului Ioan din care nu sunt vizibile decât picioarele vulturului, între vârfurile aripilor din partea inferioară a serafimului, şi capul, între aripile de la partea superioară. Întreg spaţiul dintre medalioane este decorat cu succesiuni de romburi şi cercuri, dispuse alternativ, care, la rândul lor, sunt filigranate cu variate stilizări florale şi arabescuri, de o mare fineţe şi sensibilitate artistică. Latura de jos a cadrului rectangular este ornată cu un vrej floral, modelat au repousse, care se arcuieşte pe deasupra medalionului din această zonă, iar pe dedesubtul acestuia, braţul inferior al crucii este introdus într-o teacă semicirculară de argint filigranat, sprijinită la rândul ei pe o altă piesă paralelipipedică, de asemenea filigranată, care face legătura cu bulbul minerului, de formă tronconică, integral lisă.

Operă revelatoare pentru nivelul de măiestrie pe care l-au atins meşterii din atelierul de argintărie al Mănăstirii Putna, decoraţiile acestei ripide se înrudesc îndeaproape cu unele elemente decorative ale arhitecturii bisericeşti sau de pe ferecăturile şi din frontispiciile unor manuscrise contemporane lor, caligrafiate şi mimate în aceeaşi mănăstire, integrându-se astfel într-o evidentă unitate stilistică, specifică - după cum se ştie - artei româneşti din epoca lui Ştefan cel Mare.

Inscripţii şi însemne: de-a lungul extremităţilor semicirculare ale braţelor din stingă, de sus şi de la dreapta, se află inscripţia liturgică, în limba slavonă, executată în filigran, lăsând impresia că face parte din ansamblul decorativ al ripidei: „Sfânt, sfânt, sfânt, Domnul Savaot, plin (este) cerul şi pământul (de mărirea Lui), întru Cel de sus, osana”. Pe protuberanţa globulară a minerului, inscripţie votivă slavonă, ciocănită în două rânduri pe emisfera superioară şi în două pe cea inferioară: „Io Ştefan Voievod cu mila lui Dumnezeu Domnul Ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voievod, a făcut această ripidă în Mănăstirea de la Putna, unde este hramul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, în anul 7005 (= 1497), ianuarie 14”.

Observaţii: în inventarul Mănăstirii Putna mai figurează o ripidă identică cu aceasta care în prezent se află în custodie la Muzeul de Istorie al României. Alte două ripide asemănătoare cu acestea se păstrează în insula Patmos.