Triptic Deisis

Sec. XV

Pictură în tempera pe lemn.

Dimensiuni: 25 X 65 cm.; 25 X 21 cm. - pentru fiecare panou.

Provenienţă: conform tradiţiei, acest triptic i-a aparţinut lui Ştefan cel Mare, care l-ar fi primit în dar de la soţia sa Evdochia.

Istoric: a figurat în. Exposition de L'Ari Roumain ancien et moderne. Au Musee du Jeu de Paume, Paris, 25 Mai - I-er Aout, 1925. De aici expoziţia a fost itinerată, într-o formă mai restrânsă, la Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Rath; La Roumanie ă l'Exposltion Universelle et Internationale de Bruxelles, 1935; Expoziţia Ştefan cel Mare şi epoca sa - 500 de ani de la înscăunare (12 aprilie 1457 - 12 aprilie 1957), organizată la Muzeul de artă al R. P.R., Bucureşti, 1957.

Reprezentarea lui Iisus alături de Fecioara Maria şi Ioan Botezătorul, într-o operă de artă religioasă, se numeşte - cu un termen consacrat - Deisis. În asemenea scene, Mântuitorul este transfigurat ca învăţător sau ca judecător al lumii, pentru păcatele căreia îi imploră clemenţa Maica Domnului şi Sfântul Ioan. Astfel trebuie înţeles şi tripticul acesta de la Mănăstirea Putna, care compune un Deisis nu numai prin simpla prezenţă a personajelor menţionate, ci şi prin corespondenţa dintre ele, relevantă în atitudinile, expresiile şi gesturile lor, toate la un loc, concurând la adâncirea semnificaţiei amintite. Cele trei panouri, în care apar busturile lui Iisus, al Mariei şi al lui Ioan, sunt legate între ele prin câte două balamale metalice care permit închiderea lor într-o cutie, tot metalică, suprapunându-se succesiv, ca un pliant, de la dreapta spre stingă.

Panoul central este dominat de figura lui Iisus, tratat frontal, în chip de învăţător, binecuvântând cu mâna dreaptă, iar cu cea stingă susţinând o evanghelie deschisă, în paginile căreia se desluşeşte un text slavonesc, scris cu litere de aur, alcătuit din trei versete disparate ale Evanghelistului Ioan: „Dumnezeu aşa a iubit lumea, înoit pe fiul său cel unul născut l-a dat, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Cel care mă urăşte pe mine urăşte şi pe Tatăl Meu. Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem” (Ioan 3/16; 15/23; 10/30).

Chipul lui Iisus este zugrăvit în brunuri dense, învăluitoare şi diferit nuanţate, conferind imaginii căldură şi consistenţă picturală. Tunica sa este roşie, împodobită cu o bordură brodată şi cu pietre preţioase la partea superioară, iar mantia fastuoasă care îl acoperă bate în reflexe verzi şi roşietice, ambele vesminte având pliseurile sugerate în linii de aur prin care întregul ansamblu dobândeşte remarcabile preţiozităţi cromatice. La dreapta lui Iisus este zugrăvit bustul Mariei, iar la stânga al lui Ioan Botezătorul, amândouă fiind reprezentate din profil trei sferturi, cu capetele înclinate şi cu mâinile întinse în semn de adorare şi de rugă îndurătoare către Mântuitor. Aceleaşi brunuri consistente, cu umbre adânci, domină şi figurile lor. Maforionul roşu al Mariei, ca şi mantia verzuie a lui Ioan sunt drapate somptuos în dungi de aur, trasate cu sensibilitate şi cu o migală de caligraf.

Fondurile celor trei panouri, în ambianţa cărora se înscriu armonios personajele, sunt placate cu aur, peste care s-a aplicat o decoraţie florală, executată în argint aurit, cizelat şi filigranat, încrustat cu emailuri verzi şi albastre, în aceeaşi tehnică sunt realizate şi aureolele personajelor, care apar însă mult mai reliefate şi au în plus câte trei caboşoane pătrate, în cazul Mariei şi al lui Ioan, şi şapte caboşoane pătrate şi circulare în cazul lui Iisus. La stânga şi la dreapta fiecărei aureole se află câte un buton circular, turnat în email albastru, pe care sunt monogramate numele figurilor reprezentate. Fiecare icoană este încadrată, la rândul ei, în chenare de argint, decorate cu stilizări vegetale, executate în tehnica au repousse.

Operă de rară frumuseţe artistică, bine conservată, despre acest triptic tradiţia spune că era purtat de Ştefan cel Mare, la oblâncul şeii, în toate campaniile sale şi că înaintea bătăliilor sau în alte împrejurări de cumpănă, duhovnicul marelui voievod - arhimandritul Amfilohie Şendrea - îl deschidea şi oficia scurte ceremonii religioase, adecvate momentului. Preluând aceste tradiţii populare, Mihail Sadoveanu evocă asemenea momente în monumentalul său roman istoric Fraţii Jderi. Tradiţia mai spune, de asemenea, că, înainte de a muri, Ştefan cel Mare a menit preţiosul triptic Mănăstirii Putna şi că la moartea sa acesta i-a fost aşezat pe piept, însoţindu-l până în clipa înmormântării.

Observaţii: cu privire la provenienţa, factura şi datarea acestei opere, opiniile celor mai reputaţi cercetători români sunt, întrucâtva, divergente, aşa cum se poate constata din scurtele extrase înserate în bibliografie.


Sus