Acoperământul de mormânt al Doamnei Maria, soția lui Radu cel Frumos

Broderie cu fir de aur și mătase pe un fond de catifea albastră căptușita cu mătase roșie deteriorată.

Dimensiuni: 170 X 80 cm.

Proveniență: executat în atelierul de broderie al Mănăstirii Putna.

Destinat pentru mormântul doamnei Maria, soția lui Radu cel Frumos, decedată la 11 mai 1500, acest acoperământ de mormânt este confecționat dintr-o catifea albastră pe câmpul căreia s-a brodat, în fir de aur și de mătase, o cruce mare cu trei brațe, două dintre ele fiind oblice și anume: brațul mai scurt, de sus, numit titulus și cel de jos, ceva mai lung, numit suppedaneum. Crucea se sprijină pe un piedestal în două trepte, iar la stânga și la dreapta axului ei vertical, deasupra și dedesubtul tuturor brațelor, sunt brodate, cu fir de aur, inițialele semnificând numele lui Iisus Hristos și patru cuvinte grecești care înseamnă: „Lumina lui Hristos se arată tuturor”. Sub piedestal este brodată inscripția comemorativă, în trei rânduri, cu fir de aur, în limba slavonă. De jur împrejur se desfășoară chenarul dreptunghiular, decorat cu un vrej sinuos, continuu, de care sunt prinse frunze de stejar și flori cu petale trilobate, precum și câte-o floare cu șase petale la fiecare din cele patru colțuri. Pe toate laturile, broderia este încadrată de borduri late confecționate dintr-o țesătură gălbuie cu decorații florale țesute în fir de aur și de mătase.

Inscripții: „Acest grobnic (este al) Măriei, doamna domnului Radul voievod”.

Observații: Dimitrie Dan și Orest Tafrali au considerat acest acoperământ „pentru mormântul Măriei, fiica lui Radu Vodă”, iar P. S. Năsturel, întemeindu-se pe „spusele letopisețului zis de la Bistrița, cum că în anul 7008 (=1500), luna lui mai în 11, lunea, răposa roaba lui Dumnezeu Maria Despina doamna domnului Radu Voievod, gospodarul Țării Muntenești, pe care Ștefan voievod ar fi îngropat-o cu cinste în mănăstirea sa de la Putna...”, își pune pe bună dreptate, întrebarea „dacă mormântul soacrei lui Ștefan cel Mare nu a fost cumva groapa anonimă din pronaos, de lângă celelalte odrasle domnești ale voievodului”, despre care vorbește K. A. Romstorfer în Das alte griechisch - orthodoxe Kloster Putna, Cernăuți, 1904. Știrea din Analele putnene și existența acestui acoperământ de mormânt la Mănăstirea Putna pledează, într-adevăr, în sensul sugerat de autorul citat.