Arhiepiscop Justinian Chira
„Trăiți frumos și-n bucurie”
Înaltpreasfințitul Justinian Chira,
Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului,
bucură de decenii întregi văzduhul Ortodoxiei
cu limpezimea și tăria chipului său de Părinte.
Născut în anul 1921, Înaltpreasfințitul
Justinian a devenit monah la Mănăstirea
Rohia în anul 1942, mănăstire al cărei stareț
a fost între 1944 și 1973. Episcop-vicar al
Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului
în perioada 1973-1990, în 1990 a fost ales
Episcop al Maramureșului, iar în 2009 i-a fost
acordat titlul de Arhiepiscop onorific. A trecut la Domnul pe 30 octombrie 2016 și este înmormântat la Mănăstirea Rohia.
Unele dintre cuvintele însuflețite de Duhul Sfânt cu care
Înaltpreasfinția Sa a mângâiat și a vindecat inimile atâtor oameni au
văzut lumina tiparului în cărți precum: „Viața Maicii Domnului”,
„Darurile Bisericii”, „Apel la conștiință”, „Drepturile copilului”, „Harul
și Adevărul”, „Gând și suflet românesc”.
Iubind omul, pentru demnitatea și frumusețea date de chipul lui
Dumnezeu în el, Înaltpreasfințitul Justinian iubește monahismul într-un
chip deosebit. Cuvintele pe care le adresează monahilor cântă frumusețea
și demnitatea vieții la care sunt chemați și reprezintă o laudă către
Preasfânta Treime.
Părinții Mănăstirii Putna s-au bucurat în multe rânduri să audă aceste
cuvinte, fie atunci când Înaltpreasfinția Sa a venit la mormântul sfântului
Ștefan cel Mare, pe care îl iubește și îl prețuiește în mod pilduitor, fie
când, însetați de cuvânt viu, ei au mers în Maramureșul cu al cărui destin
duhovnicesc Vlădica Justinian s-a identificat în ultimele decenii. Am
considerat că este datoria noastră să nu lăsăm îngropat talantul cugetării
însuflețitoare a Înaltpreasfințitului Justinian, ci să îl oferim tuturor celor
dornici să trăiască viața monahală după adevărata ei fire, în graiul specific
vetrei din care își au obârșia primii voievozi ai Moldovei.
Acest volum vede lumina tiparului odată cu împlinirea de către
Înaltpreasfințitul Justinian, la 28 mai 2014, a 93 de ani, și ca mulțumire
smerită din partea celor care am fost iubiți și învățați să trăim frumos
și în bucurie de cel care trăiește cu conștiința că este fiu al Tatălui, în
lumina învierii lui Hristos și întru bucuria Preasfântului și de viață
făcătorului Duh.