Arhiepiscop Justinian Chira
„Trăiți frumos și-n bucurie”

Înaltpreasfințitul Justinian Chira, Arhiepiscopul Maramureșului și Sătmarului, bucură de decenii întregi văzduhul Ortodoxiei cu limpezimea și tăria chipului său de Părinte.

Născut în anul 1921, Înaltpreasfințitul Justinian a devenit monah la Mănăstirea Rohia în anul 1942, mănăstire al cărei stareț a fost între 1944 și 1973. Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Vadului, Feleacului și Clujului în perioada 1973-1990, în 1990 a fost ales Episcop al Maramureșului, iar în 2009 i-a fost acordat titlul de Arhiepiscop onorific. A trecut la Domnul pe 30 octombrie 2016 și este înmormântat la Mănăstirea Rohia.

Unele dintre cuvintele însuflețite de Duhul Sfânt cu care Înaltpreasfinția Sa a mângâiat și a vindecat inimile atâtor oameni au văzut lumina tiparului în cărți precum: „Viața Maicii Domnului”, „Darurile Bisericii”, „Apel la conștiință”, „Drepturile copilului”, „Harul și Adevărul”, „Gând și suflet românesc”.

Iubind omul, pentru demnitatea și frumusețea date de chipul lui Dumnezeu în el, Înaltpreasfințitul Justinian iubește monahismul într-un chip deosebit. Cuvintele pe care le adresează monahilor cântă frumusețea și demnitatea vieții la care sunt chemați și reprezintă o laudă către Preasfânta Treime.

Părinții Mănăstirii Putna s-au bucurat în multe rânduri să audă aceste cuvinte, fie atunci când Înaltpreasfinția Sa a venit la mormântul sfântului Ștefan cel Mare, pe care îl iubește și îl prețuiește în mod pilduitor, fie când, însetați de cuvânt viu, ei au mers în Maramureșul cu al cărui destin duhovnicesc Vlădica Justinian s-a identificat în ultimele decenii. Am considerat că este datoria noastră să nu lăsăm îngropat talantul cugetării însuflețitoare a Înaltpreasfințitului Justinian, ci să îl oferim tuturor celor dornici să trăiască viața monahală după adevărata ei fire, în graiul specific vetrei din care își au obârșia primii voievozi ai Moldovei.

Acest volum vede lumina tiparului odată cu împlinirea de către Înaltpreasfințitul Justinian, la 28 mai 2014, a 93 de ani, și ca mulțumire smerită din partea celor care am fost iubiți și învățați să trăim frumos și în bucurie de cel care trăiește cu conștiința că este fiu al Tatălui, în lumina învierii lui Hristos și întru bucuria Preasfântului și de viață făcătorului Duh.