RO
EN
<< înapoi
Eminescu - darul lui Dumnezeu oferit națiunii române
Iosif Cristian Andrei


Scriu cu ezitarea și cu stângăcia celui care a citit atât de puțin din opera lui Eminescu, atât de puțin din critica destinată acestuia și cu toate acestea scriu cu entuziasmul, cu ardoarea, cu bucuria prilejuită de cel ce a fost, este și va fi întotdeauna – Eminescu.

Fie că îl abordezi pe Eminescu din perspectivă tradițională – de autor canonic în anii de liceu (și te întâlnești cu el prin intermediul Luceafărului), din perspectiva jurnalistului cu spirit vulcanic care n-a știut și nu a vrut să facă compromisuri în legătură cu românismul din toate provinciile țării cu toate că Imperiul Austro-Ungar nu a ezitat să amenințe direct și indirect, din perspectiva celui ce a trăit atât de intens creștinește sau din oricare altă perspectivă poți afirma fără teama de a greși că Eminescu este unul dintre modelele de care avem nevoie, astăzi poate mai mult ca niciodată.

Suntem datori în primul rând față de noi înșine, față de pământul binecuvântat de Dumnezeu și atât de greu încercat în toate vremurile să-l cunoaștem pe Eminescu, dar mai important decât aceasta să încercăm (cu putințele, dar mai ales cu neputințele noastre) să viețuim după modelul său: cu verticalitate, conștiință nestrămutată în a face bine și a iubi pe aproapele nostru, fără frica de a face sacrificii.

Am înțeles târziu și poate nu pe deplin că inteligența, deșteptăciunea, genialitatea nu au legătură unică cu știința și că în aceeași măsură se pot dezvolta și armoniza sub semnul creației, al artei. Și aceasta cel mai bine am înțeles-o datorită lui Eminescu. Am foarte vie amintirea când o fetiță (de care atunci eram îndrăgostit) a avut o replică la adresa cuiva de genul: „Bine că ești tu mai deștept decât Eminescu!”, fiind vădit afectată de un reproș ce i se adusese, probabil. Țin foarte bine minte că nu mi s-a părut un comentariu potrivit, putea mai degrabă să spună de Einstein sau de un alt om de știință, dar să apeleze la Eminescu ca reper al inteligenței și deșteptăciunii mi s-a părut cel puțin deplasat. Cuvintele unui copil sunt adesea mai potrivite și mai pline de înțeles decât am crede adeseori.

Îmi doresc cel mai mult și doresc tuturor de altfel să-l avem mentor, călăuză în visele noastre, în planurile noastre pe Eminescu. Îmi saltă inima de bucurie, dar simt și o mare povară pe care o am de dus la capăt ca tânăr al acestui început de mileniu când rememorez inițiativa lui Eminescu care alături de prieteni dragi a celebrat la Putna – „Ierusalimul neamului românesc”, cum îi plăcea atât de mult să spună, sărbătoarea românilor de pretutindeni și aceasta o făcea pe când avea 21(!) de ani. Este dezamăgitor că la 20 ani de la căpătarea libertății prin atâtea jertfe umane și având atât de multe exemple de românism curat, noi tinerii de astăzi suntem pasivi, neimplicați, fiecare la locul lui.

Importanța lui Eminescu în sânul acestui neam trebuie conștientizată de fiecare individ în parte după măsura și puterile lui, dar aceasta nu împiedică absolut deloc mediatizarea sa (chiar dacă acest cuvânt capătă pregnant o nuanță de vulgaritate, el trebuie folosit și când vorbim de valorile noastre de căpătâi sau mai ales atunci) care trebuie făcută cu multă grijă- înscrierea numelui și a chipului său pe cea mai valoroasă bancnotă aflată în circulație nu reprezintă deloc o garanție a cinstirii poetului și Omului Eminescu. Trăind românește și iubind valorile românești implică cinstirea lui Eminescu.

O istorioară caldă ca o pâine scoasă din cuptor amintește de simplul Eminescu, de cel care plecat la Viena din scumpul Ieși nu a uitat de spiritul moldovenesc, de bunătatea sufletească caracteristică poporului român și într-o seară geroasă, amintește povestioara, întâlnindu-se cu un om desculț și-a scos ghetele, dăruindu-le acestuia, fără a-l cunoaște, cu gestul unui bun creștin.

Cel mai greu îmi pare, la mai bine de 120 de ani de la moartea sa nu a încerca să îl cunoaștem pe Eminescu, căci slavă Domnului avem mai multe mijloace decât a avut vreun înaintaș al nostru vreodată ci a-l trăi pe Eminescu în fiecare clipă a vieții noastre…

<< înapoi

Sus