RO
EN

Evenimente - 2021

Deschiderea manifestărilor aniversare „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”
Duminica Ortodoxiei
Semnarea contractului pentru construcția Casei Sociale „Sfântul Nicolae”
Dăruiți 3,5% din impozit!
Pomenirea lui Mihai Eminescu la 171 de ani de la naștere


Deschiderea manifestărilor aniversare „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”

Marți, 15 iunie 2021, la Mănăstirea Putna a avut loc deschiderea manifestărilor aniversare Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal.

Evenimentul este organizat sub patronajul Academiei Române și al Patriarhiei Române și este dedicat aniversării a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni și de la Primul Congres al Studenților Români de Pretutindeni, care au avut loc la Mănăstirea Putna, în 15-16 august 1871. Cele două evenimente din 1871 au fost organizate de către studenții români de la Viena, reuniți în Asociația „România Jună”, cu sprijinul studenților români din alte centre universitare și al multor români cu râvnă pentru unitatea neamului. Un rol deosebit de important în organizare l-a avut Mihai Eminescu.

Activitatea de astăzi a debutat cu slujba de pomenire a poetului Mihai Eminescu în biserica Mănăstirii Putna, slujbă oficiată de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi.



După ce au fost depuse jerbe de flori la statuia marelui poet din incinta așezământului monahal, Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna, domnul Niculai Barbă, vicepreședintele Consiliului Județean Suceava, și Elena Kuji Buteică, cea care a câștigat, în 2011, concursul de discursuri studențești la aniversarea a 140 de ani de la Serbarea din 1871, au vorbit despre Responsabilitatea față de un ideal continuu – unitatea națională.

Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, a arătat că nu dificultățile exterioare sunt problema noastră, ci cele dinlăuntru: „A fost oare ușor în 1871, sub stăpânire străină, când țara era împărțită? N-au fost atunci încercări de intimidare și de stopare a inițiativei și a elanului? Ne pare că este mai greu acum decât în 1966, în plin regim comunist? Ce ne împiedică în a cultiva și a ne promova idealul de unitate? Din afară, mai nimic. Și oricum, în epoca «libertăților» și a «drepturilor», mici pietre de poticnire exterioare ar putea fi ușor depășite. Dinlăuntru, însă, nu puține. O unitate națională nu se decretează, ci se cultivă și se constată, apoi, într-un firesc al lucrurilor. Nu se impune de sus, ci se construiește de jos și între olaltă. Nu se proclamă festiv, demagogic și politicianist, ci se zidește cu sinceritate, jertfă de sine, curaj și credință. Le avem pe acestea din urmă? Atunci suntem pe drum bun. Ne lipsesc ori de abia pâlpâie în noi credința, curajul, altruismul și sinceritatea? Atunci mai avem de lucrat în duhul și inima de unde purcede lucrarea unității. Căci la ce unitate la scară largă mai pot visa dacă dezbinarea e aici, lângă mine: între vecini, între rude?”.

Domnul Niculai Barbă, vicepreședinte al Consiliului Județean Suceava, a arătat că nu împrejurările sunt relevante pentru a împlini un lucru bun, ci importantă este țintirea binelui pe termen lung: „Sunt evenimente la care trebuie să contribuim și față de care avem o mare obligație. Am auzit întrebarea «Cine să facă?», dar mai ales «Cine ar putea?» Eu cred că este obligația noastră: cei care trebuie și cei care pot să o facă suntem noi toți – cei care a dat Dumnezeu să trăim în aceste vremuri și pe aceste locuri.”

Domnul vicepreședinte a prezentat exemple de dificultăți pe care le-au întâmpinat organizatorii din 1871, între ele faptul că nu s-a putut ține serbarea la data prevăzută inițial, din cauza războiului franco-prusac, și a fost amânată cu un an. Dar dificultățile au fost depășite și acesta este un exemplu pentru cei de azi: „În această perioadă, omenirea întreagă trece prin perioade grele. Dar, prin credință, prin încredere, prin ceea ce facem fiecare dintre noi putem să îndeplinim năzuința acelor vrednici bărbați ai istoriei: Mihai Eminescu și Ciprian Porumbescu. Erau doi tineri – unul împlinise 20 de ani, celălalt nu trecuse de 18 ani, dar care, prin mesajul lor, au rămas în istorie. Noi astăzi suntem obligați să ducem năzuința lor mai departe, năzuința de unitate a neamului, dorința de dezvoltare. Eu cred că ceea ce facem pentru a marca acest eveniment nu este până pe 15 august sau până la anul, ci trebuie să fie în veci.”

Părintele stareț al Mănăstirii Putna, arhim. Melchisedec Velnic, a subliniat ce înseamnă recunoștința unui popor care își cinstește înaintașii: „Un popor care are recunoștință față de înaintași face dovada unui suflet tare, iar neamul care are un astfel de suflet nu are a se teme niciodată pentru existența sa. De aceea astăzi, ca și oricând, ba și mai mult încă, am vrut și vrem să ținem aprinsă flacăra credinței atâtor tineri care acum 150 de ani, mânați de acest ideal al păstrării sufletului neamului românesc viu și puternic, s-au adunat aici, la mormântul marelui român și apărător al creștinătății, Sfântul Voievod Ștefan. Atunci, în această incintă, a răsunat apelul lor: «Trecutul nostru nu este decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizațiunii. Christos a învins cu litera de aur a adevărului și a iubirii, Ștefan cu spada cea de flacără a dreptului. Unul a fost Libertatea, celălalt apărătorul Evanghelului ei. Vom depune deci o urnă de argint pe mormântul lui Ștefan, pe mormântul creștinului pios, al Românului Mare». (Apel, Viena, 4 martie 1870, semnat de Președintele Comitetului Central, Conte E. Logothetty, și de secretar, Mihai Eminescu).

Prezența unui ideal în inimile tinerilor acestui popor este mărturia nobleței și garanția perenității, arvuna sfințeniei. Dorim ca acest ideal să continue și, așa cum sufletele românilor au vibrat la unison cu sufletul unui tânăr pe numele lui Mihai, sau Ioan, sau Ciprian, așa dorim să vibreze și sufletele noastre astăzi.

Vrem să li se facă iarăși auzite glasul, dorința și idealul, de aceea am găsit de cuviință să punem început acestor manifestări cu înseși cuvintele lor: «Serbarea de la Putna trebuie să fie un act produs de o națiune întreagă; Serbarea de la Putna are să fie întrunirea națiunei române în suvenirile trecutului, în însuflețirea prezentului și speranțele viitorului! În trecutul neguros al națiunii române sunt multe puncte strălucitoare, unul dintre acestea, cel mai strălucitor, este acela în care apare umbra măreață a lui Ștefan cel Mare, pe lângă această suvenire să ne adunăm la mormântul acestui bărbat să ne dăm mâna, aici să o zicem în fața lumii, cum că am avut un trecut și voim a avea un viitor! Iată ideea sărbătorii!» – este un fragment din Apelul Comitetului Central pentru Serbarea întru memoria lui Ștefan cel Mare, 15 iunie 1871”.

Elena Kuji Buteică a vorbit despre importanța faptelor fiecăruia în materializarea idealurilor naționale. „Astăzi este un moment în care Ștefan cel Mare, mie și dumneavoastră, ne dă șansa să ne întâlnim, ne ocrotește și ne binecuvântează și ne ajută să conștientizăm că faptele fiecăruia dintre noi sunt cele care construiesc România de astăzi și – mai ales – cea de mâine. Iar dacă ne uităm la România de ieri, la România poetului Mihai Eminescu, a lui Ciprian Porumbescu, a lui A.D. Xenopol, a lui Ioan Slavici, avem o datorie frumoasă pe care nu trebuie să o vedem ca pe o povară, ci ca pe o șansă de a construi pe mai departe împreună, într-o unitate a idealurilor și simțirilor noastre, astfel încât peste 150 de ani să fim, poate, și noi amintiți, măcar ca o fărâmă din ceea ce noi amintim pentru ei. Este datoria noastră față de țară, față de sufletele noastre, și vreau să cred că așa simțim cu toții, – roșu, galben și albastru –, și este cea mai frumoasă șansă de a conștientiza că viața nu trebuie să treacă în fiecare zi pe lângă noi fără însemnătate. Dacă în fiecare zi facem o faptă bună pentru aproapele nostru, pentru țara noastră, ne facem un bine nouă și mai ales facem un bine României, pentru un viitor frumos, așa cum merită.”

În continuare au fost premiați câștigătorii Concursului de recitare a liricii eminesciene „La Putna”, ediția a VII-a.

A urmat un impresionant moment artistic, recitalul susținut de Grupul Școlii Gimnaziale „Mitropolit Iacob Putneanul” Putna, condus de profesor Mircea Aanei.

Cei prezenți s-au îndreptat spre clădirea Centrului Cultural „Mitropolit Iacob Putneanul” pentru vernisajul expoziției „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”.

Aici, un moment deosebit l-a constituit recitalul de vioară și pian susținut de Diana Păstru și Johannes Raimund Onesciuc și de Recitalul Coralei „Ciprian Porumbescu”, dirijată de părintele Lucian Tablan.

Profesorul Adrian Alui Gheorghe a fost cel care a prezentat expoziția.

Pentru început, a pus în context Serbarea din 1871 și consecințele ei: „Descifrând istoria ulterioară a românilor și a României, privind cu detașarea și luciditatea unui veac și jumătate de la acele evenimente, putem avea astăzi dimensiunea visului, a speranței, a disperării, chiar a ceea ce au însemnat cele două momente ale acelei acțiuni colective. Serbarea de la Putna și congresul studențimii române, care i-a urmat, au fost consecința unui complex de factori, dar și a unei dorințe de secole, amânată, dar niciodată uitată, și care a căpătat forma unei sărbători; o serbare națională/o sărbătoare națională nu poate fi decât expresia conștiinței că aparții unei națiuni. Există o bucurie a sărbătorii și a serbării de fapt în toate actele și etapele evenimentului. În memoria acelor vremuri și a acelor evenimente este deschisă astăzi această expoziție, de la Mănăstirea Putna, care marchează începutul unei importante serii de acțiuni comemorative și de celebrare a unor momente și a unor personalități providențiale pentru rezistența și persistența noastră în istorie”.

Un capitol central în prezentarea sa a vizat Urna, principalul obiect adus în dar de către studenți în 1871:

„Piesa centrală a expoziției o reprezintă urna antică de argint, depusă ca «un semn de pietate și de amintire» pe mormântul voievodului Ștefan cel Mare; inscripția este edificatoare: «Eroului, învingătorului, apărătorului existenței române, scutului creștinătății, lui Ștefan cel Mare, Junimea Română Academică»; ne putem imagina emulația stârnită în timp în jurul acestui obiect care s-a încărcat cu semnificație odată cu trecerea timpului; unii au gândit urna, și-au imaginat-o, alții au realizat-o, alții, mulți, au susținut-o material, prin subscripție publică, pentru a fi realizată; alții au purtat urna pe brațe, au depus-o pe mormântul lui Ștefan cel Mare, pe unii i-a emoționat, unii au plâns, alții s-au cutremurat; mesajul pe care urna îl transmitea nu era, de fapt, pentru generația prezentă, ci pentru generațiile viitoare; idealul era o proiecție pentru viitorime; apoi, vreme de 150 de ani, urna aceasta a fost păstrată ca un odor de preț în lada de zestre a neamului; a fost martoră la Războiul de Independență, la actul Marii Uniri de la 1918, a trecut prin două conflagrații mondiale, a sângerat când au fost rupte bucăți din pământul românesc, ale căror semințe erau laolaltă cu celelalte în urna integratoare, a fost ascunsă în fața barbarizării sovietice, a supraviețuit epocii comuniste; simbol al unui ideal, urna aceasta a ajuns, iată, să fie un răspuns sau o sumă de răspunsuri, din nou, întrebărilor noastre: Cine suntem? Spre ce ne îndreptăm? Cât mai atârnă în inima noastră sentimentul că aparținem unei patrii? Cât ne mai doare rana văzută sau nevăzută a patriei? Dacă mai avem nevoie de o patrie? Dacă ne merităm patria?”

Referindu-se la titlul manifestărilor, a explicat că acesta se impune în mod firesc: „Un cuvânt poate sintetiza tot ceea ce incumbă aceste documente materiale sau scrise: idealul. Mai departe, acest ideal are un nume mult mai concret: unirea. Unirea este un deziderat mai vechi al populațiilor românești din toate provinciile situate deoparte și de alta a Munților Carpați; unirea tuturor românilor a însuflețit, a încălzit, a dinamizat, i-a pus în stare de vis pe toți cei care au văzut în definirea și rostuirea patriei o predestinare pentru care merită să lupte, un altar pe care soarta devine destin.”

În expoziție sunt prezente și câteva lucrări de artă dăruite mănăstirii cu acest prilej. Criticul de artă Doina Mândru a dăruit un bust al lui Mihai Eminescu lucrat de Lucian Murnu (1952). Domnul Constantin Flondor a dăruit lucrarea „Serbarea de la Putna 1871”. Pictorul Horia Paștina a îmbogățit expoziția cu trei lucrări: „Argint e pe ape și aur în aer”, „Lumina vine de la Răsăritul cel de sus” și „Potir și Biserică”. La rândului lui, Dacian Andoni a dăruit portretele lui Mihai Eminescu și Ciprian Porumbescu.

Părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna a încheiat cuvântările, adresând mulțumiri celor care au sprijinit expoziția și care sprijină programul de manifestări aniversare: „Mulțumesc în mod deosebit celor patru doamne restauratoare, care au dat viață unora dintre obiectele de la 1871.

Principalul sprijin în aceste manifestări vine de la Consiliul Județean Suceava. Mulțumim domnului președinte Gheorghe Flutur, care a îmbrățișat deplin gândul că este datoria celor de azi și este în beneficiul nostru să îi sărbătorim cum se cuvine pe Eminescu și generația 1871.

Mulțumim domnului Niculai Barbă, care are direct în răspundere, din partea Consiliului Județean, aceste manifestări, și doamnei Irina Vasilciuc – și ea din această echipă care pune umărul la bunul mers al activităților aniversare. Pentru recitalurile de astăzi, mulțumim interpreților și Centrului Cultural Bucovina – domnului director general Sorin Filip și colegilor domniei sale, aflați astăzi aici. Mulțumim domnului Constantin Emil Ursu, directorul Muzeului Național al Bucovinei, domnului Gabriel Cărăbuș, directorul Bibliotecii „I. Ghe. Sbiera”, și doamnei Alis Niculică de la Bibliotecă – vom colabora, căci și noi dorim să îmbunătățim expoziția de aici, și Muzeul și Biblioteca vor organiza o expoziție dedicată momentului Putna 1871.”

Din delegația autorităților locale a făcut parte și domnul Claudiu Brădățan, șeful Centrului de Informare turistică Suceava.

Amintind că manifestările aniversare sunt puse sub patronajul Academiei Române și al Patriarhiei Române, părintele stareț a mulțumit Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, care a dat binecuvântare pentru desfășurarea programului aniversar și a binecuvântat ca Sectorul Media al Arhiepiscopiei să transmită în direct deschiderea manifestărilor din această zi. De asemenea, a mulțumit Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul pentru prezență.

În finalul cuvântului, părintele stareț a făcut un apel la cei care au documente ori reprezentări grafice ale Serbării din 1871 să ia legătura cu mănăstirea, pentru a le publica. Vorbind despre descoperirea în arhiva Bibliotecii Academiei Române a unei litografii făcute de pictorul Petru Verussi cu darurile așezate pe mormântul Sfântului Ștefan cel Mare în 1871, a arătat că nu se știe unde sunt celelalte schițe făcute de acesta la Serbare. O litografie de la Serbare aparținând lui Carol Popp de Szatmari este, de asemenea, căutată. Un colecționar privat are o serie de documente privitoare la Serbare din 1871, care sunt inedite. „Repet rugămintea de a ne sprijini cu reprezentări grafice și documente legate de 1871 – nu doar o țară, ci un popor întreg a fost atunci mișcat și în multe orașe se găsesc mărturii scrise despre activitățile de sprijinire locală a Serbării de la Putna sau însemnări ale stării sufletești în timpul Serbării, trăită și de cei care nu au fost aici prin intermediul reportajelor”.

În cadrul expoziției au fost prezentate obiecte și documente originale și fotografii de la Serbările de la Putna, în special de la cea din 1871. Au fost executate lucrări de conservare la două epitafe din 1871, iar patru flamuri din 1871 și laurii metalici de la Serbările din 1904 și 1926 au fost restaurați, cu sprijinul Consiliului Județean Suceava.

Evenimentul de deschidere face parte din seria manifestărilor aniversare cuprinse în Acordul de asociere între Județul Suceava prin Consiliul Județean Suceava, Muzeul Național al Bucovinei, Centrul Cultural „Bucovina”, Biblioteca Bucovinei „I.G. Sbiera”, Comuna Putna prin Consiliul Local al comunei Putna și Mănăstirea Putna din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, pentru organizarea și desfășurarea activităților de aniversare a 150 de ani de la „Serbarea de la Putna”.

***

Text: Protos. Dosoftei Dijmărescu, Irina Ursachi
Foto: Mănăstirea Putna, Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
Imagini dronă: Drone Master - Marius Cârneală



Sus


Duminica Ortodoxiei

Ortodoxia este firea omului

Descărcați pliantul în format pdfDescărcați pliantul în format pdf

Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite și capetele la pământ, Te rugăm ca frumusețea și veșnicia aceasta ortodoxă să fie înțeleasă fără părtinire, desăvârșindu-se marea Ta biruință, că Tu ești „Calea, Adevărul și Viața”. (Arhimandrit Arsenie Papacioc)

Cel mai firesc mod de viețuire
Cine cunoaște și trăiește Ortodoxia își dă seama că acest mod de viețuire este firescul omului, este viața așa cum i-a dat-o Dumnezeu dintru început, ca fiu și chip al Său, ca un stăpân înțelept peste toată zidirea, inclusiv peste sine însuși, ca un ascultător față de Părintele și Ziditorul tuturor, cu inimă blândă, milostivă, curajoasă, răbdătoare și iubitoare față de toți. De aceea creștinul ortodox trăiește frumos și în bucurie, în credință tare și în nădejde, considerând necazurile vieții de aici nevrednice de bucuriile din Împărăția cerurilor.

Prin Ortodoxie ne cunoaștem pe noi înșine: adevărata natură a omului se descoperă prin participarea la lumina lui Dumnezeu, la harul Său, care atinge inima omului atunci când acesta stă cu atenție, cu smerenie, cu responsabilitate înaintea Părintelui ceresc. Iar Sfintele Taine, rugăciunea și împlinirea poruncilor lui Hristos ne învață cum să ne așezăm înaintea Lui, cum să dobândim starea de prezență neîncetată înaintea lui Hristos și încrederea în purtarea Lui de grijă.

Ortodoxia ne arată cum să viețuim și în momentele dificile ale vieții. Dacă simțim că Dumnezeu a încuiat ușa milostivirii, este pentru că, deși Îl vrem pe El, nu vrem să ne dezlipim de cele pământești. Domnul ne cere să ne dezlipim inima de cele pământești și să o lipim de El și să-i slujim aproapelui. Am căzut – ne cheamă să ne ridicăm și ne cheamă să Îl cunoaștem mai profund decât înainte de cădere. Astfel, prin pocăință și smerenie omul dobândește cunoașterea lui Dumnezeu.

Prin trăirea ortodoxă cunoaștem rostul vieții și avem încredere în lucrarea lui Dumnezeu în viața noastră. Când ne încredem în Dumnezeu, toate le putem face. Așa simțim că Dumnezeu ne poartă de grijă. Tot prin credință ne înțelegem lungimea vieții pământești: nimeni nu pleacă nici mai devreme, nici mai târziu din viață, decât atunci când va rândui Preabunul Dumnezeu.

Prin viețuirea firească, ne pregătim de darul pe care Domnul îl dă ca rod omului care își trăiește viața cu El. Hristos Domnul ne cere să trăim prezența Lui ca să fim cu El în Împărăția pe care ne-a pregătit-o de la întemeierea lumii. Și pe care o cunoaștem încă de aici, pentru că Hristos este în noi și ne oferă pregustarea ei.

De ce iubim Ortodoxia
Iubim Ortodoxia pentru tinerețea și prospețimea vieții în ea. A viețui ortodox este permanent o provocare și o țintă niciodată atinsă în întregime. Hristos este neajuns și, totuși, prezent întreg în inimile celor care Îl doresc, Îl caută și ajung să-L iubească.

O iubim pentru că este corabia mântuirii, care ne conduce în brațele Părintelui ceresc din care am ieșit, prin învățături stabilite nu de oameni, ci prin descoperire de Sus, în Duhul Sfânt. În ea simțim că avem o inimă de mamă lângă Părintele ceresc, pe Fecioara Maria, o mamă dintre noi, oamenii, care suspină pentru îndreptarea și mântuirea fiecăruia. Ea ne mângâie inima îndurerată, ne așază înaintea lui Hristos, Fiul său și Dumnezeu, ne învață să iubim, răbdând și mulțumind pentru toate.

Iubim Biserica Ortodoxă pentru că în ea avem șansa autenticei apropieri de Dumnezeu și de oameni. Aici învățăm virtutea cea mai importantă care ne conduce la iubire: smerita cugetare. Adică nimeni să nu se socotească pe sine mai presus decât alții, ci mereu să spună în sinea sa: nimeni nu păcătuiește cum am păcătuit eu. Exemplu de smerită cugetare desăvârșită este Domnul nostru Iisus Hristos, Care a luat asupra Sa păcatul nostru. Să iei asupra ta păcatul altuia este exemplul cel mai înalt de smerită cugetare.

Iubim Ortodoxia pentru că în ea se găsește bucuria mântuirii, ce se dobândește prin smerenia lui Hristos.

Să ne apropiem de Dumnezeu
Din nefericire, lumea nu vrea să înțeleagă că păcatul îl urâțește pe om. În Biserica Ortodoxă învățăm să iubim pe om și să urâm păcatul. Păcatul ne desparte de Dumnezeu și de viața cea adevărată, nu oamenii. Păcatul este un eșec existențial, un zid între noi și Dumnezeu, o țintă ratată, o ruptură în adâncul ființei noastre, este degradare și hrană a morții.

Ortodoxia ne conduce la libertatea cea adevărată, libertatea față de păcat, învățându-ne să ducem lupta cea bună pentru afirmarea demnității noastre de chip al lui Dumnezeu și cunună a întregii creații, a stăpânirii de sine și a slujirii iubitoare față de cei din jur. Cel ce s-a ridicat deasupra lumii prin nealipirea de ea, dar și prin responsabilitatea față de ea, este permanent vesel, fiind liber. Urcușul nostru spre Dumnezeu trebuie să fie liber și plin de speranță și curaj.

Ortodoxia este o chemare la împrietenirea cu Dumnezeu cel Preabun, căci a Lui rudenie suntem. Hristos ne cheamă cu generozitate ca să Se ofere pe Sine și toată Împărăția Sa. El nu ne cheamă la o adunare cu program, în care să ne lăudăm unii pe alții cât de frumos I-am cântat, ci a venit să ne dea Trupul și Sângele Său, spre iertarea păcatelor, spre întărirea în lupta cu patimile și spre viața de veci. Hristos ne vindecă de cel mai mare dușman al bucuriei celei veșnice spre care năzuiește orice om: El ne vindecă de moarte, nu doar de frica de ea.

Ortodoxia cuprinde o frumusețe interioară de neprețuit și nu poate face nicio concesie în materie de credință și de trăire, cum nu-ți poți permite să ciobești un diamant unic în lume.

În Biserica Ortodoxă învățăm cum să ne apropiem de Dumnezeu: cât mai lin, mai liniștit, mai cucernic, păzindu-ne de reverii și de artificii emoționale.

Ortodoxia este Adevărul.
Ortodoxia este firea omului.

Ortodoxia adăpostește un potențial enorm, care atunci când va ieși din nou la iveală în toată splendoarea sa, va fi una dintre cele mai minunate forțe ale binelui care există în lume. Biserica Ortodoxă este un organism viu și are un potențial imens de a asigura binele de care are nevoie lumea.

Dr. John Thatcher, Centrul de studii
bizantine Dumbarton Oaks, SUA

***

Dacă cineva mi-ar fi spus în urmă cu zece ani că într-o zi nu numai că voi deveni ortodoxă, dar și soție de preot, aș fi spus că este o nebunie. Eram penticostală și îmi plăcea foarte mult, fiind foarte activă. În facultate am condus un cerc biblic. Plănuiam să urmez o școală de misionari după ce mi-aș fi luat masterul în istorie. În acel semestru am urmat un curs intensiv despre Biserica primară. Am citit cărți de dogmatică și despre Sfinții Părinți. Cu un alt student, am început să strângem dovezi despre cum Ortodoxia nu este atât de corectă. Dar, cu cât studiam mai mult, cu atât îmi dădeam seama că nu pot demonstra aceasta. Când am aflat despre Succesiunea Apostolică și despre Sfânta Euharistie ca fiind prezente în învățăturile primilor creștini, am știut că trebuie să fiu ortodoxă. Cum puteam să continui a fi creștină fără să primesc Trupul și Sângele lui Hristos? M-am căsătorit cu studentul acela, care acum este preot.

Protestanții sunt tot timpul în căutarea Bisericii primare. Însă foarte puțini dintre ei citesc vreun Sfânt Părinte. Protestanții mai spun și că putem avea încredere numai în Biblie, pentru că Tradiția poate fi alterată. Însă propria lor Biblie este produsul Tradiției. Fără să-și dea seama, protestanții nu au respins Tradiția: pur și simplu au făcut schimb între Tradiția Ortodoxă și una nouă, făcută de oameni. În Biserica Ortodoxă oamenii caută o credință mai profundă.

Presbitera Rebekah Markewich,
Albany, New York, SUA

În acest an, în 14–17 august, la Mănăstirea Putna va avea loc „Serbarea de la Putna – 150. Continuitatea unui ideal”, care reprezintă punctul culminant al activităților dedicate aniversării a 150 de ani de la Prima Serbare a Românilor de Pretutindeni, care a avut loc în 15 august 1871, la Mănăstirea Putna.

În 1871 organizatorii au fost studenții și tinerii români, în frunte cu Mihai Eminescu, Ioan Slavici și Nicolae Teclu. Serbarea a fost prilejuită de împlinirea a patru secole de la sfințirea Mănăstirii Putna și a adunat mii de români din toate provinciile istorice românești.

La 150 de ani de la acest eveniment, într-o altă epocă, este nevoie să reafirmăm și să găsim modul potrivit de împlinire a idealului unității românilor, al regăsirii unității într-o lume și într-o istorie în reașezare.

La Mănăstirea Putna, un comitet de inițiativă alcătuit din reprezentanți ai asociațiilor tinerimii române, ai mediului cultural și spiritual românesc, a gândit conceptul serbării în termenii continuității unui ideal: unitatea în cuget și simțire a tuturor românilor, indiferent unde trăiesc, în România sau în alt colț de lume.

Pusă sub autoritatea culturală și spirituală a Academiei Române și a Bisericii, „Serbarea de la Putna – 150” își propune să fie un moment decisiv în scopul afirmării și consolidării unității românilor din țară și din afara granițelor și pentru întărirea legăturilor frățești, a comuniunii de iubire și a împreună-lucrării spre binele comun al poporului român.


Sus


Semnarea contractului pentru construcția Casei Sociale „Sfântul Nicolae”

Vineri, 12 martie, Ministrul Dezvoltării, Administrației și Lucrărilor Publice, domnul Cseke Attila, a fost prezent la semnarea contractului pentru construirea Casei sociale „Sfântul Nicolae”, la Mănăstirea Putna.

Contractul a fost semnat de doamna Manuela Pătrășcoiu, Directorul general al Companiei Naționale de Investiții, și firma câștigătoare, Simion Tehnoconstruct.

Ministrul Dezvoltării a vorbit despre locul întâi pe care Suceava îl ocupă între județele țării în ceea ce privește proiectele finanțate de CNI, 53 de proiecte din 2017 până în prezent. La felicitări, domnul Cseke Attila a adăugat și speranța continuității proiectelor și a dezvoltării locale. El a mulțumit comunităților locale, administrației civile și celei bisericești pentru modul în care se implică în elaborarea și ducerea la bun sfârșit a proiectelor.

Domnul Gheorghe Flutur, președintele Consiliului Județean Suceava, a vorbit despre eforturile de dezvoltare locală, punctând câteva proiecte importate din punct de vedere turistic și religios și al accesului la educație, sănătate și bună gospodărire. Între ele se numără și viitoarea reamenajare a spațiului din jurul Mănăstirii Sfântul Ioan cel Nou din centrul orașului Suceava, unde va fi realizată o parcare subterană, pentru a descongestiona zona. Domnia sa a mulțumit Domnului Ministru și pentru solidaritatea cu care sprijină refacerea părții superioare a Palatului Administrativ, afectate recent de un incendiu.

Părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna și Exarh al mănăstirilor sucevene, a prezentat proiectul unei noi parcări la Putna, proiect destinat fluidizării accesului la mănăstire și oferirii de facilități moderne vizitatorilor, inclusiv aceea a unei stații de încărcare a automobilelor electrice.

Apoi, cei prezenți au vizitat o parte din atelierele de restaurare de la Centrul Cultural Mitropolit Iacob Putneanul, construit cu sprijinul CNI.

În cadrul vizitei, Ministrul Dezvoltării s-a întâlnit cu Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Discuția a vizat buna cooperare în diferite proiecte desfășurate de către unități din cadrul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. În cadrul ei au fost amintite trei proiecte importante ale Arhiepiscopiei: refacerea ansamblului din jurul Mănăstirii Sfântul Ioan, construirea unui spital care va purta numele Mitropolitului Anastasie Crimca, cel care a înființat, în 1619, primul spital (bolniță) din Moldova, și restaurarea Mănăstirii Solca.

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a dăruit Domnului Ministru Cseke Attila o icoană cu Mântuitorul Iisus Hristos, însoțind-o de urarea de a contribui la edificarea a ceea ce este vrednic de ceea ce trebuie să fie România, pe măsura poporului român.

Casa socială „Sfântul Nicolae” va fi folosită pentru a oferi gratuit o masă persoanelor aflate în situații defavorizate, în condiții de siguranță igienico-sanitare. Clădirea va fi gata în 20 de luni.

La plecarea de la Mănăstirea Putna, Domnul Ministru a apreciat încărcătura duhovnicească a acestui lăcaș sfânt și și-a manifestat dorința de a reveni.



Sus


Dăruiți 3,5% din impozit!

Pe lângă activitățile specifice vieții monahale, obștea mănăstirii este implicată și în activități precum întreținerea și restaurarea obiectelor de patrimoniu, ajutorarea persoanelor aflate în nevoi, realizarea de publicații și sprijinirea românilor din afara granițelor țării.

Reglementările fiscale permit oricărei persoane care are venituri să hotărască felul în care este folosit până la 3,5% din impozitul pe venit pe care îl plătește statului, dispunând direcționarea acestui procent către o anumită organizație neguvernamentală sau unitate de cult.

Pentru a sprijini Mănăstirea Putna cu acești 3,5%, descărcați formularul 230. Datele mănăstirii sunt deja completate. Adăugați datele dumneavoastră personale.
Dacă doriți ca și anul viitor să direcționați 3,5% din impozitul pe venit către Mănăstirea Putna fără a mai completa iarăși formularul 230, bifați căsuța „Opțiune privind distribuirea sumei pentru o perioadă de 2 ani”.
Nu este nevoie să completați câmpul „Suma”: administrația fiscală va calcula și va vira suma admisă, conform legii.

Trimiteți formularul prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, sau depuneți-l personal la Administrația Fiscală de care aparțineți.

Dacă aveți venituri și din alte surse (activități independente, proprietate intelectuală, cedarea folosinței bunurilor etc.), pe lângă formularul 230 trebuie să completați și Declarația unică, disponibilă pe site-ul ANAF.

Denumire unitate de cult: Mănăstirea Putna
CIF: 7322399
IBAN: RO98 RNCB 0241 0230 3750 0001

Termenul limită pentru depunerea declarațiilor este 25 mai 2021.

De asemenea, puteți depune declarațiile completate direct pe site-ul ANAF dacă aveți semnătură electronică sau un cont în Spațiul Privat Virtual ANAF. Informații detaliate despre Spațiul Privat Virtual găsiți pe site-ul ANAF.

Sus


Pomenirea lui Mihai Eminescu la 171 de ani de la naștere

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, împlinirea a 171 de ani de la nașterea poetului Mihai Eminescu a fost sărbătorită și în acest an la Mănăstirea Putna.

Vineri, 15 ianuarie, începând cu ora 13.00, în biserica voievodală s-a săvârșit slujba parastasului de către un sobor de preoți și diaconi ai obștii putnene.

În continuare, s-au depus coroane de flori la statuia poetului din incinta mănăstirii. Din partea Centrului Cultural Bucovina al Consiliului Județean Suceava au depus coroană domnul Sorin Filip și domnul Călin Brăteanu, Societatea Scriitorilor Bucovineni a reprezentată de către Alexandru Ovidiu Vintilă, Liceul Tehnologic „Ion Nistor” – Vicovu de Sus de către domnul director Cătălin-Angelo Bărbuță, iar ASCOR Suceava, de președintele asociației, Laurențiu Brăneanu.

După aceea, tinerii și-au adus omagiul lor pentru cinstirea lui Mihai Eminescu. Astfel, Silvia Mleșniță și Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” – Vicovu de Sus au susține un recital de cântece și poezii intitulat „Dor de Eminescu”.

După aceea, scriitorul Adrian Alui Gheorghe s-a adresat celor prezenți și a arătat care este mesajul lui „Eminescu către tineri”:

„Nichita Stănescu, când a câștigat Cununa de Aur la Struga (replică la premiul Nobel în Balcani) în Iugoslavia, a ieșit în fața sălii spunând că nu va ține un discurs, ci va recita o poezie a unuia din cei mai importanți poeți ai omenirii, Mihai Eminescu. A început să recite Luceafărul, pe care îl știa integral, dar pe care, din cauza emoțiilor, l-a putut spune doar până la jumătate, după care a tăcut și a rămas în tăcere înaintea publicului pentru o perioadă de câteva minute, apoi s-a retras în aplauzele mulțimii. A rămas în amintirea sârbilor ca un reprezentant al unei literaturi în care există un poet care jumătate se vorbește, iar cealaltă se tace.

Eminescu s-a adresat unei tinere Românii atunci și cred că oricare poezie a lui Eminescu este un cuvânt către tineri. De fapt, un cuvânt către om, omenie, umanitate, pentru că mesajul lui depășește o graniță fizică și atinge moral toate granițele. Astăzi cred că nicăieri în România nu era un loc mai potrivit pentru a fi omagiat Eminescu decât la Putna, pentru că la 1871 Eminescu a dat semnalul Unirii Mari a românilor prin Serbarea de la Putna. Eminescu este cel mai credibil scriitor care a demonstrat că istoria și cultura națională s-au dezvoltat în Biserica Română. El a dat un reper și a spus că aici este Ierusalimul Românesc. Poezia lui este rugăciune dintr-un capăt în altul. Nimic mai firesc ca Eminescu să fie omagiat în Biserică. Nu întâmplător este Ziua Culturii Române. Astăzi, odată cu nașterea lui, cultura română a intrat pe un sens adevărat.

Există în limbajul de la catedră expresia de a preda un scriitor: pe Eminescu, pe Stănescu, pe Preda. Iar aceste este un ritual și cred că este important ca noi să ne întoarcem la școală să predăm: noi predăm copiilor de astăzi, iar ei, la rândul lor, predau generațiilor viitoare.”

La final, Părintele Stareț al Mănăstirii Putna, Arhim. Melchisedec Velnic, a amintit că anul acesta, în 15 august, se vor împlini 150 de ani de la Prima serbare a românilor de pretutindeni organizată de Mihai Eminescu la Putna. Cu acest prilej, Părintele Stareț a relatat că în cadrul unei discuții cu Excelența Sa Doamna Consul General al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu, s-a ivit ideea de a reface drumul lui Eminescu către Putna din 1871, pentru care ar trebui redeschis punctul de frontieră Vicov – Crasna:

„15 ianuarie 1871 - 15 ianuarie 2021. Anul acesta în 15 august se vor împlini 150 de ani de la marea Serbare organizată de Mihai Eminescu la Putna. Sunt multe gânduri și multe doruri ale noastre. Ieri, la pomenirea Sfântului Vasile cel Mare pe calendarul neîndreptat, i-am vizitat pe frații români din Bucovina, partea ucraineană. Am fost la Storojineț, la Crasna și la Voloca. Într-o discuție cu Excelența Sa Doamna Irina – Loredana Stănculescu, Consulul General a României la Cernăuți, a apărut ideea să refacem drumul parcurs în 1871 de Eminescu spre Putna. Știm că a plecat de la Cernăuți, a trecut pe la Storojineț, a dormit la Crasna, unde a adulmecat mirosul de cozonaci pe care îl făceau mătușile din Crasna pentru Serbarea de la Putna, iar de acolo s-a îndreptat și a ajuns, pe la Vicov, la Putna. Am propus Doamnei Consul ca până atunci poate se va redeschide punctul de frontieră de la Vicov - Crasna în partea cealaltă.”

Mihai Eminescu a fost inițiatorul organizării Primei serbări a românilor de pretutindeni, care a avut loc la Mănăstirea Putna în 15 august 1871. În amintirea acestui eveniment, în anul 1926, membrii societății Arboroasa a studenților români din Cernăuți au organizat o altă serbare la Putna și au adus bustul poetului realizat de Oscar Han.



Sus