RO
EN

Evenimente - 2020

Hramul Adormirii Maicii Domnului la Mănăstirea Putna, 15 august 2020
Concursul „Ștefan, Ștefan, Domn cel Mare”
Întronizarea Înaltpreasfințitului Calinic, noul Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților
Mitropolitul Meletie al Cernăuților la mormântul Părintelui Arhiepiscop Pimen
Prăznuirea Sfântului Ștefan cel Mare în satul românesc Ropcea, Ucraina
Mănăstirea Putna la 554 de ani de la întemeiere
Rugăciune către Sfântul Ștefan cel Mare la vreme de molimă
Aniversarea Proclamării solemne a canonizării Sfinților Români
Comunicat de presă în legătură cu părinții Mănăstirii Putna externați de la Spitalul Județean Suceava
Scrisoarea Preafericitului Părinte Ioan al Antiohiei către obștea Mănăstirii Putna
Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen și Mănăstirea Putna
Comunicat de presă în legătură cu viețuitorii Mănăstirii Putna internați la Spitalul Județean Suceava
Comunicat
Parastasul pentru românii căzuți la Fântâna Albă
Dăruiți 2% din impozit!
Înmormântarea Părintelui Gheorghe Covalciuc din satul Oprișeni, nordul Bucovinei
Părinți de la Mănăstirea Putna au mers cu Botezul în satele românești din nordul Bucovinei


Hramul Adormirii Maicii Domnului la Mănăstirea Putna

15 august 2020

La Mănăstirea Putna, hramul Adormirii Maicii Domnului s-a desfășurat în aer liber, în jurul altarului de vară, respectând măsurile prevăzute de lege.

Sărbătoarea a început în ajun, vineri, 14 august, orele 18, cu slujba privegherii săvârșită de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. La sfârșit, Preasfinția Sa a subliniat rolul sărbătorilor Maicii Domnului în întărirea comunității credincioșilor: „Iată, iubiți credincioși, mănăstiri precum Putna, în Bucovina, sau Nicula, în Transilvania, la jumătatea lunii august devin locuri în care oamenii se adună pentru că îi cheamă Maica Domnului. Așa cum Maica Domnului i-a chemat pe apostoli și au venit pe nori, așa vă cheamă și pe dumneavoastră, credincioșii buni și cuminți, de aproape sau de departe, ca să fim cu un gând și o inimă și s-o cinstim pe Maica Vieții”.

Sâmbătă, 15 august, începând cu orele 9.00, la Mănăstirea Putna s-a oficiat Sfânta Liturghie închinată hramului Adormirii Maicii Domnului, slujind Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, noul Arhiepiscop al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, împreună cu un sobor de preoți și diaconi. Înaltpreasfinția Sa a revenit, cu această ocazie, în mănăstirea sa de metanie, unde a fost viețuitor între anii 1980 și 1990. În cadrul Sfintei Liturghii, au fost hirotoniți doi viețuitori ai Mănăstirii Putna: monahul Grigorie Orobeți a fost hirotonit întru ierodiacon, iar ierodiaconul Iustin Taban a fost hirotonit întru ieromonah.

Pe durata slujbei, în cadrul chinonicului, credincioșii au ascultat cântecele Grupului vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni”, de la Liceul Ion Nistor din Vicovu se Sus, și un recital în interpretarea Alexandrei Dan, felicitată apoi de Înaltpreasfinția Sa pentru dedicația și aplecarea sa către creațiile folclorului local bucovinean.

La sfârșitul Sfintei Liturghii, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a ținut un cald cuvânt de învățătură, arătând că Tainele Bisericii merg dincolo de logica omenească și trebuie întâmpinate cu smerenie și cu o delicatețe specific ortodoxe: „Atât sfârșitul pământesc al Maicii Domnului, cât și pururea-fecioria Maicii Domnului rămân taine încă nerevelate în complexitatea lor minții omenești; și, fiind taine, aș spune împreună cu poetul: «eu nu strivesc corola de minuni a lumii și nu ucid cu mintea-mi tainele ce se ascund în flori, în ochi, pe buze ori în morminte».”

Înaltpreasfinția sa a mulțumit stareților și starețelor mănăstirilor din Bucovina, obștii Mănăstirii Putna, pentru sprijinul și devotamentul arătat la debutul păstoririi sale ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților: „Țin să-l felicit pe părintele stareț Melchisedec pentru obștea numeroasă și de foarte bună calitate morală și intelectuală strânsă în jurul sfinției sale; îl felicit pentru bunele relații pe care le cultivă cu frații noștri de dincolo de Prut, cât și pentru seriozitatea cu care a organizat sectorul exarhat de la Centrul Eparhial Suceava. Le mulțumesc părinților și fraților din această mănăstire pentru rugăciunile cu care m-au susținut în alegerea mea în demnitatea de episcop, fiind și eu fiu al Putnei. Un cuvânt de mulțumire merge către părinții stareți și maicile starețe pentru implicarea lor jertfelnică în buna chivernisire a mănăstirilor noastre ale Bucovinei”.

La final, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic a adresat mulțumiri credincioșilor, strânși an de an la icoana Maicii Domnului: „Iubiți credincioși, vreau să mulțumesc frățiilor voastre, care sunteți podoaba bisericii, care ne înfrumusețați slujbele cu prezența frățiilor voastre în duminici și în sărbători, și care susțineți bisericile și mănăstirile noastre din țară și din străinătate, din multul sau puținul vostru, înveșnicindu-vă astfel prin actul creator”.

În răspuns, Părintele Stareț Melchisedec al Mănăstirii Putna a reamintit că Înaltpreasfințitul Calinic este fiu al locului și că porțile Bucovinei și ale Putnei îi vor fi mereu deschise, sprijinindu-i lucrarea pastorală și misionară: „Înaltpreasfinția Voastră, Putna și Bucovina Vă cunosc din 1980 și nu ați ieșit niciodată din inimile bucovinenilor. Aceste inimi sunt deschise azi pentru a Vă primi povățuirea și pentru a lucra împreună cu Înaltpreasfinția Voastră. Sunteți la începutul unei păstoriri pentru care dorim, ne rugăm și Vă vom sprijini din toată puterea să fie una binecuvântată, pentru mântuirea sufletelor credincioșilor de aici. Obștea mănăstirii, dar și obștea largă a Putnei, și toată suflarea drept-măritorilor din Bucovina, de aici și de la nord, Vă spune: «Bine ați venit acasă!». Întru mulți ani de vrednică păstorire, Înaltpreasfinția Voastră!”

Părintele Stareț a amintit că anul viitor se vor împlini 150 de ani de la Prima Serbare a românilor de pretutindeni și de la Primul Congres al studenților români, care au avut loc la Putna, în anul 1871, de hramul mănăstirii, Adormirea Maicii Domnului. Liderii de atunci ai studenților au fost Mihai Eminescu, Ioan Slavici, A.D. Xenopol și alții.

Cu acest prilej, în 15 august 2021 se dorește organizarea unei frumoase și rodnice serbări, care să fie pusă sub Înaltul patronaj al Patriarhiei Române și al Academiei Române, căci mulți dintre participanții din 1871 au devenit clerici de frunte și oameni de cultură și știință.







Sus


Concursul „Ștefan, Ștefan, Domn cel Mare”

Au fost anunțați câștigătorii concursului „Ștefan, Ștefan, Domn cel Mare”, inițiat de profesoara Ioana Revnic în cadrul proiectului „Spune-mi o poveste pentru suflet”.

Concursul s-a adresat copiilor cu vârste între 5 și 14 ani și a avut două secțiuni: arte plastice și literatură. La această ediție au participat și copii din Basarabia. Înainte de înscriere, participanții au fost invitați să cunoască mai bine viața Sfântului Voievod Ștefan cel Mare citind cartea publicată de Mănăstirea Putna în cadrul colecției „Viețile sfinților povestite copiilor”.

Premiile au fost oferite de Mănăstirea Putna; pe lângă premianți, toți participanții vor primi „Viața Sfântului Voievod Ștefan cel Mare” povestită copiilor.

Lucrare de Ștefan Ursache.
Marele Premiu la secțiunea de arte plastice a fost câștigat de Ștefan Ursache (12 ani), cu o lucrare excepțională care îl prezintă pe Sfântul Ștefan cel Mare închinând viața sa și țara Mântuitorului Iisus Hristos.

La secțiunea literatură, Marele Premiu a fost acordat Dariannei Russu (13 ani) din Chișinău. Iată câteva însemnări din lucrarea ei, care ilustrează simțirea basarabenilor față de Sfântul Ștefan cel Mare:

„Fără nicio îndoială Sfântul Ștefan este un model pentru conducătorii de azi. Pentru că a fost un credincios adevărat și a lăudat mereu pe Dumnezeu; pentru că a fost un mare iubitor al poporului său și nu al puterii: nu a domnit pentru interesele sale personale, precum au făcut-o rudele sale, trădători ai propriei țări, dar și Petre Aron, ucigaș al propriului frate. Ci a slujit lui Dumnezeu și poporului său. Pentru că și-a riscat viața în fiecare luptă purtată pentru binele țării sale, pentru că a fost curajos ca nimeni altul, pentru că a știut să-i răsplătească pe oameni, a dăruit oamenilor vrednici, a ajutat săracii, (…) pentru că a domnit 47 de ani doar pentru poporul său.

L-aș chema și eu pe Ștefan cel Mare și Sfânt precum l-a chemat Mihai Eminescu în versurile sale din poezia Doina: Ștefane, Măria ta,/ Tu la Putna nu mai sta,/ Las’arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija sfinților/ În sama părinților,/ Clopotele să le tragă/ Ziua-ntreagă, noaptea-ntreagă,/ Doar s-a-ndura Dumnezeu,/ ca să-ți mântui neamul tău!

I-am citit această carte mamei mele. Mi-a plăcut că i-am transmis informații noi, pe care nu le cunoștea, mi-a plăcut să o văd uimită când i-am citit despre lupta de la Codrii Cosminului, în care Sfântul Ștefan a condus oastea întins pe sanie de lemn, din cauza rănii de la picior, în același timp, mi-a plăcut să o aud spunându-mi de fiecare dată cât de important este să crezi în bunul Dumnezeu și că El ne ajută mereu.

Vreau să recunosc că în timp ce citeam cartea, suportam o durere mare de dinte și îi spuneam de fiecare dată acest lucru, la care mama mi-a răspuns că asta este voia Domnului și că trebuie să o împlinesc cu iubire, adică a preluat exact textul din carte, din capitolul „Rana de la picior”, ceea ce mi-a provocat zâmbet și mi-a alinat puțin durerea.

La fel, i-am povestit bunicului despre acest concurs, relatându-i frânturi din cele citite de mine și am simțit o mare curiozitate din partea lui de a cunoaște mai multe lucruri despre Sfântul Ștefan.

Am observat o mare jale în sufletul lui că nu a avut posibilitatea să învețe la școală istoria românilor, explicându-mi că a învățat istoria Uniunii Sovietice și că despre Ștefan cel Mare și Sfânt a aflat doar de la televizor sau din cărți citite recent.

Auzind acestea, i-am promis că voi imprima această carte, ca să o citească și el.”

Lucrare de Darianna Russu din Chișinău.
Darianna a participat și la secțiunea de arte plastice. Ea și-a imaginat scrisoarea trimisă de Sfântul Ștefan boierilor fugiți din Moldova în 1457, când voievodul și-a recuperat tronul în urma luptei de la Doljești. Aceștia fuseseră implicați în uciderea tatălui său. Dar Sfântul Ștefan i-a iertat și i-a chemat în țară.

La secțiunea de literatură, juriul format din Prof. dr. Roxana Ștefania Ciobanu – consilier superior, Centrul Național de Politici și Evaluare în Educație – și din Protos. Dosoftei Dijmărescu, de la Mănăstirea Putna, a acordat următoarele premii.

Categoria 7-9 ani, Maria Nastasă, premiul de participare.

La categoria 10-12 ani: La categoria 13-14 ani: La secțiunea arte plastice, juriul a fost format din scriitoarea și ilustratoarea Veronica Iani și din profesoara Ioana Revnic, de la Liceul Pedagogic Ortodox „Anastasia Popescu” din București.

La categoria 5-7 ani, câștigătoare este Alexandra Maria Negrea.

Nu s-a acordat un premiu pentru categoria 8-10 ani.

La categoria 11-12 ani a câștigat Maria Simon. Iar la categoria 13-14 ani învingătorii sunt Corina Banu și Theodor Ungureanu.

Felicitări tuturor participanților!

Lucrările participanților vor fi prezentate în cartea în format electronic dedicată concursului „Ștefan, Ștefan, Domn cel Mare”, care va apărea în 15 august.

Mai multe despre concursul lunar și despre proiectul de educație caracterială „Spune-mi o poveste pentru suflet” puteți citi pe site-ul bunatate.ro.

Sus


Întronizarea Înaltpreasfințitului Calinic, noul Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților

Duminică, 26 iulie 2020, a avut loc ceremonia de întronizare a Înaltpreasfințitului Părinte Calinic ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților. Evenimentul a avut loc în incinta Catedralei Arhiepiscopale din Suceava, după Sfânta Liturghie. Alături de Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, au slujit Înaltpreasfințitul Părinte Petru, Mitropolitul Basarabiei, Înaltpreasfințitul Părinte Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, Înaltpreasfințitul Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Înaltpreasfințitul Părinte Calinic, Arhiepiscopul ales al Sucevei și Rădăuților, Preasfințitul Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitul Părinte Antonie, Episcop de Bălți, Preasfințitul Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud și Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților. La ceremonie au participat demnitari de stat, reprezentanți ai autorităților locale, dar și o parte dintre diaconii și preoții suceveni, alături de stareții și starețele mănăstirilor din Bucovina.

Înaltpreasfințitului Părinte Calinic a fost ales Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților în ședința de lucru a Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române din data de 21 iulie 2020.



Date biografice

Înaltpreasfințitul Părinte Calinic Botoșăneanul s-a născut pe 18 noiembrie 1957, în orașul Iași. După liceu și stagiu militar, în 1980 s-a închinoviat la Mănăstirea Putna, iar în 1984 a fost tuns în monahism. În perioada 1985-1989 a urmat cursurile Facultății de Teologie Ortodoxă „Andrei Șaguna” din Sibiu.

În mai 1986 a fost hirotonit diacon, iar la 15 august a fost hirotonit ieromonah pe seama Mănăstirii Putna. În octombrie 1990 a fost numit stareț al Mănăstirii Râșca. La 25 ianuarie 1991 a fost ales Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Iașilor, iar la 25 martie a fost hirotonit întru arhiereu.

În perioada 1992-1995 a frecventat cursurile Facultății de Medicină din cadrul Academiei Mihăilene. În perioada 1994-1998 a urmat cursurile de licență la Facultatea de Drept din cadrul Universității „Petre Andrei”, Iași. În perioada 1996-1998 a frecventat cursurile de doctorat în Filosofie, în cadrul Universității „Al. I. Cuza”. În 1998 și în 2004 a obținut titlul de Doctor în Filosofie, cu calificativ maxim, la două specializări.

Din 1995 și până în 2020 a publicat aproape 50 de cărți – încă 5 așteaptă în prezent lumina tiparului. A coordonat cărți importante și a publicat peste 150 de prefețe și articole în cărți, în presa laică și bisericească.

Activitatea pastoral-misionară însumează mii de slujbe și predici în parohiile din Arhiepiscopia Iașilor. De asemenea, a coordonat activ Programul „Niciun sat fără biserică”, inițiat de Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, și este ctitor principal al multor biserici parohiale și așezăminte sociale.



Sus


Mitropolitul Meletie al Cernăuților la mormântul Părintelui Arhiepiscop Pimen

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Mitropolit Teofan, Mănăstirea Putna a organizat deplasarea unei delegații de clerici cernăuțeni care au slujit slujba parastasului pentru Arhiepiscopul Pimen al Sucevei și Rădăuților.

Din delegația condusă de Înaltpreasfințitul Meletie, Mitropolitul Cernăuților și Bucovinei, au făcut parte clerici români și ucraineni de dincolo de graniță. Ei au dorit să participe la slujba înmormântării și la slujba parastasului de 40 de zile pentru Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, dar nu au putut face aceasta din cauza restricțiilor existente în acea perioadă. Dorința lor creștinească și frățească s-a împlinit astăzi.

Părintele stareț al Mănăstirii Putna i-a întâmpinat la vama Siret, iar la Mănăstirea Sihăstria Putnei au fost întâmpinați de Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și de părintele stareț Nectarie Clinci de la Sihăstria Putnei.



După slujba parastasului, Înaltpreasfințitul Părinte Meletie a spus un cuvânt scurt, din suflet, despre cum l-a simțit și îl simte pe Arhiepiscopul Pimen:

„Pentru noi este o mare mâhnire că nu am putut veni să îl conducem pe Vlădica Pimen pe ultimul drum pământesc împreună cu dumneavoastră. El a fost scump inimii noastre, el a fost părintele întregii Bucovine. Noi aceasta simțeam și întotdeauna am văzut dragostea lui, nu numai pentru cei care trăiesc în partea aceasta a graniței, ci pentru toți bucovinenii, adică și pentru cei care trăiesc peste graniță, cum suntem noi.

Dragostea lui încălzea inima noastră. Era de ajuns să privești la el, la pacea lui, la liniștea și la rugăciunea lui, ca să vezi de ce ne numim noi creștini. Am slujit împreună la Putna, Sucevița, Moldovița, și de fiecare dată când Dumnezeu ne-a dăruit bucuria de a fi alături de el, plecam cu conștiința luminată.

După legea omenească, Dumnezeu l-a chemat la cer. Astăzi, datoria noastră este să ne rugăm pentru odihna Vlădicăi Pimen. Noi îl iubim și mai departe și ne rugăm pentru Părintele nostru, Arhiepiscopul Pimen. Acolo unde se află – credem că, pentru multa lui trudă, Dumnezeu i-a dăruit Împărăția cerurilor –, El continuă să se roage pentru toți bucovinenii, continuă să ne binecuvinteze pe noi pentru o viață creștinească, pentru slujirea păstorească. Credem aceasta și ne rugăm ca, pentru rugăciunile lui, Dumnezeu să ne ferească de toate ispitele aici, pe pământ, și să ne dăruiască să fim împreună acolo unde el se află.”

La mormântul Arhiepiscopului Pimen, clericii cernăuțeni au cântat „La noi în sat”, o cântare mult-iubită de Înaltpreasfințitul Părinte Pimen.

Delegația s-a închinat apoi în biserica veche a mănăstirii, la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului și la sfintele moaște ale Cuvioșilor Sila, Paisie și Natan.

La Mănăstirea Putna, oaspeții cernăuțeni s-au închinat la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului. Închinându-se la moaștele Sfântului Iacob Putneanul din paraclisul mănăstirii, clericii din nordul Bucovinei și-au exprimat dorința de a înălța o biserică cu hramul Sfântul Iacob în Crasna, care este comuna de peste graniță cea mai apropiată de Putna.

Masa de pomenire a avut loc la Mănăstirea Putna, locul unde de aproape treizeci de ani preoții români cernăuțeni au fost alături de Părintele Arhiepiscop Pimen, la hramurile și sărbătorile Putnei.

Înainte de plecarea spre graniță, delegația a vizitat Centrul Cultural „Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul” al Mănăstirii Putna.



Sus


Prăznuirea Sfântului Ștefan cel Mare în satul românesc Ropcea, Ucraina

15 iulie 2020



Desigur, toate slujbele bisericești sunt pline de har însă, la răstimpuri, bucuria harică, adevărata pregustare a raiului, se descoperă mai cu deosebire.

Slujba Învierii pascale și praznicele împărătești sunt cel mai bun exemplu în acest sens. Însă, uneori, și alte Liturghii pot căpăta strălucirea duhovnicească a unui mare praznic. Mai multe premise pot contribui la aceasta, dintre care două sunt mai importante: evlavia credincioșilor și a slujitorilor pentru sfântul prăznuit și harisma protosului, a celui care conduce slujba.

Este greu pentru cineva care nu vrea sau nu poate simți românește să înțeleagă evlavia românilor din nordul Bucovinei pentru Sfântul Voievod Ștefan. Patriotismul lor, pe care îl cultivă cu o încăpățânare rar întâlnită în alte comunități românești, devine incandescent când vine vorba despre sfântul lor strămoș, eroul lor de poveste și cântec. Icoana lui o au în case și o poartă în suflete. Copiii lor află de faptele lui mărețe mai înainte de jocurile video și desenele animate. Rar se întâmplă, atunci când se întâlnesc la diverse mese festive, să nu se zgâlțâie geamurile de avântul cântărilor despre marele Voievod. Unde oare, în România, se mai distrează lumea în acest fel? Multe așezăminte de sănătate sunt vizitate de la mari depărtări în scopuri curative. Ce bine ar fi ca, măcar o dată în viață, să facem o cură de simțire românească prin satele din nordul Bucovinei, în zi de sărbătoare. Am putea reînvăța să ne bucurăm cu adevărat de tot ce are poporul nostru mai frumos și mai sfânt și, prin urmare, să ne bucurăm mai cu adevărat de viață.

Așezarea sufletească a unei comunități românești se poate numaidecât înțelege din comportamentul copiilor atunci când sunt aduși de părinți la Sfânta Liturghie, mai ales când se apropie de Sfânta Împărtășanie. Ce cumințenie și neprihănire au copiii acelor oameni, ce diferență între ei și alți copii expuși fără milă „bombardamentelor” mediatice, chiar de către părinții lor.

De și mai mare mirare este, însă, rânduiala lui Dumnezeu cu acei oameni, la prima vedere ai nimănui. Suferința înstrăinării de țară e ușurată mult de vrednicii lor preoți. S-au ridicat dintre ei, sunt buni români și gospodari, modele vii de viețuire creștinească. Iubirea lor de neam e ușor de observat. Se reunesc întru slujire la fiecare hram al bisericilor de acolo. Acum, de pildă, au fost nu mai puțin de 40 de preoți și diaconi la Sfântul Altar, ceea ce pentru o parohie obișnuită nu este deloc puțin.

Însă purtarea de grijă a Domnului nu s-a oprit aici, ci le-a rânduit și arhierei cu totul deosebiți, chiar dacă de alt neam. Amintim doar pe ultimii doi: Vlădica Onufrie, actualul Mitropolit primat al Ucrainei, și Vlădica Meletie, Mitropolitul Cernăuțiului. De alt neam și, totuși, atât de familiari cu ei.

Participând la o Liturghie slujită de Vlădica Meletie nu poți să nu te bucuri. Ai rara ocazie să vezi un om care răspândește în jurul său bucurie adevărată, firească sau, mai bine zis, suprafirească. Bucuria este poate singurul sentiment care nu poate fi simulat. Nimeni nu o poate mima sau, dacă încearcă, fățărnicia iese ușor la iveală, e vizibilă cu ochiul liber, de către oricine. Românii, însă, mai au un motiv să îl îndrăgească.

Nu de mică mirare este să vezi un străin care se căznește să vorbească corect și frumos românește, într-o vreme când vorbitorii nativi de limba română o siluiesc în tot felul, prin dezacorduri gramaticale, jargoane oribile, neologisme inutile. Dar ce minunăție să îl vezi pe Vlădica slujind în românește, cu fața strălucind de bucurie chiar și atunci când cuvintele mai dificile nu se lasă rostite cu una cu două.

Vlădica Meletie ține slujbele pentru români în românește, deși ar putea să nu o facă. Românii au ascultat veacuri întregi slujbele în slavonă fără să se plângă și nu ar face-o, probabil, nici acum. Însă, e drept, bucuria lor nu ar fi la fel de mare. Acest lucru l-a înțeles Vlădica și de aici osteneala lui vrednică de admirație, de aici și prețuirea deosebită de care se bucură printre românii păstoriți de el.

Prăznuirea marelui Ștefan alături de românii de dincolo, din anul acesta, a avut, însă, o semnificație și o încărcătură sufletească aparte. Dacă în ultimii 20 de ani vizitele părinților putneni și împreună slujirile la praznicele de peste an deveniseră ceva obișnuit, anul acesta a îngăduit Domnul să fie resimțită durerea despărțirii, datorită închiderii din nou a granițelor. Să fie oare o simplă întâmplare că la redeschiderea lor, după aproape 5 luni, reunirea bucovinenilor să aibă loc chiar cu ocazia sărbătoririi Sfântului nostru iubit? Nu, ci mai degrabă ar trebui să o luăm ca pe o încredințare că Slăvitul Voievod nu încetează acolo sus să vegheze asupra românilor. Înțelegerea aceasta ar trebui să fie dătătoare de mai mult curaj și de mai mare încredere în purtarea de grijă a lui Dumnezeu.

Ar mai fi multe de spus: despre frățietatea dintre călugării putneni și preoții bucovineni de dincolo, despre respectul și prețuirea credincioșilor pentru starețul Putnei, despre sincera prietenie cu părintele Vasile, Protopopul de Storojneț, dimpreună cu frumoasa lui familie, și despre atâtea altele. Nădăjduim ca timpurile ce vin să nu ne despartă iar de frații noștri, numai să nu lăsăm să slăbească simțirea românească și credința creștină, păstrate cu atâta osteneală și dragoste de marii noștri înaintași.

Ierod. Avraam Bugu





Sus


Mănăstirea Putna la 554 de ani de la întemeiere

Vineri, 10 iulie 2020, se împlinesc 554 de ani de când Sfântul Voievod Ștefan cel Mare a pus piatra de temelie a Mănăstirii Putna, întâia sa ctitorie și cea care avea să îi fie necropolă. Despre începutul mănăstirii, Letopisețul Putna II ne spune: „În anul 6974 ‹1466› iulie 10, s-a început să se zidească, cu ajutorul lui Dumnezeu, sfânta mănăstire a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu, la Putna”. Obștea a ales să aducă mulțumire lui Dumnezeu în această zi prin săvârșirea a trei Sfinte Liturghii ale recunoștinței. Gândul s-a îndreptat și către înaintași, care prin rugăciunea și osteneala lor au făcut ca Putna să dăinuiască peste veacuri. Astfel, la slujba parastasului au fost pomeniți ctitorii mănăstirii, stareții și toți viețuitorii care s-au săvârșit în acest sfânt locaș, dar și toți ostenitorii care au trudit pentru a ține aprinsă candela la mormântul Slăvitului Voievod.

În cele peste cinci secole și jumătate de existență, cu darul lui Dumnezeu, cu mijlocirea Preasfintei Născătoare de Dumnezeu și Pururea Fecioarei Maria, darul Sfântului Ștefan nu a încetat să rodească: Sfânta Liturghie s-a săvârșit necontenit, românii și-au găsit aici un reper al identității lor, academia de arte frumoase, așa cum a numit-o Părintele Iachint Unciuleac, nu a contenit în a îngemăna sfințenia și frumusețea. Cel mai de preț rod al unei mănăstiri sunt viețile plăcute lui Dumnezeu ale monahilor ei, iar vatra monahală de aici a dăruit Cinului sfinților pe Sfântul Daniil Sihastrul, Sfântul Ilie Iorest, Sfântul Iacob Putneanul și Cuvioșii Sila, Paisie și Natan, aceștia fiind doar cei canonizați până în prezent, Mitropolitul Teoctist I ori Cuviosul Arsenie bucurându-se de o cinstire locală.



Sus


Rugăciune către Sfântul Ștefan cel Mare la vreme de molimă

Joi, 2 iulie 2020, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Arhiepiscop al Iașilor și Mitropolit al Moldovei și Bucovinei, Locțiitor de Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, a slujit la Mănăstirea Putna cu prilejul sărbătoririi Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, al doilea hram al mănăstirii. La sfârșitul cuvântului de învățătură, a citit o rugăciune către Slăvitul Voievod la vreme de molimă.

„Dintru sălășluirea sfintelor tale moaște de la Putna și întru privirea dumnezeiască scrutând neamul românesc, ne încingi cu puterea rugăciunilor tale, Sfinte Voievodule Ștefane, venind cu grăbire în întâmpinarea românilor pe care îi iubești cu iubire nemincinoasă. Noi înșine recunoaștem că pentru mulțimea păcatelor și a fărădelegilor noastre știute și neștiute, văzute și nevăzute, a fost îngăduită asupra lumii această pătimire și molimă, care seceră mulțime de vieți. De aceea, tot așa cum ai învârtit sabia ta în războaie, vino acum și spintecă întru cele lăuntrice ale noastre toată viclenia, fățărnicia, mișelia și lașitatea, spre a fi și noi oșteni ai Împăratului Hristos, care cu sârguință, dârzenie și vitejie își păzesc făgăduințele date la Sfântul Botez. Și așa cum pe flamura ta de luptă ți-ai așternut cuvintele rugăciunii către Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, tot asemenea și noi ridicăm glasul către tine, Sfinte Voievodule, și, cerându-ți ajutorul în războiul cel lăuntric, îți grăim așa:

O, luptătorule și biruitorule, Mare Ștefane, în nevoi și în nenorociri grabnic ajutător și cald sprijinitor, iar celor întristați bucurie nespusă, primește de la noi această rugăminte, a netrebnicilor fii ai unor vrednici înaintași care, din mila lui Dumnezeu, ne-au lăsat moștenire credința ortodoxă și meleagurile sfințite cu mult sânge, lacrimi și sudori ale României. Păzește-ne pe noi nebiruiți de păcat și de moartea veșnică și în lumea aceasta și în cea de apoi, ca să te preamărim în veci, slăvindu-L pe Cel care te-a dăruit neamului românesc, Tatăl, Fiul și Sfântul Duh. Amin.”

Lacrimi preschimbate în bucurie. 40 de rugăciuni la vreme de epidemie,
îndurerare, izolare sau grea suferință
, Ed. Sophia, 2020



Sus


Aniversarea Proclamării solemne a canonizării Sfinților Români

În 21 iunie 1992, la București, avea loc Proclamarea solemnă a canonizării mai multor sfinți români și instituirea celei de-a doua duminici după Rusalii ca Duminica Sfinților Români.

Sfinții români canonizați cu această ocazie sunt: „Sosit-a deci vremea ca și Biserica Ortodoxă Română să-și cinstească după vrednicie pe toți fiii ei, sfinți plămădiți de evlavia neamului românesc din care au răsărit martiri, mărturisitori, apărători ai dreptei credințe și mari trăitori din rândurile credincioșilor, cuvioșilor, preoților și ierarhilor care, dintotdeauna au strălucit în cununa Bisericii strămoșești iar, în cer sunt împodobiți cu slavă.

De aceea, luând aminte la credința și dragostea, evlavia și mila, cinstea și dreptatea și la dăruirea și jertfelnicia neamului românesc, care a odrăslit mulțime de sfinți pe care numai Bunul Dumnezeu îi știe și îi cunoaște câți sânt;

Văzând trebuința rânduirii unei zile de pomenire a sfinților români așa cum a fost propusă de Comisia sinodală pentru canonizarea sfinților români;

Sfântul Sinod a hotărât la 20 iunie 1992 ca de acum și până la sfârșitul veacurilor, in întreaga Biserică Ortodoxă Română, să se numere cu sfinții și să se cinstească după pravilă cu slujbă specială și cu acatist toți sfinții din neamul nostru, știuți și neștiuți, pentru a căror cinstire se instituie «DUMINICA SFINȚILOR ROMÂNI» care va fi așezată în Calendarul Bisericii noastre în fiecare an a doua Duminică după Pogorârea Duhului Sfânt, arătându-se prin aceasta lucrarea Sfântului Duh în Biserica noastră de-a lungul veacurilor.

În această Duminică vor fi amintiți și cu evlavie cinstiți:

- Sfinții ierarhi, preoți și diaconi slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române care s-au săvârșit mucenicește și au mărturisit și au apărat cu jertfelnicie credința ortodoxă, neamul și țara noastră;

- Sfinții cuvioși și cuvioase care s-au săvârșit trăind deplin viața călugărească și care, prin pilda vieții lor și prin rugăciune, au hrănit duhovnicește pe toți dreptcredincioșii;

- Sfinții martiri din orice treaptă harică sau stare obștească și toți aceia care prin pătimirile și sângele lor martiric au primit cununa sfințeniei;

- Sfinții români uciși de ostile paginilor sau ale altor asupritori de-a lungul veacurilor, precum și cei care au căzut în luptă cu aceștia sau în amară robie pentru credință, Biserică și neam ;

- Sfinții care s-au săvârșit luptând cu arma cuvântului pentru apărarea credinței, a Bisericii Ortodoxe și a binecredincioșilor ei fii. Și toți ceilalți sfinți creștini ortodocși români din toate timpurile și de pretutindeni, știuți și neștiuți, care au sporit în dragostea pentru Hristos, a faptei bune, a rugăciunii și a virtuții creștine, pe care Dumnezeu i-a scris în Cartea Vieții.

Către toți aceștia să înălțăm rugăciuni fierbinți, cu inimă curată și împreună cu ei să preamărim pe Dumnezeu zicând : «Bucurați-vă, toate cetele sfinților români împreună cu toți sfinții, podoaba de mult preț a Bisericii lui Hristos, cea una dreptmăritoare!».

Vestindu-vă toate cele de mai sus, cu conștiința datoriei împlinite față de înaintașii noștri, demni de cinstire pentru sfințenia vieții lor, să ne îndreptăm rugăciunile către Atotputernicul Dumnezeu, drept mulțumire pentru toate câte ne-a învrednicit a săvârși pentru slava Bisericii și a dreptcredinciosului popor român.

Și pentru ca legătura și comuniunea noastră de rugăciune cu sfinții pe care i-am pomenit și cu toți cei aleși și știuți în totalitatea lor numai de Prea Bunul Dumnezeu, să dăinuiască de-a pururea, avem îndatorirea să păstrăm și să mărturisim aceeași dreaptă credință pe care au mărturisit-o ei, să avem aceeași dragoste lucrătoare în faptele bune de fiecare zi, și să propășim pe calea unității, în duhul canonicității Ortodoxiei noastre.

Să ținem mereu aprinsă candela credinței strămoșești și a spiritualității românești, pentru a ne lumina calea spre mântuire, nouă și urmașilor noștri.” (Fragment din actul de proclamare a instituirii Duminicii Sfinților Români)

„Cuvântul dumnezeiesc pe pământul românesc a odrăslit iar Biserica străbună cu Sfinți s-a împodobit. Vrednici luptători s-au arătat Mucenicii și Mărturisitorii, care pentru Hristos viața și-au jertfit, iar Cuvioșii și Pustnicii întru nevoințe urmând calea Domnului chipuri îngerești au dobândit, Arhiereii și Preoții neîncetat vestind Cuvântul Evangheliei au mărturisit, iar binecredincioșii Voievozi Biserici au înălțat și cu dreptslăvitorii creștini cu râvnă și jertfelnicie credința ortodoxă și țara au apărat. Toate cetele Sfinților împreună rugați pe milostivul Dumnezeu să mântuiască sufletele noastre.” (Troparul Sfinților Români)



Sus


Comunicat de presă

în legătură cu părinții Mănăstirii Putna externați de la Spitalul Județean Suceava

Aducem la cunoștință situația celor 31 de părinți ai Mănăstirii Putna testați pozitiv pentru noul coronavirus de Direcția de Sănătate Publică Suceava în zilele de 10-11 mai a.c., rezultat în urma căruia aceștia s-au deplasat pentru internare la Spitalul Județean Suceava.

În acest moment, toți cei 31 de părinți au fost externați și s-au întors acasă, în obștea monahală, fiind confirmați negativ și cu stare de sănătate foarte bună. Pe toată perioada de spitalizare toți cei internați au fost asimptomatici – nu au tușit, nu au avut temperatură și nu au prezentat alte simptome specifice. La spital, părinții au fost așezați câte patru într-un salon iar tratamentul acordat a constat în administrarea de Vitamina C și zinc și monitorizarea temperaturii.

De asemenea, ceilalți doi părinți internați la spitalele din Suceava și București, cu probleme respiratorii, au fost externați și s-au întors la Mănăstirea Putna, având starea de sănătate bună.

Dorim să mulțumim conducerii și personalului medical al Spitalului Județean Suceava pentru îngrijirea acordată celor 31 de părinți internați, precum și pentru respectarea regimului alimentar specific rânduielii monahale.

Deși apreciem grija și buna credință cu care am fost tratați de personalul medical al Spitalul Județean Suceava, considerăm că internarea celor 31 de părinți, sănătoși și asimptomatici, la insistențele Direcției de Sănătate Publică Suceava, a fost o procedură inutilă. Menționăm că 31 de monahi reprezintă o treime din personalul activ al Mănăstirii Putna, motiv pentru care laudele bisericești, atelierele și activitățile gospodărești specifice vieții monahale au fost afectate pentru o perioadă de 2 săptămâni. Este greu de înțeles această decizie, cu atât mai mult cu cât studiile științifice apărute în ultima vreme au indicat că persoanele asimptomatice nu pot infecta persoanele sănătoase din jur, sau riscul de infectare este aproape inexistent. În plus, părinții au fost nevoiți să ocupe locuri în spital care s-ar fi cuvenit pacienților bolnavi de afecțiuni reale – cardiace, pulmonare etc. – și care au fost obligați să rămână la domiciliu. În schimb, Mănăstirea Putna avea posibilitatea izolării la domiciliu a celor 31 de părinți, în camere separate și cu monitorizare din partea părintelui medic și a părintelui asistent medical, viețuitori ai obștii.

Orice instituție viețuiește și rodește prin comunitatea ei de oameni. Iar mănăstirea prin obștea ei de monahi. Prin ruperea unei treimi din viețuitorii obștii, în frunte cu părintele stareț, și mutarea lor în regim de spital, departe de mediul de rugăciune și de intimitate monahală firească de acasă, întreaga obște a Putnei a avut de suferit. Noi, părinții rămași cu îndeplinirea muncilor și ascultărilor mănăstirii – bucătăria, chelăria, grădina, arhondaricul, secretariatul și celelalte –, mai ales în preajma hramului Sf. Iacob Putneanul din 15 mai, ctitorul Putnei, am fi putut duce poverile mult mai ușor dacă-i știam pe frații noștri fie și izolați în chilii, dar alături de noi cu prezența și cu rugăciunile lor.

Ajunși în momentul de față, mulțumim Bunului Dumnezeu pentru darul sănătății și pentru că ne-a trecut de această încercare. Ne rugăm să nu mai fie nevoie să se despartă obștea mănăstirii noastre, pentru că lipsa comuniunii a fost, de fapt, singura și adevărata noastră suferință.

Rugăm pe Dumnezeu să dăruiască sănătate tuturor și să refacă spiritul de comuniune al întregului neam!

Conducerea Mănăstirii Putna
6 iunie 2020

Sus


Scrisoarea Preafericitului Părinte Ioan al Antiohiei către obștea Mănăstirii Putna

Între Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient, și Mănăstirea Putna există o veche și frumoasă legătură. În anul 2016, Părintele Patriarh Ioan al X-lea a participat la sărbătorirea împlinirii a 550 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna. Cu această ocazie, Preafericirea Sa a sfințit racla în care sunt așezate sfintele moaște ale Sfântului Iacob Putneanul. De asemenea, doi monahi din Patriarhia Antiohiei au viețuit câțiva ani la Mănăstirea Putna.

În data de 22 mai 2020, Părintele Patriarh Ioan al X-lea a trimis obștii Mănăstirii Putna următoarea scrisoare.


Preacuvioase Părinte Arhimandrit Melchisedec,
Starețul Mănăstirii Putna, dimpreună cu obștea,

Hristos a înviat!

Pacea Domnului nostru Iisus Hristos să fie cu voi și cu credincioșii români și bucuria Învierii să vă umple inimile cu tărie și răbdare.

Biserica noastră trece prin împrejurări dificile, în care trebuie să facem față unor mari provocări din cauza noii epidemii, care se răspândește în întreaga lume, obligându-ne să luăm decizii cruciale, fără să renunțăm la credința pe care am moștenit-o de la Sfinții noștri Părinți și de la Sfânta Biserică. Am fost informați că această epidemie V-a afectat obștea și pe Sfinția Voastră personal și ne bucurăm să aflăm că sunteți din nou acasă, sănătos și în siguranță.

Am primit cu mare tristețe vestea adormirii întru Domnul a iubitului nostru frate în Hristos, Înaltpreasfințitul Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, din cauza noii epidemii. Odihnească-Se cu drepții și pomenirea Lui să fie în veac, cu drepții și cu sfinții.

Îl rugăm pe Dumnezeu Atotputernicul să scurteze aceste zile, ca să putem reface duhul păcii, și să ne dăruiască înțelepciune în fața vânturilor puternice care împresoară Biserica noastră, astfel încât să putem ajunge la liman împreună cu credincioșii noștri, călăuziți de lumina Învierii Mântuitorului nostru Iisus Hristos.

Damasc, 22 mai 2020

Ioan al X-lea,
Patriarhul Antiohiei și al Întregului Orient

Scrisoarea Părintelui Patriarh Ioan al X-lea al AntiohieiScrisoarea Părintelui Patriarh Ioan al X-lea al Antiohiei



Sus


Înaltpreasfințitul Părinte Arhiepiscop Pimen și Mănăstirea Putna

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a venit la Mănăstirea Putna în 1 august 1957.
În 6 octombrie 1957 a fost hirotonit întru ieromonah. A fost stareț al mănăstirii în perioada 17 septembrie 1958 – 1 iunie 1961, după care a fost mutat ca duhovnic la Mănăstirea Văratic.
În 1964, a fost adus din nou de către Preasfințitul Gherasim la Putna, pentru a fi ghid aici. A împlinit această ascultare până în 1974, când a fost mutat ca stareț la Mănăstirea Sfântul Ioan cel Nou, Suceava.

Din 1991 și până în prezent, ca Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfinția Sa a vegheat asupra vieții mănăstirii, în toate aspectele ei: obștea și gospodărirea, cât și slujirea pe care mănăstirea o aduce credincioșilor, prin primirea pelerinilor și activități religioase și cultural-patriotice.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfinției Sale au fost săvârșite tunderile în viața monahală pentru părinții mănăstirii și hirotoniile clericilor mănăstirii, foarte multe chiar de Înaltpreasfinția Sa.
A întâmpinat la mănăstire numeroase personalități bisericești, culturale, politice și a binecuvântat să fie organizate aici sinaxe monahale și alte evenimente importante pentru Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților.
În acești ani a slujit la Putna de hramul mănăstirii, Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, de sărbătoarea Sfântului Ștefan cel Mare, 2 iulie, a treia zi de Crăciun, asistând la concertul de colinde din incinta mănăstirii, și cu alte prilejuri.
Ultima dată când a slujit la Putna a fost în 15 august 2019, când a săvârșit ultima hirotonie întru ieromonah pentru un viețuitor al mănăstirii.
A trecut la cele veșnice în 20 mai 2020.
Cu mulțumire pentru tot ceea ce a făcut pentru Mănăstirea Putna, ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să îl odihnească în Împărăția Sa!

Iată o parte din activitățile care au fost desfășurate de către mănăstire cu binecuvântarea, sfatul și participarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen:

1992:
25 aprilie: Regele Mihai, la invitația Înaltpreasfințitului Arhiepiscop Pimen, a luat parte la sărbătoarea Învierii Domnului la mănăstire.
2 iulie: Proclamarea canonizării Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și a Sfântului Daniil Sihastru.

1994: Arhiepiscopul de Canterbury, Robert Runcie, însoțit de Părintele Patriarh Teoctist, au vizitat mănăstirea.

1995: Pe 30 octombrie, în cadrul manifestărilor prilejuite de sărbătorirea a 110 ani de autocefalie a Bisericii Ortodoxe Române și 70 de ani de la recunoașterea Patriarhiei Române, la Putna a venit o delegație alcătuită din Patriarhul Constantinopolului, Bartolomeu I, și întâistătători și reprezentați ai tuturor patriarhiilor ortodoxe din lume. Pe 31 octombrie, Sfânta Liturghie a fost slujită de Patriarhul Pavle al Serbiei.

1996: 29 septembrie, sfințirea Schitului Sihăstria Putnei, în urma lucrărilor de reconstrucție din perioada 1990–1996.
În acest an, Înaltpreasfințitul Pimen a inițiat construirea Arhondaricului „Sfântul Nicolae” al mănăstirii.

2001: Începutul lucrărilor de construcție a Schiului „Sfântul Proroc Ilie” – Salaș, pe care l-a sfințit pe 30 iulie 2017.

2004: Anul „Ștefan cel Mare și Sfânt” a culminat cu Marea Sărbătoare din 2 iulie 2004, la împlinirea a 500 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, la care a participat Părintele Patriarh Teoctist, Mitropolitul Sava al Poloniei, membri ai Sfântului Sinod și delegați din străinătate.
În acest an s-a pus piatra de temelie a Schitului „Acoperământul Maicii Domnului”, în Poiana Jiji.

2006: 10 iulie, a fost sfințit Paraclisul de lemn cu hramul „Sfântul Voievod Ștefan cel Mare”, pe Dealul Sionului, lângă mănăstire. S-a înființat Schitul „12 Apostoli”, Vatra Dornei.

2007: Serbarea a 550 de ani de la urcarea pe tron a Sfântului Ștefan cel Mare.
În acest an au avut loc sfințirea Arhondaricului „Mitropolit Visarion Puiu”, refacerea Arhondaricului „Sfântul Nicolae” și construirea bisericii „Sfântul Ierarh Nicolae”, alături de el.

2010: În 15 august a fost sfințită pictura bisericii voievodale, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Pictura a fost realizată în perioada 2001–2010. Cu acest prilej, Preafericitul Părintele Patriarh și Înaltpreasfințitul Părinte Pimen au acordat mănăstirii al doilea hram, Sfântul Voievod Ștefan cel Mare.

2012–2013: S-au reorganizat bucătăria, trapeza obștii și a pelerinilor. În localitatea Gălănești, mănăstirea a dezvoltat o gospodărie agricolă, unde s‑a construit o biserică purtând hramurile Acoperământul Maicii Domnului și Sfântul Mucenic Trifon. A fost curățată pictura Paraclisului „Sfinții Apostoli Petru și Pavel”.

2014–2015: Restaurarea incintei, a Casei Domnești și a chiliilor din corpul de nord, printr‑un proiect din fonduri europene.

2016:
10 iulie: Liturghia recunoștinței, la împlinirea 550 de ani de la ziua de punere a pietrei de temelie a Mănăstirii Putna. Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a sfințit noile clopote ale mănăstirii.
25 septembrie: „Putna 550” – sărbătorirea a 550 de ani de la sfințirea mănăstirii, la care a participat Preafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei și al Întregului Răsărit. Sfintele moaște ale Sfântului Iacob Putneanul au fost scoase din mormânt și așezate în racla care a fost sfințită de către Patriarhul Ioan al X-lea.

2016–2017: Canonizarea Sfinților Putneni, Sfântul Ierarh Iacob Putneanul, Mitropolitul Moldovei, și a Sfinților Cuvioși Sila, Paisie și Natan, în 2016, și proclamarea solemnă în 14 mai 2017, de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, Înaltpreasfințitul Părinte Pimen și membri ai Sfântului Sinod, la Putna.

2018: 2 iulie, au fost sfințite monumentele Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă” și Crucea Neamului Românesc, în cadrul Anului Centenar al Marii Uniri.

2019: Au fost încheiate lucrările la Centrul Cultural „Sfântul Mitropolit Iacob Putneanul”, începute în 2015.

Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Pimen a fost organizat Simpozionul „Ștefan cel Mare și Sfânt. Atlet al credinței creștine” în anul 2004, a fost înființat Centrul de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare”, în anul 2005, au fost organizate 23 de ediții ale Simpozionului internațional de istorie „Colocviile Putnei”, la majoritatea edițiilor participând și Înaltpreasfințitul Părinte Pimen, și au fost tipărite revista de istorie „Analele Putnei” și numeroase cărți de cercetare istorică.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Arhiepiscop Pimen a fost înființată, în anul 2008, Fundația „Credință și Creație. Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta”, au fost organizate 13 ediții ale simpozionului dedicat Acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – Maica Benedicta, au fost tipărite revista „Caietele de la Putna” și numeroase reeditări ale lucrărilor marii profesoare, în special studiile despre Mihai Eminescu, cât și alte volume de folos cultural, patriotic și sufletesc.

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a dat binecuvântare și a participat la numeroase evenimente educaționale și culturale care au avut loc la mănăstire: concursuri școlare, olimpiade, congrese studențești, tabere pentru studenți, activități dedicate tinerilor din Basarabia și nordul Bucovinei, activități dedicate familiei, realizarea unor publicații (revista anuală „Cuvinte către tineri” și altele), a unor filme documentare despre părinții din trecutul mănăstirii, a mai multor înregistrări cu muzică bisericească, cântări patriotic și colinde.
Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, viețuitorii mănăstirii au participat la numeroase slujbe religioase și evenimente patriotice și culturale organizate în nordul Bucovinei și în Basarabia și au realizat site-urile care reflectă activitățile mănăstirii și prin care se transmit online slujbe, mai ales spre folosul românilor din străinătate.





Sus


Comunicat de presă

în legătură cu viețuitorii Mănăstirii Putna internați la Spitalul Județean Suceava

În urma știrilor apărute în presă despre 31 de viețuitori din obștea Mănăstirii Putna depistați pozitiv pentru noul coronavirus, facem următoarele precizări.

Obștea Mănăstirii Putna a intrat în autoizolare voluntară din data de 25 martie 2020, nu fiindcă s-ar fi manifestat simptome specifice coronavirusului, starea de sănătate a comunității fiind bună, ci din motive de precauție și de responsabilitate pentru sănătatea celorlalți.

În zilele de 10–11 mai 2020, întreaga obște a Mănăstirii Putna a fost testată de către angajații Direcției de Sănătate Publică Suceava, în urma cazurilor a doi părinți de la Putna ajunși la spital cu simptome ale noului coronavirus, deși restul obștii era în continuare clinic sănătoasă.

În urma rezultatelor confirmate – 31 de părinți pozitivi, 72 de părinți negativi – în seara zilei de 14 mai, toți părinții depistați pozitiv au fost internați la Spitalul Județean Suceava. Am ales această variantă în urma recomandărilor DSP Suceava, deși Mănăstirea Putna dispune de condiții adecvate de izolare și îngrijire la domiciliu, conform posibilității oferite de lege. Starea de sănătate a viețuitorilor internați este bună, fiind asimptomatici și prezentând cele mai ușoare forme ale coronavirusului. Externarea se va face în urma confirmării eliminării virusului prin teste COVID negative.

Toți ceilalți viețuitori ai obștii rămași acasă au fost confirmați negativ, au o stare de sănătate bună și nu prezintă pericol pentru sănătatea publică, obștea noastră fiind monitorizată de un părinte medic și un părinte asistent medical, viețuitori ai mănăstirii.

Conform Legii 46/2003 privind drepturile pacientului și a Legii 363/2018 privind protecția datelor personale, toți viețuitorii mănăstirii internați la Spitalul Județean Suceava au dreptul la propria intimitate, la nedivulgarea datelor personale și medicale și dreptul de a nu fi filmați, fotografiați sau intervievați în incinta unității medicale sau în orice altă parte.

Considerăm că respectarea intimității vieții noastre și a fiecărui om care suferă privațiuni ale vieții sale este o datorie civică a noastră a tuturor și un model de atitudine prin care vom putea depăși, cu toții, această criză.

Rugăm pe Bunul Dumnezeu și pe Sfântul Ierarh Iacob Putneanul să ocrotească întreaga Românie și să dăruiască sănătate întregii lumi!

Conducerea Mănăstirii Putna
15 mai 2020

Sus


Comunicat

Din cauza suspiciunii de infecție cu noul coronavirus a unui viețuitor din Mănăstirea Putna, facem următoarele precizări:

1. Monahul respectiv (care nici el, nici familia sa nu sunt de acord cu publicarea datelor personale) are un istoric de boală pulmonară severă încă din copilărie, fiind sub supraveghere medicală de specialitate;

2. Începând cu 24 aprilie a.c. s-a autoizolat la domiciliu, având simptome specifice bolii sale pulmonare;

3. De la data declarării pandemiei COVID-19, în incinta mănăstirii și în toate spațiile comune (biserică, trapeză) au fost amenajate zone de igienizare a mâinilor, cu produse necesare pentru aceasta (apă, săpun, dezinfectanți);

4. Din ziua de 25 martie a.c., ora 12, și până în prezent, Mănăstirea Putna a intrat într-un regim de autoizolare. În vederea prevenirii contaminării cu noul coronavirus, accesul credincioșilor în mănăstire a fost restricționat, conform dispozițiilor legale în vigoare, iar deplasările în exterior ale viețuitorilor au fost făcute doar în scopul aprovizionării cu alimente, fiind limitate la maxim;

5. Viețuitorii care se deplasează în afara mănăstirii iau măsuri de protecție prin purtarea de mască și mănuși și prin decontamire ulterioară;

6. De la data declarării pandemiei COVID-19, persoanele din comunitatea monahală care au acuzat simptome de răceală s-au autoizolat la domiciliu, mănăstirea dispunând de spații adecvate;

7. În incinta mănăstirii funcționează un cabinet medical, deservit de ierodiaconul Sebastian (Cătălin Mircea), de profesie medic de familie, și de monahul Luca (Florin Alupoaei), de profesie asistent medical, care monitorizează în permanență starea de sănătate a obștii.

Starețul Mănăstirii Putna
Arhimandrit Melchisedec Velnic

Medic de familie
Ierodiacon Sebastian (Cătălin) Mircea

6 mai 2020

Sus


Parastasul pentru românii căzuți la Fântâna Albă

În anii trecuți, la mănăstire am primit invitația de a participa la Parastasul pentru cei 3.000 de români care au fost uciși în 1 aprilie 1941, la Fântâna Albă.

După ce participam la slujba parastasului la Fântâna Albă (azi în Ucraina), în seara zilei de 1 aprilie clericii mănăstirii și alți preoți din împrejurimi săvârșeam pomenirea lor la mănăstire, pe locul închinat acestor eroi ai neamului: o troiță ridicată în 2011, iar în ultimii ani la Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”.

Invitația primită astăzi pentru pomenirea din 1 aprilie 2020 este una specială:

Pe 1 aprilie 2020, în Ziua Comemorării jertfelor nevinovate masacrare la Varnița (Fântâna Albă) la 1 aprilie 1941, în coordonare cu Părintele Protopop de Hliboca Ioan Gorda, Secretariatul executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina” aduce la cunoștința tuturor Oamenilor de Bună Credință că, în legătură cu pandemia coronavirusului, comemorarea victimelor va avea loc astfel:

Pe 1 aprilie 2020, la ora 12:00, în toate Sfintele Biserici din raionul Hliboca și cele românești din raionul Storojineț vor fi săvârșite Slujbe de pomenire ale Martirilor Neamului Românesc din Bucovina, și, timp de 15 minute, vor bate clopotele în amintirea și iertarea păcatelor celor care au căzut nevinovați doar pentru Dragostea de Credință, Libertate, Neam, Dreptate, Tradiții, Limbă și Țară…

Iar în „poiana plângerii” de la Varnița, slujba de pomenire va fi oficiată de către Părintele Paroh Constantin din satul vecin Băhrinești.

Deoarece oficialitățile din Ucraina au declarat stare de „situație de carantină”, rugăm toți oamenii de bună credință ca împreună, fiecare la locul lui, pe 1 aprilie 2020, la ora 12:00 să spunem „Tatăl nostru”, să aprindem o lumânare și să-i cinstim cu un minut de reculegere pe Martirii Neamului…

Fie ca Bunul Dumnezeu să-i Odihnească în Împărăția Sa!

Secretariatul Executiv al Uniunii Interregionale „Comunitatea Românească din Ucraina”


Întrucât nu ne putem deplasa la Fântâna Albă, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, miercuri, 1 aprilie 2020, la ora 12, la Portalul Memorial din mănăstire, vom sluji parastasul pentru românii uciși cu 79 de ani în urmă la Fântâna Albă.

La parastas vor participa doar monahi din obștea mănăstirii.

Astfel, vom fi cu rugăciunea și cu sunetul clopotelor împreună cu preotul care va sluji la Fântâna Albă și cu toți cei care se vor ruga în casele lor. Fie ca și alte clopote din România să bată la ora 12 pentru cei care s-au jertfit pentru neam și pentru credință în 1941! Singura lor vină a fost aceea că și-au iubit neamul și țara, că au vrut să fie liberi și demni, să rămână români și creștini – ceea ce li se nega după ce URSS a ocupat nordul Bucovinei în iunie 1940.

Cu această ocazie, Mănăstirea Putna pune gratuit la dispoziția tuturor, în format electronic, integral, primele două volume care au apărut în colecția Destin bucovinean: „Fântâna Albă – Golgota Neamului” și „Drama românilor din Regiunea Cernăuți: masacre, deportări, foamete în 1940–1941, 1944–1947”.

Volumul despre Fântâna Albă cuprinde mărturii ale unor participanți care au supraviețuit masacrului.

În această perioadă, în care mulți dintre români nu merg la serviciu, citirea acestor cărți ziditoare de suflet aduce multă putere pentru a face față cu mintea și inima limpezi împrejurărilor în care ne aflăm.

De asemenea, vă invităm să vizionați cântările de pe DVD-ul „Destin bucovinean. Masacrul românilor de la Fântâna Albă” realizat de Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” din Vicovu de Sus. Elevii grupului și profesorii liceului au fost prezenți an de an la pomenirile de la Fântâna Albă și Mănăstirea Putna și, în urma participării, au înregistrat cântările de pe DVD în memoria celor uciși. Anul acesta, ei nu vor fi prezenți nici la Fântâna Albă, nici la Putna, dar îi vom pomeni împreună pe eroii neamului de la Fântâna Albă, distanțați fizic, dar nu sufletește. Sufletește vom fi cu toții la Fântâna Albă, cu o floare și cu o lumânare.

*


Portalul memorial Golgota neamului – „Fântâna Albă” de la Mănăstirea Putna este închinat jertfei românilor de pretutindeni și din toate timpurile pentru libertate, independență și demnitate națională și, în mod special, românilor care au fost uciși în Masacrul de la Fântâna Albă, din nordul Bucovinei, la 1 aprilie 1941, pentru vina de a-și fi iubit neamul, credința și patria. El a fost sfințit pe 2 iulie 2018, de sărbătoarea Sfântului Ștefan cel Mare, ca parte a manifestărilor dedicate Centenarului Marii Uniri.

În urma unui protocol adițional secret al Pactului Ribbentrop-Molotov din 1939 dintre Germania nazistă și Uniunea Sovietică, în 28 iunie 1940, URSS a ocupat Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herța. S-a pierdut atunci aproape o treime din teritoriul țării. În perioada următoare, mulți români din aceste teritorii au încercat să treacă granița în România, majoritatea fiind uciși în drumul spre libertate. Cele mai mari și mai cunoscute masacre au avut loc la Lunca, 6–7 februarie 1941 – circa 600 de români uciși, și la Fântâna Albă, 1 aprilie 1941 – circa 3.000 de români uciși.

În 2011, ziua de 1 aprilie a fost declarată prin lege „Ziua națională de cinstire a memoriei românilor – victime ale masacrelor de la Fântâna Albă și alte zone, ale deportărilor, ale foametei și altor forme de represiune organizate de regimul totalitar sovietic în ținutul Herța, nordul Bucovinei și întreaga Basarabie”. În același an, Departamentul pentru Românii de Pretutindeni, în colaborare cu Stăreția Mănăstirii Putna, a ridicat pe aleea de intrare în mănăstire o troiță de lemn închinată românilor care au murit la Fântâna Albă, realizându-se astfel un spațiu memorial.

Având în vedere dorința din ce în ce mai mare a românilor de a avea un loc unde să poată fi cinstiți acești eroi și pentru că poiana de la Fântâna Albă este greu accesibilă, fiind dincolo de graniță, în Ucraina, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, spațiul memorial a fost reamenajat ca Portal Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”.

Ansamblul este sculptat în piatră de Podeni și de Vratza și cuprinde o poartă monumentală, o troiță de piatră, spații pentru depunerea de flori și aprinderea de lumânări, inscripții cu numele satelor de unde au pornit spre România cei uciși atunci și o cișmea. Poarta este trecerea; troița marchează locul jertfei și, așezată înaintea porții, arată că cei uciși au căzut în fața locului de trecere în România cea iubită, iar cișmeaua este simbolul vieții care izvorăște din jertfa lor.

Proiectul portalului a fost făcut de către monahul Iustinian Costin. În spatele troiței se află o sculptură cu harta României Mari, realizată de sculptorul Grigore Sultan.



Sus


Dăruiți 2% din impozit!

Pe lângă activitățile specifice vieții monahale, obștea mănăstirii este implicată și în activități precum întreținerea și restaurarea obiectelor de patrimoniu, ajutorarea persoanelor aflate în nevoi, realizarea de publicații și sprijinirea românilor din afara granițelor țării.

Sistemul 2% permite oricărei persoane care are venituri să hotărască felul în care este folosit 2% din impozitul pe venit pe care îl plătește statului, dispunând direcționarea acestui procent către o anumită organizație neguvernamentală sau unitate de cult.

Pentru a sprijini Mănăstirea Putna cu acești 2%, descărcați formularul 230. Datele mănăstirii sunt deja completate. Adăugați datele dumneavoastră personale. Nu este nevoie să completați câmpul „Suma”: administrația fiscală va calcula și va vira suma admisă, conform legii.

Trimiteți formularul prin scrisoare recomandată, cu confirmare de primire, sau depuneți-l personal la Administrația Fiscală de care aparțineți.

Dacă aveți venituri și din alte surse (activități independente, proprietate intelectuală, cedarea folosinței bunurilor etc.), pe lângă formularul 230 trebuie să completați și Declarația unică, disponibilă pe site-ul ANAF.

Denumire unitate de cult: Mănăstirea Putna
CIF: 7322399
IBAN: RO98RNCB0241023037500001

Termenul limită pentru depunerea declarațiilor este 30 iunie 2020.

De asemenea, puteți depune declarațiile completate direct pe site-ul ANAF dacă aveți semnătură electronică sau un cont în Spațiul Privat Virtual ANAF. Informații detaliate despre Spațiul Privat Virtual găsiți pe site-ul ANAF.

Sus


Înmormântarea Părintelui Gheorghe Covalciuc din satul Oprișeni, nordul Bucovinei

Protoiereul mitrofor Gheorghe Covalciuc din raionul Hliboca, nordul Bucovinei, a trecut la cele veșnice pe 11 martie 2020, la vârsta de 82 de ani.
A fost înmormântat pe 13 martie, lângă Biserica Nașterea Domnului din satul Oprișeni. Înmormântarea a fost oficiată de Înaltpreasfințitul Meletie, Mitropolit al Cernăuțiului și Bucovinei, împreună cu un sobor de 70 de preoți.

A mai căzut un stejar bucovinean…

A fi preot azi nu este ușor. Nu a fost niciodată și nici nu va fi. Preotul nu trebuie să fie un simplu păstor, ci trebuie să fie un adevărat păstor al adevăratului Dumnezeu, care dă turmei sale cuvântul adevărat.
În ziua de azi a-ți păstra identitatea este la fel cu a mărturisi adevărul: Te costă și te doare!
Doar atunci când trăiești și când spui adevărul ești preot adevărat, ești păstor al Păstorului Cel Bun și Drept și Adevărat. Așa a fost Părintele Gheorghe!
Părintele Gheorghe a biruit frica. A biruit pentru că a iubit ceva mai mult decât pe el însuși și astfel el nu s-a mai temut de durere, de prigoană, de moarte. Pe cine a iubit mai presus de orice? Pe Dumnezeu și neamul lui! De aici a luat putere, prin aceasta a stat drept și a devenit un model pentru preoții români și pentru toți preoții în general.
A zis Domnul: „Eu vă voi da gură și înțelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toți potrivnicii voștri” (Luca 21, 15). Așa era și Părintele Gheorghe când vorbea, nimeni nu îi putea sta împotrivă. Pentru că vorbea din suflet, pentru că spunea ceea ce este adevărat. Astăzi noi, cei care avem de străbătut în continuare marea acestei vieți, suntem chemați să luăm aminte la exemplu lui.
A trăit în regimul sovietic și a știut să fie un mărturisitor. Să fim și noi la fel în vremea noastră!
A știut să își crească copiii și ne rugăm ca Bunul Dumnezeu să îi țină pe urmașii săi clerici în duhul lui curajos, să fie vrednici de părintele lor.
A știut să fie părinte pentru românii acestui pământ binecuvântat și s-a făcut, așa cum a spus poetul Ioan Alexandru despre Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, „jertfă în lacrimile lor”. De aceea preoții și credincioșii de aici îl iubesc, de aceea și noi îl iubim și de aceea avem încredințarea că și Dumnezeu îl iubește pe Părintele Gheorghe – preot între preoți și român între români.

„A fost un om dârz, hotărât. A fost un preot aș zice foarte categoric. Nu a acceptat compromisul în viața lui. Nu a fost când așa, când așa… Prin mâinile lui au trecut atâtea suflete. Sub mâna lui au fost mii de credincioși care s-au sfințit prin ele. S-au sfințit pentru că Dumnezeu l-a chemat la o slujire înaltă. Când un preot se atașează de Hristos, atunci rămâne așezat, calm, fidel, fără a accepta vreodată în viața lui ceva negativ. Așa a fost părintele Gheorghe.
S-a învrednicit a vedea în jurul lui o frumoasă familie dintre care 7 Slujitori la Sf. Altar, preoți si diaconi. 4 din cei 6 copii sunt in viață, doi s-au dus înainte lui dincolo, 16 nepoți și 13 strănepoți. Toți aceștia vor duce mai departe bucuria și vrednicia lui.
Noi îl vom pomeni. L-am cunoscut acum câțiva ani în urma când a fost la Putna apoi când am venit aici și când l-am vizitat în spital, la Cernăuți, atunci când, omenește vorbind, și noi și medicii gândeam că mai are de trăit doar câteva zile. Dar i-a rânduit preabunul Dumnezeu încă șapte ani după aceea. I-a dat viață, s-au vindecat și rănile trupești pe care le-a avut. Acolo l-am găsit înconjurat de nepoții săi, care îl îngrijeau ca pe un adevărat părinte al lor.
Oare e vreun preot care să moară fără a avea nădejde ? Nu este. Pentru că viața de slujire implică dăruire. Nu poți să îl slujești pe Dumnezeu fără să te dăruiești. Adică să nu precupețești nimic. Ușa sa, a preotului dumneavoastră, fie că era seara fie că era dimineață, s-a nevoit sa o deschidă. S-a învrednicit a fi slujitor al Sfântului Altar aproape 52 de ani. E aproape o viață de om.
Dumnezeu să îi facă parte de odihna cea veșnică și să îl pomenim cu toții în rugăciunile noastre, ale tuturor. Veșnică să îi fie pomenirea.” (Arhim. Melchisedec Velnic)

Biografia Protoiereului Gheorghe Covalciuc


Protoiereul Gheorghe Covalciuc s-a născut în ziua de 12 decembrie 1937 în regiunea Cernăuți, raionul Hliboca, satul Oprișeni. Părinții săi au fost Vasile și Acsentia Covalciuc.
După ce URSS a ocupat nordul Bucovinei, în 1941, tatăl său Vasile s-a refugiat în România, la Bălcăuți. Micuțul Gheorghe avea 4 ani și singura amintire pe care o are este cum l-a sărutat pe obraz.
Mama sa Acsentia a rămas singură cu 5 copii: Toader, Petrea, Gheorghe, Dumitru și Eugenia.
Comuniștii le-au luat toată averea de pe lângă casă și chiar și casa și nu mai aveau ce să mănânce. Aceste probleme au făcut ca Acsentia să se îmbolnăvească psihic și a fost internată în spital. Cei 5 copii s-au crescut unii pe alții, cei mai mari purtând grijă de cei mai mici.
Tatăl Vasile nu a mai putut să se întoarcă din România la familia sa, rămasă în satul natal, care acum se afla în URSS. El nu s-a recăsătorit și a murit în 1970.
Școala a făcut-o în satul Oprișeni.
Ajuns la 21 de ani, în 1958, Gheorghe s-a căsătorit cu Maria. A refăcut gospodăria așa cum era înainte de 1941 și apoi a adus-o acasă pe mama sa Acsentia de la spitalul de psihiatrie, asumându-și răspunderea că îi va purta de grijă. Când mama sa a venit acasă și a văzut totul cum a fost cândva, ea s-a însănătoșit. Toți doctorii s-au mirat.
Mama Acsentia a trăit 84 de ani, fără să mai aibă vreo problemă de sănătate.
În perioada 1955–1959, Gheorghe a absolvit Seminarul Teologic de la Odesa.
O perioadă a lucrat în sat ca șofer.
În 1968, a fost hirotonit întru diacon.
În 8 ianuarie 1971, a fost hirotonit întru preot de către episcopul Teodosie al Cernăuțiului.
Parohiile unde a slujit:
1971–1980 Mihailovca și Perebâkivți, raionul Hotin;
1980–1984 Mihailovca și Cervona Dibrova, raionul Adâncata;
1984–1990 Tureatca și Bukovca, raionul Hliboca;
1990–1998 Cerepcăuți și Porubna, raionul Hliboca;
1998–2020 Cerepcăuți.

Părintele Gheorghe Covalciuc și preoteasa Maria au avut șase copii :
1. Ioan, murit de prunc, la 3 luni.
2. Livia, căsătorită cu protoiereul Ioan Bivolaru. Au cinci copii: protoiereul Ioan (căsătorit cu Maria), preotul Vasile (căsătorit cu Natalia, au un copil), Maria (căsătorită cu preotul Bogdan, au doi copii) și Dumitru (student la Facultatea de Teologie de la Kiev)
3. Protoiereul Vasile Covalciuc, căsătorit cu preoteasa Maria. Au cinci copii: preot Gheorghe (căsătorit cu Cristina, au trei copii), diacon Vasile (căsătorit cu Ecaterina), diacon Ștefan (căsătorit cu Maria, au doi copii), Ioan (student la Drept), Mina (student la Facultatea de Muzică).
4. Domnica, căsătorită cu Manole. Au trei copii: Dumitru, Mariana (căsătorită, are doi copii) și Ioan (căsători, are un copil).
5. Larisa, căsătorită la Brașov cu preot Nicolae Reit-Laurean. Au patru copii: Maria, Andrea, Anastasia, Vladimir.
6. Petrea, decedat în copilărie, la 10 ani.

Așadar, Părintele Gheorghe Covalciuc și preoteasa Maria au avut șase copii, 17 nepoți și 13 strănepoți, până în prezent. În familiile lor sunt șase preoți și patru diaconi.


Sus


Părinți de la Mănăstirea Putna au mers cu Botezul în satele românești din nordul Bucovinei

Începând cu mijlocul anilor ʼ90, preoții din câteva sate românești din nordul Bucovinei îi invită pe monahii de la Mănăstirea Putna să meargă împreună cu ei cu Botezul, în ziua de 18 ianuarie – ajunul Bobotezei după calendarul neîndreptat care este folosit acolo. Astfel, de mai bine de 20 ani, s-a înrădăcinat frumoasa și sfânta tradiție a mersului cu Botezul, în special în satele Crasna, cea mai mare localitate românească din nordul Bucovinei, cu 10.000 de locuitori, și Ciudei, localitate vecină, cu 5.000 de locuitori.

În acest an, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pimen, 19 părinți ai mănăstirii au răspuns solicitării și s-au bucurat de întâlnirea cu românii din aceste sate, aflați la numai câțiva kilometri de Putna, din punct de vedere geografic, dar în altă țară, din punct de vedere politic.

În dimineața zilei de sâmbătă, 18 ianuarie, clericii au participat la sfințirea Aghesmei Mari, după care a urmat stropirea cu Agheasmă a caselor și a credincioșilor din aceste sate. A doua zi, duminică, 19 ianuarie, viețuitorii mănăstirii au participat la Sfânta Liturghie.

La plecare, inimile tuturor era cuprinse de bucuria reîntâlnirii și nădejdea revederii peste un an, căci „ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună!” (Psalmul 132, 1).


Sus