RO
EN

Evenimente - 2018

Centenar alături de lumina Sfântului Ștefan cel Mare
La 100 de ani de la revenire, Bucovina este lângă Ștefan cel Mare și Sfânt
Sinaxa monahală a stareților și starețelor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților
Pomenirea lui Neagu Djuvara și Șerban Papacostea în cadrul Colocviilor Putnei XXI
Programul manifestărilor sărbătorii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare
Comuna Putna a adoptat o Declarație de Unire
Duminica Ortodoxiei
Comemorarea și cinstirea lui Mihai Eminescu la Mănăstirea Putna
100 de ani de la Marea Unire - Retragerea cu torțe


Centenar alături de lumina Sfântului Ștefan cel Mare

În 1904, Nicolae Iorga a scris cuvinte profetice despre lumina pe care Sfântul Ștefan cel Mare o revarsă peste neamul românesc, în „Istoria lui Ștefan cel Mare”:
„Amintirea sa a luminat totdeauna în marea biserică a conștiinței neamului. Uneori mai tare, alteori mai slab, dar nici un vânt năprasnic n-a putut-o stinge. Și astăzi ea se înalță puternică, în marea flacără de mândrie și recunoștință ce pornește din toate inimile noastre la pomenirea celor patru sute de ani de la moartea puternicului împărat senin al românimii.”

La Centenarul Marii Uniri, la Mănăstirea Putna, începând cu ora 12, s-a oficiat o slujbă de Te Deum în cinstea Făuritorilor Marii Uniri, deschisă de dangătul clopotelor. La final, Părintele Stareț, Arhimandritul Melchisedec Velnic, a rostit un cuvânt care ne va aminti că nicio unire nu se realizează de la sine, ci prin dăruire și iubire.

„La mulți ani, România!
Dumnezeu a rânduit ca noi să fim martorii acestor zile frumoase, în care poporul român s-a trezit la mai multă unitate. Acesta este un lucru deosebit de bun și de frumos. Ne-am rugat și am adus mulțumire Preabunului Dumnezeu pentru darurile pe care le-a revărsat. Trebuie să fim cu recunoștință pentru purtarea Lui de grijă și pentru jertfa sfântă a strămoșilor noștri.
În timpul rugăciunii de mulțumire care s-a săvârșit, mintea mea a fugit de la rădăcinile noastre, de când am apărut ca neam pe aceste locuri, și până în vremurile de astăzi. Vremuri și mai bune, și mai grele, dar parcă prea multe au fost grele și a fost jertfă multă.
În această zi, când serbăm Centenarul, se cuvine să ne aducem aminte cu recunoștință de jertfa tuturor înaintașilor. Să ne aducem aminte de nădejdea lor. Căci nădejdea a dus la unitate și a făcut Marea Unire. Spune Sfântul Apostol Pavel că „nădejdea nu rușinează”. Omul care are nădejde izbândește, pentru că Dumnezeu caută la inima lui și acolo, în inima omului, vede care este lucrarea lui, vede în ce se bucură el și Dumnezeu îl sprijină întru nădejdea pe care el o are. De aceea s-a cântat la sfârșitul slujbei de Te Deum: „Spre tine, Doamne, am nădăjduit; să nu ne rușinezi pe noi în veci.”

Să ne aducem aminte în această zi și de frații români din nordul Bucovinei, din Ucraina, care nu se pot mișca în deplină libertate. Școlile în limba română sunt închise, elevii nu pot să învețe în limba maternă. Și de cei din sora Basarabia. Nu am crezut că va veni sfârșitul acestui An Centenar fără să fie o mișcare mai puternică pentru a ne regăsi cu toții la aceeași masă, în aceleași sărbători și în aceleași tradiții sfinte, în aceleași bune rânduieli, și având un singur stat, o singură țară, o singură limbă, o singură credință. Limba și credința le avem, dar celelalte ne lipsesc.
Pe jertfa și nădejdea înaintașilor s-a clădit Unirea. Și pe jertfa și pe nădejdea lor trebuie să mergem mai departe, lăsând deoparte ceea ce ne desparte. Ce ne desparte? Egoismul, mândria. Să știm să-i facem loc celuilalt de lângă noi, cum au știut și cei din 1918.
Să ne ajute Bunul Dumnezeu ca neamul și țara să se întemeieze pe adevăr, pe dreptate, pe bunătate, pe blândețe, pe dragoste, căci acestea sunt valori veșnice și acestea merg până înaintea Preabunului Dumnezeu. Acestea dau sens existenței noastre.”

100 de lumini aprinse din candela Sfântului Ștefan cel Mare, la 100, pentru 100

Spre seară, la ora 17, 100 de elevi ai Școlii Generale „Sfântul Iacob Putneanul” din Putna, în frunte cu primarul comunei, domnul Gheorghe Coroamă, au venit la mormântul Sfântului Ștefan cel Mare pentru a primi, prin mâna părintelui stareț, lumină de la candela marelui voievod. În biserică au intrat primarul și doi elevi și, după ce s-au închinat la mormântul Sfântului Ștefan cel Mare, au aprins o torță. Toți elevii au aprins torțe din această lumină și au pornit spre centrul comunei.

La Căminul cultural, elevii cu torțele s-au grupat în jurul Bradului de Crăciun care, conform tradiției, se aprinde în fiecare an în ziua de 1 decembrie. Domnul primar al comunei Putna, părintele stareț al Mănăstirii Putna și unul dintre vice-primarii orașului Montmorillon din Franța, cu care comuna Putna este înfrățită, au rostit câte un scurt cuvânt de mulțumire și felicitare. A urmat un concert aniversar organizat de corul „Fiii Putnei” în sala de festivități a Căminului cultural.



Sus


La 100 de ani de la revenire, Bucovina este lângă Ștefan cel Mare și Sfânt

Elevii a cinci școli au cinstit pe Făuritorii Marii Uniri, în special pe cei ai Unirii Bucovinei

Miercuri, 28 noiembrie, începând cu ora 12.00, la Mănăstirea Putna a avut loc evenimentul „La 100 de ani de la revenire, Bucovina este lângă Ștefan cel Mare și Sfânt”, dedicat Unirii Bucovinei cu Patria-mamă din 28 noiembrie 1918.

Evenimentul a fost organizat de către Mănăstirea Putna, împreună cu primăriile și școlile din Putna, Vicovu de Jos, Bilca, Vicovu de Sus și Straja. Elevii participanți au primit medalii comemorative cu Unirea Bucovinei.

Pentru început, Coroana reconstituită a Sfântului Voievod Ștefan cel Mare a fost adusă din Muzeul mănăstirii și a fost depusă pe mormântul Voievodului, în sunetul clopotelor. Părintele Stareț al mănăstirii, Arhim. Melchisedec Velnic, a explicat că aducerea Coroanei pe mormântul Sfântului Ștefan simbolizează revenirea Bucovinei în unitatea de stat a românilor.

A urmat slujba Parastasului pentru toți cei care au lucrat și s-au jertfit pentru Unirea Bucovinei și pentru toți Făuritorii Marii Uniri și un cuvânt de învățătură despre însemnătatea pentru cei de azi, și mai ales pentru tineri, a Marii Uniri și despre ce le-a dat putere făuritorilor ei.

Pe treptele Muzeului mănăstirii, elevii au prezentat un recital deosebit de emoționat, din partea fiecărui grup exprimându-se dorința pentru românii de azi și pentru românii de peste 100 de ani.

Cele cinci coruri au fost: Grupul vocal-instrumental „Fiii Putnei”, Școala Gimnazială „Mitropolit Iacob Putneanul”, Putna; Corul „Străjerii datinilor”, Școala Gimnazială „Dimitrie Onciul”, Straja; Grupul folcloric „Bilcuța”, Școala Gimnazială „George Tofan”, Bilca; Grupul coral „Cununa Vicovului”, Școala Gimnazială „Ioan Vicoveanu”, Vicovu de Jos; Grupul vocal-tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni”, Liceul Tehnologic „Ion Nistor”, Vicovu de Sus.

Ca o expresie a unității românești, profesorii și elevii participanți și cei prezenți atunci la mănăstire, au înconjurat biserica voievodală cu o mare Horă a Unirii.



Cuvântul de învățătură al Părintelui Arhimandrit Melchisedec Velnic, starețul Mănăstirii Putna

Acum 100 de ani, în 28 noiembrie 1918, în Sala de Marmură a Palatului Mitropolitan din Cernăuți a avut loc Congresul General al Bucovinei, care a votat Unirea cu Patria-mamă. Am săvârșit slujba Parastasului și i-am pomenit pe toți cei care, exact acum 100 de ani, au votat Unirea Bucovinei cu Regatul României.
Dacă ei nu ar fi fost, mormântul Sfântului Ștefan cel Mare și Putna nu ar fi fost astăzi în România.
Nu ar fi fost în România nici unul dintre cele 16 morminte de voievozi care au fost răpite odată cu Bucovina.
Și, dați-vă seama de ce ar fi însemnat aceasta, nu ar fi fost nici toate aceste localități de unde ați venit dumneavoastră.
Să cugetăm la aceasta și să mulțumim încă o dată celor care au luptat pentru unirea Bucovinei.

Dar astăzi nu i-am pomenit numai pe cei care au votat Unirea Bucovinei, ci și pe cei care au votat Unirea Basarabiei, în 27 martie 1918, și pe cei care au votat Unirea Transilvaniei, a Banatului, a Crișanei și a Maramureșului, în 1 decembrie 1918. I-am pomenit și pe eroii care și-au dat viața pe câmpul de luptă pentru a se realiza Marea Unire și pe oamenii politici ai acelei vremi.
În această zi a Bucovinei, nu i-am pomenit numai pe bucovineni, ci i-am pomenit pe toți Făuritorii Marii Uniri, pentru că le suntem datori tuturor.
Într-un neam, oamenii sunt ca mădularele într-un trup, alcătuiesc o unitate. De aceea, cine face bine într-un loc, face bine întregului organism, întregului neam. În 1918, Făuritorii Marii Uniri au fost conștienți de aceasta. Ei au lucrat și pentru Unirea unei regiuni care era alta decât a lor.
Transilvăneanul Onisifor Ghibu a înființat în 1917, în Basarabia, publicația „Ardealul”, dar apoi i-a schimbat numele în „România nouă”, pentru că era destinată să slujească „unirii politice a tuturor românilor”.
Un alt transilvănean, Sextil Pușcariu, a înființat la Cernăuți ziarul „Glasul Bucovinei”, cea mai activă publicație din Bucovina în anul 1918.
În timpul tratativelor de pace, bucovineanul Ion Nistor se preocupa nu doar de românii de aici, ci și de românii din Torontal, un comitat care va fi împărți între România, Ungaria și Serbia.

Îi cinstim pe toți Făuritorii Marii Uniri și avem conștiința că, prin ei, Îl cinstim pe Însuși Dumnezeu.
La începutul Primului Război Mondial, omenește vorbind, erau posibile două scenarii: ori se unește Basarabia cu Regatul României, ori se unesc Bucovina, Transilvania, Banatul, Crișana și Maramureșul cu Regatul României. Dar iată că s-au unit toate! A fost ca o minune de la Dumnezeu, peste puterea omenească. Ne-a purtat Dumnezeu de grijă. Marea Unire a fost și un dar de la Dumnezeu, pe lângă o minune a neamului nostru, împlinită pentru suferința, rugăciunile și răbdarea de veacuri a tuturor românilor și prin dragostea și efortul generației anului 1918.
Dumnezeu a lucrat prin ei, iar ei s-au făcut mâini ale lui Dumnezeu. Făuritorii Marii Uniri au știu să depășească greșelile personale, orgoliile de multe ori, ale lor și ale celor de lângă ei, au știut să depășească dezbinarea și s-au pus în slujba unui ideal mai înalt, idealul de unitate a întregului popor român.
În fața a ceea ce părea imposibil omenește, ei nu au dat înapoi, căci au simțit că ceea ce fac este după Dumnezeu și, de aceea, nu s-au temut. Bucovineanul Ion Grămadă, „eroul Bucovinei”, a trecut granița în România și s-a înrolat voluntar în Armata română. Cu câteva zile înainte de a muri în lupta de la Cireșoaia, în august 1917, el scrie așa: „Războiul nostru este sfânt. Doamne, ajută-mi să fiu tare, să fiu vrednic și neînfricat, spre a putea răzbuna lacrimile ce le-au vărsat ai mei vreme de una sută cincizeci de ani de robie.”
Preotul Dionisie Bejan, de 81 de ani, care a deschis Congresul General al Bucovinei din 28 noiembrie 1918, a spus în deschidere: „Acum slobozește pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău, în pace, că văzură ochii mei mântuirea neamului.”
Cu aceleași cuvinte a deschis, peste câteva zile, bătrânul Gheorghe Pop de Băsești, de 83 de ani, și Marea Adunare de la Alba Iulia. Primeau darul sfânt și de mult așteptat și lăcrimau.

Astăzi, o parte din teritoriile unite atunci sunt înstrăinate. Dar poate și mai grav este că nu mai avem acea dragoste de țară și de neam prin care să ne doară inima de frații noștri care nu sunt în țara lor.
Ne dorim să continuăm ceea ce Făuritorii Unirii au făcut și ne întrebăm: Cum au reușit ei?
Și atunci erau neajunsuri și neputințe. Dar ei au știut să nu se împiedice de ele, ci au mers țintă spre împlinirea unității naționale.
Au știut că sunt, în primul rând, fii ai neamului și că sunt datori neamului lor în fața lui Dumnezeu.
Au știut să iubească generațiile anterioare, pe sfinții strămoși, au știut să îi prețuiască, să le înțeleagă sufletul și dorul. Au înțeles că menirea lor este să continue ce au făcut ei, să sporească ceea ce au primit de la ei.
Și au știut că trebuie să intri în gândul lui Dumnezeu. Să te întrebi: „De ce m-a așezat Dumnezeu în acest neam?” și să nu ai liniște până nu afli răspunsul, până nu mergi pe drumul tău, în neamul tău, sau până nu te așezi în acea lucrare a lui Dumnezeu la care fiecare dintre noi suntem chemați.
Acești făuritori ai Marii Uniri și-a aflat rostul în neam. De aceea, atunci când a venit momentul, au avut încredințare neșovăielnică despre ce trebuie să facă și au împlinit visul sfânt-strămoșilor noștri.
Au reușit să împlinească visul Unirii pentru că, fiind fii iubitori de neam, au devenit părinți, părinți ai neamului. Pentru că, pentru a fi părinte, trebuie mai întâi să fii fiu.

Și pentru a-și da proba de adevărați părinți, ei au și suferit. Toți cei care au votat Unirea și erau în viață când a venit regimul comunist, întâi în Basarabia, nordul Bucovinei și ținutul Herței, apoi în restul țării, au suferit. Majoritatea au fost uciși, cei mai mulți la Sighet sau deportați în Siberia.
Când Uniunea Sovietică a ocupat, în iunie 1940, Basarabia, basarabeanul Emanoil Catelli, din Bălți, care participase activ la formarea Sfatului Țării și votase Unirea în 1918, nu a vrut să plece dincolo de Prut, cu toate rugămințile prietenilor. Spunea că „mișcarea noastră națională trebuie să aibă și martiri”.
Și într-adevăr, au fost foarte mulți martiri!
Iar cei care erau în viață în restul României, când a venit și aici comunismul, au fost închiși la Sighet și cei mai mulți au murit acolo și sunt îngropați în Cimitirul Săracilor.
Dar jertfa părinților rodește în fii! Și va rodi și în viitor. Avem toată încredințarea.

Vă felicităm că astăzi dăruiți din timpul vostru Făuritorilor Marii Uniri. Și vă îndemnăm la mai mult!
Nicolae Iorga a afirmat că în istoria poporului român se aud trosnind pașii lui Dumnezeu. Pășiți, dragi elevi, împreună cu Dumnezeu și veți simți bucuria de a fi fiu adevărat al neamului!
Folosiți posibilitățile de comunicare de azi pentru a-i cunoaște pe românii din regiunile istorice care sunt astăzi în afara granițelor României. Când folosiți internetul, folosiți-l cu folos, folosiți-l și pentru a-i cunoaște pe acești frați și a vorbi cu ei. Unii vă sunt chiar rude, poate mai de aproape sau mai de departe. Și gândiți-vă ce ați fi așteptat de la România și de la românii din România dacă v-ați fi născut în afara graniței țării de astăzi!

Dragostea celor de atunci, mai ales a tinerilor, să vă fie imbold!
Tinerii, care acum 100 de ani s-au luptat cu înflăcărare pe câmpul de luptă sau în arena politică, să vă însuflețească!
Mamele ai căror fii au pierit în Primul Război Mondial să dea putere mamelor de astăzi, să insufle copiilor lor dragostea de neam, de țară și râvna pentru a lucra pentru neamul, țara și credința lor!
Iar amintirea marilor bărbați care au știu atunci să lase deoparte orgoliile și să fie uniți, să fie pildă pentru bărbații de astăzi: să fie și ei uniți în bine, să-și folosească puterea pentru a-și conduce familia după Dumnezeu și să își pună puterea lor și a familiei în slujba neamului și a țării!
Ne-am dorit ca în această zi să fi fost cu toții la Cernăuți, în catedrala mare, dar nu s-a putut. Ne-am dorit ca după aceea să ne adunăm în Sala Mitropolitană, dar nu s-a putut. Și atunci v-am făcut o invitație dumneavoastră, să fim lângă Măria Sa Ștefan. Acum 100 de ani, în această zi, mormântul său a devenit liber și am putut veni să punem o floare, o lumânare la căpătâi și să ne rugăm să nu-și uite neamul și patria și țara. Și de atunci așa rămas. Poate că el a apărat Putna și regiunea aceasta și atunci când a venit pactul Ribbentrop-Molotov.
Rugăm, întru această zi, pe el și pe toți sfânt-strămoșii, să facă ceva și pentru românii care sunt în afara hotarelor țării noastre, căci sunt foarte mulți. Gândiți-vă, români cum sunteți dumneavoastră, din satele din care ați venit, Vicovu de Sus, Vicovu de Jos, Straja, Bilca, Putna, așa sunt toți cei care astăzi sunt pe valea Siretului și nu numai. Să ne rugăm la sfânt-strămoșii noștri ca să ne adune pe toți acasă, într-un cuget și într-o simțire, într-o trăire și într-o cugetare sfânt românească.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu la toți! Amin.

Gânduri ale elevilor participanți despre România în An Centenar și despre România în 2118

Daria Teodora Cârciu, Școala Gimnazială „Dimitrie Onciul”, Straja
Ce-i dorim, noi cei de azi, României peste 100 de ani? Îi dorim să aibă parte de oamenii mi buni care s-o ajute să se vindece de rănile provocate. Fiindcă noi suntem țara. Nu se poate români buni și Românie rea. De asemenea, peste 100 de ani, strănepoții noștri să fie la fel de mândri că sunt români, așa cum străbunicii noștri au fost acum 100 de ani.

Silvia Mleșniță, Liceul Tehnologic „Ion Nistor”, Vicovu de Sus
Visurile de veacuri ale românilor s-au împlinit odată, acum 100 de ani. Și cum istoria se repetă cu bune și cu rele, vrem să credem că noi, cei tineri, care Îi cântăm lui Dumnezeu și neamului românesc, suntem verigi în lanțul istoriei care se repetă. Fiți alături de noi și cu noi și haideți să ne unim măcar pentru o clipă, forțând timpul să ne asculte și să ne îndeplinească visul a doua oară.

Ne unește o credință, ne unesc tradiții și obiceiuri, ne unește portul popular atât de vesel și de demn, ne unește o limbă atât de frumoasă, vie și puternică, asemenea unei stânci modelate de timp, dar totuși aceeași, ne unesc cântece vechi de veacuri pe care le-am auzit pentru prima dată în leagănele copilăriei. Să ținem cont doar de ceea ce ne unește, nu de ceea ce ne desparte. Ce este o sârmă ghimpată? Nimic pentru cei care simt și trăiesc românește.

100 de ani. 100 de motive să spunem DA Unirii!

Sus


Sinaxa monahală a stareților și starețelor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților

Marți, 30 octombrie 2018, începând cu ora 10.00, la Mănăstirea Putna a avut loc Sinaxa Monahală a Stareților și Starețelor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților pe anul în curs. În acest an Centenar, Sinaxa a fost dedicată unității vieții monahale și Centenarului Marii Unirii.

Întâlnirea a început cu slujba Parastasului pentru Făuritorii Marii Uniri. Cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Pimen, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Parastasul a fost slujit în biserica voievodală a mănăstirii de către Preasfințitul Episcop-vicar Damaschin Dorneanul și toți stareții mănăstirilor din Bucovina.
Ședința sinaxei a avut loc în Sala Tronului a Casei Domnești.

În introducere, Arhim. Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna și Exarhul mănăstirilor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, a anunțat că în acest an dedicat unității s-a împlinit o dorință mai veche, aceea a realizării Dipticelor mănăstirilor bucovinene. Dipticele redau ordinea canonică a mănăstirilor și schiturilor, în ordinea înființării lor. De asemenea, a fost înmânat fiecărui participant pomelnicul stareților și starețelor, pentru a putea fi pomenit în fiecare zi la Sfânta Liturghie.
Primul referat prezentat a fost „Mănăstirile bucovinene de la înstrăinare la revenirea la Patria-mamă”, alcătuit de Monahul Alexie Cojocaru de la Mănăstirea Putna.
După ocuparea nordului Moldovei de către Imperiul Habsburgic, în 1774–1775, noua stăpânire a dispus mai multe măsuri anti-românești și anti-ortodoxe. În doar câțiva ani, monahii își dau seama că nu vor mai putea viețui firesc. La 24 mai 1784, stareții mănăstirilor Putna, Sucevița, Solca, Moldovița, Humor, Voroneț și Dragomirna adresează Curții de la Viena un apel, prin care cer să părăsească Austria și să treacă granița în Moldova: „Noi şi toată starea noastră suntem călcaţi în picioare în chipul cel mai aprig, aşa că noi, călugări şi creştini fiind, numai cu greu ne putem împlini dorinţele noastre mănăstireşti şi creştineşti. Conştiinţa noastră greu încercată nu ne îngăduie să înălţăm în pace rugăciuni curate către Dumnezeu după îndatorirea noastră călugărească. Cauzele acestei tulburări a sufletelor noastre sunt: 1. Ne vedem acum despărţiţi de Biserica Ortodoxă Orientală, maica noastră […]; 2. Biserica noastră […], în districtul Bucovinei, [este] în cea mai mare primejdie şi e supusă tulburărilor şi prigonirilor celor mai neaşteptate. 3. Privilegiile şi fundaţiunile ctitorilor evlavioşi ai mănăstirilor noastre din Bucovina, de care e legată starea noastră monahală, se distrug şi se nimicesc, şi întregul nostru cin călugăresc e împins spre nimicire şi pierzanie. Aceasta se cunoaşte din toate câte se petrec acum în acest ţinut al Bucovinei”.
În afara a trei mănăstirii, Putna, Sucevița și Dragomirna, toate celelalte mănăstiri și toate schiturile au fost închise. Călugării rămași au trebuit să ducă mai departe nu doar viața monahală, ci să fie și sprijin credincioșilor. Monahii au fost, de asemenea, implicați mult în educație, ei îndeplinind chiar și funcția de învățători.
Concluzia referatului a fost că cele trei mănăstiri rămase deschise au contribuit mult la păstrarea vie a conștiinței românești și ortodoxe a bucovinenilor, făcând ca, atunci când împrejurările istorice au fost favorabile, unirea cu România să aibă sorți de izbândă.

După referat, au fost prezentate imagini cu fostul sediul Mitropoliei din Cernăuți, în prezent transformat în universitate de stat. La Mitropolie a fost centrul vieții bisericești ortodoxe bucovinene în perioada austriacă. Acolo se află Sala de marmură unde s-a votat Unirea Bucovinei cu Patria-mamă.

Al doilea referat a fost „Duhul Părinților Patericului, Duhul unității monahale”, prezentat de Protosinghelul Gavriil Velicu, starețul Schitului Sfântul Ioan Botezătorul – Molid.
Prezentarea unității așa cum a fost trăită de părinții Patericului a fost însoțită de accentuarea necesității urmării acestui model în societatea contemporană, supusă multor transformări:
„Monahismul trebuie să fie un far călăuzitor și un punct de stabilitate. Păstrarea ca model a Părinților Patericului constituie cea mai vie speranță, deoarece exemplul lor ne asigură forța și cunoașterea necesare pentru a depăși provocările viitorului. O societate care tinde a se rupe de trecut, cum e cea modernă, nu poate avea decât un viitor dificil. Or, noi, ca monahi, trebuie să folosim acest ocean duhovnicesc pentru a veni în întâmpinare unei societăți care însetează după adevăr, și care necunoscându-l își născocește iluzii pe care le botează cu numele adevărului.”

Înaltpreasfințitul Părinte Pimen a adresat apoi un cuvânt, reflectând la cât de important a fost rolul călugărilor din cele trei mănăstiri rămase deschise în perioada austriacă, atât pentru Biserică, cât și pentru identitatea românească.
Având în vedere că Unirea din 1918 a făcut posibilă redeschiderea mănăstirilor închise de austrieci și deschiderea altora noi, Înaltpreasfințitul Pimen a reliefat datoria cinstirii eroilor și a făuritorilor Unirii. În mod special a insistat pe necesitatea ca mănăstirile să se implice în activitățile educaționale. Cu multă emoție și bucurie și-a amintit de modul în care participa la sărbătorirea Eroilor de Înălțarea Domnului în perioada interbelică: toți elevii mergeau la troița ridicată în memoria eroilor și, pe lângă preotul care slujea, un elev citea pomelnicul celor morți, iar o elevă spunea la fiecare „mort pentru Patrie”. Maica proin-Stareță Irina a Mănăstirii Voroneț a vorbit și ea despre frumusețea și importanța formativă a acestor serbări.

Preasfințitul Damaschin Dorneanul a vorbit despre volumul „Râvnind Duhul Părinților”, tipărit cu prilejul Sinaxei. Volumul înmănunchează referatele prezentate la Sinaxele Monahale din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților și referate prezentate din partea Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților la întâlniri organizate de către Mitropolia Moldovei și Bucovinei și Arhiepiscopia Bucureștilor, între anii 2007 și 2018.
Preasfințitul s-a referit și la practica citirii cuvântului de folos la trapeza mănăstirilor, în timpul meselor: „Într-o mănăstire unde nu se mai citește Patericul, Limonariul, Viețile Sfinților, Proloagele, Regulile Mari și Mici ale Sfântului Vasile cel Mare și Catehezele Mari și Mici ale Sfântului Teodor Studitul lucrurile nu merg așa cum trebuie.”

Părintele Exarh Arhim. Melchisedec Velnic a amintit că mulți dintre cei care au votat și au făcut posibilă în 1918 unirea Basarabiei, Bucovinei, Transilvaniei, Banatului, Crișanei și Maramureșului au fot închiși în timpul regimului comunist și au murit în închisori. A îndemnat pe stareți și starețe să meargă împreună cu obștile lor în locurile unde aceștia au suferit, cum este Memorialul Sighet.
În final, a fost făcută o însemnare în Cartea de Aur a Mănăstirii Putna, semnată de către Înaltpreasfințitul Pimen, Preasfințitul Damaschin și toți stareții și starețele mănăstirilor bucovinene.

Însemnare


Binecuvintează, suflete al meu, pe Domnul!
În Anul Centenar, Sinaxa monahală a stareților și starețelor din Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților s-a desfășurat astăzi la Mănăstirea Putna. Temele Sinaxei au fost: „Mănăstirile bucovinene de la înstrăinare la revenirea la Patria-mamă” și „Duhul Părinților Patericului, Duhul unității monahale”.
Aici, unde Sfântul Voievod Ștefan cel Mare, Părinte al neamului românesc, și-a ales loc de îngropare, i-am pomenit pe făuritorii Marii Uniri și pe toți cei care au lucrat și s-au jertfit pentru credința, unitatea, demnitatea și libertatea neamului românesc.
Pe meleagurile sfințite ale Bucovinei, cu 100 de ani în urmă, românitatea, Ortodoxia și monahismul erau prigonite. Însă, în 28 noiembrie 1918, a venit răspunsul la multe dureri și rugăciuni: Unirea Bucovinei cu Patria-mamă. Îi mulțumim Părintelui Ceresc, Maicii Domnului și sfinților români că au purtat de grijă acestui popor, păstrându-l ortodox și dăruindu-i darul unității.
Au trecut 100 de ani și, pentru păcatele noastre, am risipit o parte din acest rodul Marii Uniri, dar avem nădejde! Simțim datoria duhovnicească să veghem ca cele 17 morminte voievodale așezate în mănăstirile din sudul Bucovinei să aibă candele aprinse, porțile celor 48 de mănăstiri și schituri să fie deschise, iar inimile monahilor și monahiilor să poarte în rugăciune smerită pe românii din țară, pe cei din nordul Bucovinei, ținutul Herța și Basarabia și pe toți românii din afara țării. Simțim că trebuie să nu îi uităm pe toți românii deportați, dintre care mulți au murit în Siberia, că trebuie să nu uităm că o treime din românii din Basarabia, elita, au dispărut!
Fii ai poporului român și fii ai Ortodoxiei, ne rugăm să fim și noi următori ai Bunului nostru Mântuitor și Domn Iisus Hristos, să-i odihnim pe strămoșii noștri trupești și duhovnicești și să transmitem mai departe trăirea ortodoxă, trăirea monahală, trăirea românească pe care le-am văzut la Părinții noștri.
30 octombrie 2018



Sus


Pomenirea lui Neagu Djuvara și Șerban Papacostea în cadrul Colocviilor Putnei XXI

Sâmbătă, 14 iulie, în ultima zi de desfășurare a Colocviilor Putnei XXI, a avut loc pomenirea istoricilor Șerban Papacostea și Neagu Djuvara.
După prima sesiune de comunicări a zilei, începând cu ora 12.30 a avut loc slujba parastasului pentru cei doi istorici, care au contribuit la edițiile anterioare ale Colocviilor Putnei.
Din încredințarea Înaltpreasfințitului Părinte Pimen, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, slujba a fost săvârșită de către Preasfințitul Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, și un sobor de clerici de la Mănăstirea Putna.

Părintele Stareț al mănăstirii, arhimandritul Melchisedec Velnic, a vorbit despre semnificația pomenirii și despre rostul colocviilor:
„Astăzi, la a XXI-a ediția a Colocviilor Putnei și la 15 ani de la înființarea Centrului de Cercetare și Documentare Ștefan cel Mare al Mănăstirii Putna, ne-am adus aminte și am pomenit pe cei care au plecat dintre noi, în special pe profesorii Neagu Djuvara și Șerban Papacostea.
În decursul celor 15 ani și 21 de ediții de până acum au fost prezenți 119 profesori și cercetători, nu numai români, ci și din Franța, Austria, Polonia, Ucraina, Rusia, Bulgaria, Grecia, Italia. Dintre ei, nouă au plecat la Domnul și pentru ei s-a făcut o rugăciune înaintea Preabunului Dumnezeu.
Nădăjduim ca aceste Colocvii să rodească și să fie pentru toți prilej de întâlnire cu rădăcinile sfinte ale neamului nostru. Cunoașterea istoriei este ceea ce face ca neamul să funcționeze bine.”

În cuvântul său, Preasfințitul Damaschin a subliniat importanța pomenirii pentru cei trecuți dincolo și pentru cei care o săvârșesc:
„Este zi de sâmbătă, zi de pomenire a celor adormiți și este datoria obștii acestei sfinte mănăstiri să își aducă aminte periodic de cei care, într-un fel sau altul, s-au legat de acest sfânt lăcaș. Între cei care pomeniți au fost Preasfințitul Părinte Gherasim Putneanul, preotul profesor Constantin Cojocaru și mai mulți istorici și arheologi. Ne-am adus aminte în special de domnul profesor Neagu Djuvara, care a trecut la cele veșnice la 101 ani, în ianuarie, și de domnul profesor Șerban Papacostea, care a trecut la cele veșnice la aproape 90 de ani, în aprilie.
Este o datorie creștinească, pentru că și ei au nevoie de rugăciunile noastre, pentru ca Dumnezeu, în marea Lui milostivire, să se aplece asupra vieții lor și să ia de acolo ce a fost bun și dragostea noastră să miște inima lui Dumnezeu spre sufletele lor.
Gândul de pomenire a venit din partea unor colegi și s-a înfăptuit în prezența lor și aceasta arătă ceva care, din păcate, astăzi lipsește multora, din diferite bresle. Arată că nu suntem fără predecesori, că nu am apărut de nicăieri și mergem spre nicăieri. Este un sentiment de adâncă recunoștință față de cei care ne-au format, care au contribuit la bunul mers al breslei. Ne așezăm într-o tradiție și am învățat aceasta de la sfânt-străbunul nostru, Sfântul Voievod Ștefan. Nu a fost el acela care, la Rădăuți, s-a îngrijit de mormintele strămoșilor săi? Am învățat de la el, el care pe copiii săi, Alexandru și Ana, nu i-a îngropat oriunde, ci acolo unde erau strămoșii săi cu aceleași nume.
Ne rugăm ca Dumnezeu să le ierte păcatele celor pomeniți, iar celor mai tineri să ne dăruiască luminarea, înțelepciunea de a ne cunoaște predecesorii, de a-i prețui, de a înfige cât mai adânc rădăcinile în pământ, căci altfel vânturile care vin s-ar putea să facă prăpăd în generațiile următoare.”



Sus


Programul manifestărilor sărbătorii Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

Duminică, 1 iulie
18.00 – Sfințirea Crucii unității neamului românesc

18.30–22.00 – Slujba Privegherii

Luni, 2 iulie
9.30–12.00 – Sfânta Liturghie arhierească; la Chinonic va cânta Corala „Sfântul Ierarh Leontie de la Rădăuți”

12.00–12.30 – Recital susținut de Orchestra-Model și Corul „Credo” ale Ministerului Afacerilor Interne al Republicii Moldova și de Corul „Glasul Bucovinei” al Școlii Militare de Subofițeri de Jandarmi „Petru Rareș” – Fălticeni

12.30–13.00 – Ceremonia militară de depunere de flori la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare

13.00–13.30 – Inaugurarea Portalului Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă”; recital Grupul Vocal-Tradițional „Ai lui Ștefan, noi oșteni” al Liceului Tehnologic „Ion Nistor” – Vicovu de Sus

La manifestări vor participa reprezentanți ai Guvernului României și ai Guvernului Republicii Moldova.

Manifestările vor fi transmise în direct pe TV Trinitas, Radio Trinitas, Bucovina TV, Radio Iași, pe pagina de Facebook și canalul de YouTube al mănăstirii.

Portalul Memorial Golgota Neamului – „Fântâna Albă” este închinat jertfei românilor de pretutindeni și din toate timpurile pentru libertate, independență și demnitate națională și, în mod special, românilor care au fost uciși în Masacrul de la Fântâna Albă, din nordul Bucovinei, la 1 aprilie 1941, pentru vina de a-și fi iubit neamul, credința și patria.

Portalul cuprinde o poartă monumentală, o troiță de piatră, spații pentru depunerea de flori și aprinderea de lumânări, inscripții cu numele satelor de unde au pornit spre România cei uciși atunci și o cișmea. Poarta este trecerea; troița marchează locul jertfei și, așezată înaintea porții, arată că cei uciși au căzut în fața locului de trecere în România cea iubită, iar cișmeaua este simbolul vieții care izvorăște din jertfa lor.




Sus


Comuna Putna a adoptat o Declarație de Unire



Joi, 22 martie 2018, la Sfânta Mănăstire Putna a avut loc Ședința extraordinară a Consiliului Local al Comunei Putna, județul Suceava, pentru adoptarea unei Declarații de unire.

La ora 12, în Biserica voievodală a Mănăstirii Putna, s-a slujit Te Deum-ul de binecuvântare. Apoi, membrii Consiliului Local s-au închinat la Mormântul Sfântului Ștefan cel Mare.

În continuare, Ședința s-a desfășurat în Sala Tronului a Casei Domnești a mănăstirii.

După ce Alexandra Dan a cântat Imnul de stat, Primarul comunei, domnul Gheorghe Coroamă, a propus ordinea de zi, care a fost aprobată, și a motivat importanța și necesitatea adoptării de către Consiliul Local a unei Declarații de unire.

Au luat cuvântul domnul Mircea Aanei, fost director al școlii, domnul Ciprian Crețan, actualul director al școlii, și părintele arhimandrit Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna.

Domnul Primar a citit textul propus al Declarației, care a fost aprobat în unanimitate, iar membrii consiliului Local și alți reprezentanți ai comunei au semnat-o, în trei exemplare. Un exemplar va rămâne la Primăria comunei, un exemplar la școala din localitate, iar al treilea exemplar la Mănăstirea Putna. Declarația va fi trimisă Prim-ministrului României, Președintelui Camerei Deputaților, Președintelui Senatului, Președintelui României.


Declarație de Unire

Noi, membrii Consiliului Local al Comunei Putna, întrunit în Ședință extraordinară în Sala tronului din Casa Domnească a Mănăstirii Putna, astăzi, 22 martie 2018, în Anul Centenar, împreună cu alți reprezentanți ai obștii sătești,

Fii de peste veacuri ai Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, Părinte al neamului românesc,

Adunați acolo unde a avut loc prima Serbare a românilor de pretutindeni, în 15 august 1871,

Având în vedere că în 1812 românii din stânga și din dreapta Prutului au fost despărțiți împotriva voinței lor, prin Tratatul dintre Imperiul Rus și Imperiul Turc, iar în 1940 și 1944 au fost din nou despărțiți împotriva voinței lor, în urma Pactului Ribbentrop-Molotov dintre Uniunea Sovietică și Germania nazistă, respectiv a instaurării comunismului în Europa de Est,

Deplin încredințați că suntem datori să continuăm efortul generațiilor de români care s-au jertfit pentru unitatea națională,

Conștienți că Patria mamă are o datorie morală față de fiii dintre Prut și Nistru, pe care nu a fost capabilă să îi ocrotească în trecut,

Rugându-ne Sfântului Voievod Ștefan cel Mare să insufle „duhul sfintei uniri în inimile noastre”, așa cum s-a rugat Regele Ferdinand Întregitorul când a venit pentru prima dată la Putna, în România Mare,

HOTĂRÂM
de aici, de la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare, altar al conștiinței naționale, să depunem toate eforturile pentru realizarea unirii Basarabiei cu Patria mamă

ȘI CEREM FERM
tuturor românilor, Guvernului, Parlamentului și Președintelui României să facă tot ce este necesar pentru unirea Basarabiei cu Țara.

AȘA SĂ NE AJUTE DUMNEZEU!


Cuvântul Domnului Gheorge Coroamă, Primarul Comunei Putna, la Ședința extraordinară a Consiliului Local al Comunei Putna, județul Suceava, pentru adoptarea Declarației de Unire, 22 martie 2018

Preacuvioase Părinte Stareț, Preacuvioși și Preacucernici părinți, stimați membri ai Consiliului Local, doamnelor, domnișoarelor și domnilor,

Declar deschisă ședința extraordinară solemnă a Consiliului Local al comunei Putna, astăzi, 22 martie 2018, în vederea adoptării și semnării Declarației de Unire. Este un act simbolic, în semn de solidaritate cu toate primăriile din Basarabia care și-au manifestat dorința de a se uni cu Patria Mamă, în semn de solidaritate cu toți românii care astăzi cer întregirea Țării și a Neamului.

Așadar, astăzi, 22 martie 2018, cu cinci zile înainte de data când se împlinesc 100 de ani de când Basarabia s-a unit cu Țara, s-a convocat Consiliul Local al comunei Putna, județul Suceava, în Sala Tronului din Casa domnească a Mănăstirii Putna, având următoarea ordine de zi: prezentarea de mesaje și alocuțiuni prilejuite de centenarul Marii Uniri; citirea și semnarea Declarației simbolice de Unire.

Vă rog să-mi permiteți un scurt mesaj în vederea susținerii acestui act.

În istoria comunei noastre, și mă refer aici la istoria recentă, toate ședințele Consiliului Local au fost importante, toate discuțiile, dezbaterile, deciziile care au fost luate au influențat viața și dezvoltarea comunei noastre. Dar aș spune că această Ședință extraordinară de astăzi va rămâne de o însemnătate și o importanță aparte. Și fiindcă este prima oară când Consiliul Local își desfășoară ședința aici, în acest loc-simbol, un simbol al tuturor românilor. Sunt onorat să împărtășesc cu Dumneavoastră un asemenea moment.

Ne-am adunat astăzi aici, cu toții, reprezentanți ai comunității putnene, pentru a adopta și semna această Declarație de Unire cu Basarabia, un teritoriu românesc care a rămas în ghearele URSS-ului în urma pactului dintre ruși și Germania nazistă. Este un act simbolic. El nu produce efect în sine. Dar sunt convins că toți avem dorința și încă speranța că într-o zi cineva își va pune semnătura și pe un act oficial al Unirii. Că voința continuă a noastră de unire va culmina cu înfăptuirea din nou a Marii Uniri a românilor.

Am văzut, și ați văzut și dumneavoastră, că foarte multe localități din Basarabia au semnat asemenea documente similare prin care își exprimă dorința de a se uni cu Patria Mamă. Iar mesajul nostru, de aici, de la căpătâiul lui Ștefan al întregii Moldove, trebuie să fie același. Să avem dorința de a face să dispară granița dintre frați, să dispară granița dintre noi, cei de aceeași credință, limbă și neam.

Sigur că suntem aici într-un loc sfânt și nu pot să spun chiar tot ce gândesc acum. Dar sunt puțin trist, și cred că și Dumneavoastră îmi împărtășiți sentimentul, când vedem această lipsă de atitudine și implicare, ca să nu mai spunem de inițiativă din partea celor care astăzi conduc țara. Ne-am fi așteptat ca măcar în acest An Centenar, distinșii noștri conducători să treacă și la ceva fapte referitor la acest subiect al Unirii.

Vreau să subliniez un lucru pe care l-am mai spus și cu alte ocazii: suntem datori să promovăm și să cultivăm în continuare acest spirit al Unirii, spiritul patriotic. Cu atât mai mult cu cât suntem convinși că singura șansă a fraților noștri de dincolo de Prut pentru o dezvoltare sănătoasă este unirea cu România.

Putem spune că această zi, acest moment atât de frumos, îl putem considera un prim eveniment din calendarul nostru dedicat Centenarului pe care noi îl avem în acest an. Vor fi și alte asemenea evenimente. Cu fiecare dintre ele noi vom spune și vom striga mai mult despre Unire.

Mulțumesc Părintelui Stareț și tuturor celor prezenți aici care ați făcut posibil ca acest eveniment să se întâmple astăzi la Putna. Să dea Dumnezeu ca acest gând al Unirii să ajungă în sufletul tuturor, dar mai ales să ajungă în sufletul și în mintea celor care au putere și iau decizii.

Vă mulțumesc!


Cuvântul Părintelui Arhimandrit Melchisedec Velnic, Starețul Mănăstirii Putna, la Ședința extraordinară a Consiliului Local al Comunei Putna, județul Suceava, pentru adoptarea Declarației de Unire, 22 martie 2018

Stimate Domnule Primar, stimați Consilieri locali și reprezentanți ai Comunei noastre,

În primul rând, vă felicităm și ne bucurăm pentru gândul pe care l-ați avut. Ați venit astăzi aici pentru a realiza ceva pentru neamul nostru românesc.

Avem cu toții un model de făptuire bună în istoria noastră. Acum 100 de ani, frații aceluiași neam, care erau despărțiți de sute de ani, și-au încordat voința și puterile și s-au unit. Acum sărbătorim Centenarul acelei Uniri și luăm exemplu de la românii de atunci.

Ei au primit gândul lui Dumnezeu cu poporul nostru și s-au așezat întru el: „unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac”, spune Psalmul 132.

Au simțit românii din 1918 că atunci trebuie să facă Unirea pe care o doreau de sute de ani, că nu mai este timp de pierdut, pentru că trăiau adânc durerea de a fi despărțiți. Un milion de români și-au jertfit viața în Primul Război Mondial. Idealul tuturor nu era altul decât Unirea. Simțeau că nu mai pot trăi ca neam cu rana dezbinării și au făcut totul ca să se vindece de această rană.

Dumneavoastră simțiți una dintre cele mai mari răni de astăzi ale poporului nostru și înțelegeți una dintre cele mai mari dorințe ale poporului: re-Unirea Basarabiei cu Țara.

Rănile adânci și vechi nu se vindecă ușor. Dar această rană trebuie vindecată!

Toți românii știm că, până la 1812, Prutul nu i-a despărțit pe frați.

Prutul nu îi despărțea pe români de români, ci trecea prin mijlocul Moldovei și era apa „cea mai sprintenă și cea mai sănătoasă” a ei, după cum spune Dimitrie Cantemir.

Această apă a devenit graniță în 1812, când Imperiul Turc a dat Imperiului Rus aproape jumătate din Moldova fără să țină cont că desparte pe frate de frate.

Nu s-a ținut cont de voința fraților români nici atunci când Hitler și Stalin au încheiat, prin miniștrii lor de externe, Ribbentrop și Molotov, pactul în urma căruia Uniunea Sovietică a ocupat din nou Basarabia, în 1940.

Domniile Voastre cunoașteți toate acestea și vă doare rana, de aceea v-ați hotărât să faceți ceva pentru a vindeca această rană!

Precum în 1918, astăzi avem posibilitatea să reparăm dictate făcute împotriva voinței poporului, dictate care au despărțit frate de frate. Avem posibilitatea și, mai mult, avem datoria de a face aceasta, față de înaintași și față de generațiile viitoare.


Unirea este datoria noastră față de înaintași.

În 2 iulie 2004, când s-au împlinit 500 de ani de la trecerea la cele veșnice a Sfântului Ștefan cel Mare, un basarabean din Orhei a scris în Cartea de impresii a mănăstirii: „Astăzi, Ștefan ne-a unit pe toți. Cine îi va urma exemplul?”

Dacă îl iubim pe Sfântul Ștefan și îl simțim ca pe un părinte al neamului nostru, să îi urmăm exemplul! Așa au făcut Părinții noștri din 1918.


După înfăptuirea Marii Uniri din 1918, Regele Ferdinand I și Familia Regală au făcut o vizită la locurile de memorie ale României întregite. În 16 mai 1920, au ajuns la Mănăstirea Putna. Iată cum se ruga atunci Regele în fața mormântului Sfântului Ștefan:

„În numele tău și al marilor tale fapte am găsit izvorul nesecat al răbdării în timpul de umilință și al curajului în timp de restriște. Insuflă-ne duhul sfintei uniri în inimile noastre, pentru ca să putem duce înainte greaua sarcină a Statului nostru întregit.”


Unirea este și datoria noastră față de urmași.

Dacă vom fi nepăsători și nevrednici ei, cum îi vom privi în ochi pe copii și nepoți când ei ne vor întreba de ce nu le-am lăsat un neam unit, deși am fi putut? Părinții au datoria să se îngrijească de binele copiilor; noi trebuie să facem ceea ce este de făcut. Este vremea faptei noastre!


Domnule Primar, Domniile Voastre,

Gestul Dumneavoastră, pe care sunteți pregătiți să îl faceți astăzi, aici, în casa marelui Voievod Ștefan, bucură pe tot sfântstrămoșii noștri, începând cu Alexandru cel Bun, cu Ștefan, cu marele mitropolit al Moldovei Teoctist I, care a cerut Voievodului Ștefan și tuturor fiilor neamului să se așeze în gândul și lucrare lui Dumnezeu. Îi bucură pe ceilalți mari luptători pentru Unire, pe Alexandru Ioan Cuza, prin care s-a făcut Unirea de bază, în 1859, pe marele Mihai Eminescu, inițiatorul Primei Serbări a Românilor de Pretutindeni, care a avut loc aici, la Putna, în 1871. Bucură pe Regele Ferdinand I Întregitorul, pe Regele Mihai I al României, cel care prin demnitate și credință statornică s-a dovedit a fi atașat pentru totdeauna valorilor noastre și Unirii românilor.

Gestul Dumneavoastră îl bucură pe Teoctist Patriarhul, cel care a rectitorit această casă în care ne aflăm. Și nu pot, în această zi, să îi trec cu vederea pe doi bucovineni care s-au grăbit și au plecat și, dacă nu plecau, erau aici, acum, cu noi: părintele protopop Ionel Maloș și scriitorul și jurnalistul Mircea Motrici.

De sus, toți aceștia sunt acum alături de noi și îi bucurăm. Gestul pe care îl faceți e binecuvântat și primit de ei. De la Altarul conștiinței naționale, din acest Ierusalim al neamului românesc, să fie binecuvântate gândul, cugetul și lucrarea dumneavoastră!

Întreaga obște monahală putneană, împreună cu mănăstirile de pe valea aceasta, Sihăstria Putnei și Daniil Sihastru, vă sunt alături și Vă sprijină pe Dumneavoastră, sprijină Țara pe drumul unității de credință, de limbă și de neam. Iubirea de Patrie, de limbă și de Biserică – acesta a fost și testamentul Hurmuzăcheștilor.

În 1992, Mănăstirea Putna a primit în dar din Basarabia un tablou intitulat „Vis neîmplinit”, realizat de pictorul Marin Pascu. Care este visul neîmplinit al basarabenilor, pus în acest tablou? Mama, România, înveșmântată în tricolor, îmbrățișează la piept o copilă, Basarabia. Generații au așteptat împlinirea acestui vis. Generația de astăzi poate să îl împlinească și trebuie să o facă.

Fie ca titlul acestui tablou să rămână adevărat doar la trecut, fie ca Unirea să fie un vis împlinit!

Să dăm jos acest Zid al Berlinului care a făcut din Prut ceea ce nu a fost niciodată: graniță între frați!

Prutul să fie din nou „apa cea mai sprintenă și cea mai sănătoasă” din mijlocul Moldovei!

Fie ca această zi să fie înscrisă pentru totdeauna în istoria noastră, iar frații să fie împreună, căci „ce este bun și ce este frumos, decât numai a locui frații împreună”, pentru că „unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac”!

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!



Sus


Duminica Ortodoxiei

Românii uniți în Hristos

Descărcați pliantul în format pdfDescărcați pliantul în format pdf

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul Hristos nu a lipsit niciodată din casa românului.

Pentru că nu poate fi gândit poporul român fără Hristos și fără Maica Domnului. Nu am fi avut duioșia și blândețea noastră, dacă nu am fi privit chipul duios și blând al Maicii Domnului, care Îl poartă pe Pruncul Iisus, Fiul și Dumnezeul ei. Nu am fi avut dragostea de Hristos pe care o are poporul nostru dacă nu ar fi picurat ea, mama, dragostea ei pentru Fiul ei în sufletele noastre. Nu am fi fost ortodocși dacă ea nu ne-ar fi scufundat în cristelnița Fiului ei!

Ea ne-a fost scut în vremuri grele, ea ne-a fost mângâiere în vremuri cumplite, ea ne-a fost bucurie în momente de liniște. Ea a dat credință și putere mamelor să își crească pruncii sub semnul crucii, ea a dat putere eroilor să își dea viața cu ochii ațintiți spre Crucea lui Hristos, întru nădejdea Învierii.

„Faceți orice vă va spune” (Ioan 2, 5), i-a îndemnat ea pe nuntașii din Cana. „Faceți orice vă va spune” a spus Maica Domnului strămoșilor noștri și, astfel, ne-am format după chipul lui Hristos: un popor care Îl slujește smerit pe Hristos, care știe să moară pentru Hristos și care știe să se bucure în Hristos.

Marele ei exemplu și îndemn pentru noi astăzi este: „Faceți orice vă va spune”. Pentru că așa ne unim cu El. Și ea, Măicuța, ne ajută să ne curățim sufletele și să ne împărtășim cu Sfintele Taine, cu Trupul și Sângele Domnului.

De ce ne împărtășim? Pentru că este semnul lui Hristos. Prin aceasta, vrăjmașii, văzuți și nevăzuți, nu se pot atinge de noi. Hristos ne va apăra, Hristos ne va mântui!

Poporul român nu poate exista fără semnul lui Hristos, fără sângele Mielului. Uniți, ne mărturisim ca un popor care așteaptă Învierea, pentru a mânca împreună cu El Paștile cele de taină în Împărăția cea veșnică.

Astăzi ne bucurăm la sărbătorirea a 100 de ani de la Marea Unire. Nu este o simplă comemorare. Este o chemare la trezire a neamului românesc! Este o chemare să ne aducem aminte de ceea ce suntem, de Evanghelia care ne-a format, de rostul nostru între popoarele lumii și de rostul pentru care Dumnezeu ne-a sădit pe fiecare în acest neam.
Întoarceți-vă cu fața către strămoși, căci fără de ei, noi nu am fi astăzi!
Întoarceți-vă cu fața către Dumnezeu, Părintele și purtătorul nostru de grijă!
Întoarceți-vă inima către limba noastră cea frumoasă, în care putem să Îl slăvim pe Dumnezeu și să ne bucurăm!
Întoarceți-vă cu fața către Biserică; ea este mama acestui popor, cum ne-a învățat adâncul Eminescu!
Întoarceți-vă cu fața către Cruce, căci doar prin jertfirea de sine înviem!
Întoarceți-vă cu fața către dragostea de aproapele, căci prin el Îl vedem pe Dumnezeu!
Întoarceți-vă cu fața către cumințenie, căci din ea se nasc toate virtuțile!
Întoarceți-vă în țară, dragi români! Ală­turi de părinții și de strămoșii voștri vă veți găsi împlinirea, nu pribegi în lumea largă!
Întoarceți-vă cu fața către frumusețea acestei țări și hrăniți-vă din darurile pe care Dumnezeu le-a revărsat pe gura de Rai unde ne-a așezat!
Întoarceți-vă cu fața către pruncii pe care Dumnezeu vi-i dă! Nu le luați viața, ci nașteți-i, botezați-i, creșteți-i în cinste și în cumințenie!
Întoarceți-vă cu fața către bunătate, așa cum spune cântecul: „Și nu uita, când ești voios, române, să fii bun!”
Întoarceți-vă inimile către românii din Basarabia, din nordul Bucovinei, din ținutul Herța și îngrijiți-vă de ei după datoria pe care o au frații unul față de altul!
Întoarceți-vă inimile către gândul lui Dumnezeu pentru acest popor, căci este gândul lui Dumnezeu cu fiecare dintre noi!
Întoarceți-vă inimile către Maica Domnului, așezați-vă sub milostivirea ei!
Întoarceți-vă inimile către Iisus Hristos, Lumina lumii și Lumina neamului nostru, Domnul și Dumnezeul nostru, temeiul unității noastre!

Așa cum soarele este același pe fața pământului, dar culorile care se nasc din întâlnirea diferitelor peisaje cu lumina lui se deosebesc la fiecare pas, tot astfel Ortodoxia face ca învățăturile dumnezeiești ale lui Hristos să modeleze fără încetare sufletele și popoarele în direcția darurilor lor spirituale.
Poporul cel mai pătruns de spiritualitatea ortodoxă se dovedește cel român, căci el s-a născut creștin. Sufletul românesc a fost frământat și răscopt în mustul Ortodoxiei, care este ritmul, măsura, și nu melodia vieții însăși. Cu Dumnezeu, românul e tare, răzbind prin orice.
Românul are două pasiuni: pământul și credința. Din ele simte că îi curge viața. El contemplă natura, grăiește cu ea, îi reflectă în cântec murmurul izvoarelor, este plin de cuviință, de gingășie față de ea. Ortodoxia îi dă un sentiment de înfrățire cosmică.
Românul concepe societatea după asemănarea Bisericii. El nu poate suporta singurătatea, ci și-o plânge în doină. Se sfătuiește, transformând lumea într-o vastă familie.
Poporul român nu e sceptic, ci realist; are o judecată lucidă și un calm pe care nu și-l pierde ușor, știind că răul nu poate fi învins deplin decât prin binele susținut printr-un efort de zi de zi, iar binele absolut aparține vieții viitoare.
Trăsătura cea mai definitorie a neamului românesc este armonia. Un echilibru minunat al însușirilor și al raporturilor lui cu lumea.
Pr. Dumitru Stăniloae


La români, poporul crede că ploile, seceta, grindina, anii bogați ori săraci, sănătatea și bolile depind de curăția morală a poporului. Pentru oamenii curați, natura este bună; pentru păcătoși, ca și pentru necurați, natura este răzbunătoare. Natura este deci oglinda omului. Așa cum este omul, așa îl înfățișează și natura, prin sine.
Sf. Nicolae Velimirovici

Doamne Iisuse Hristoase, cu inimile smerite și capetele la pământ, Te rugăm ca frumusețea și veșnicia aceasta Ortodoxă să fie înțeleasă fără părtinire, desăvârșindu-se marea Ta biruință, că Tu ești „Calea, Adevărul și Viața”.
Arhim. Arsenie Papacioc

Un om, ca și un popor, atât prețuiește, cât a înțeles din Evanghelie. Răzbunarea și cruzimea nu sunt în firea poporului nostru. Răbdarea românului nu este pasivitate, ci cumpătare și dovadă de maturitate sufletească, cum era de așteptat de la un popor atât de vechi și de încercat, așezat în calea tuturor răutăților.
Simion Mehedinți

Numai în Biserica creștină omul e liber cu adevărat, fiind învăluit de taină. Fără revelație și ajutorul divin, nu pot ști nici cine sunt, nici ce este lumea, nici dacă ea sau eu avem vreun sens sau nu. Nu pot ști de unul singur. Fără Dumnezeu nu poți cunoaște sensul existenței umane și universale.
Petre Țuțea



Sus


Comemorarea și cinstirea lui Mihai Eminescu la Mănăstirea Putna

În zilele de 14 și 15 ianuarie 2018, în Suceava s-a desfășurat a XXVII-a ediție a Festivalului literar „Mihai Eminescu”.

Duminică, 14 ianuarie, la ora 13.30, participanții au ajuns la Mănăstirea Putna, pe urmele lui Mihai Eminescu și pentru a-l pomeni creștinește. Este o tradiție a acestui festival – la Putna s-a venit și în toate edițiile anterioare. Este firesc, pentru că Eminescu a iubit această mănăstire, a prețuit-o în mod deosebit, a scris despre ea și a venit aici într-un moment fundamental al vieții sale. În anul 1871, pe când mănăstirea se afla în afara granițelor românești, fiind încă sub stăpânire austriacă, el a fost inițiatorul, smerit și discret, al Primei Serbări a Românilor de Pretutindeni, care a avut loc aici, în jurul mormântului Sfântului Ștefan cel Mare, mormânt pe care el îl numea „altarul conștiinței naționale”.

Avea 21 de ani atunci, dar era cuprins în întregime de dorul binelui și al unității românilor. Așa a devenit însuflețitorul acestei serbări, care a chemat românii la unitate culturală și națională. Atunci a avut loc primul congres al studenților români, care au discutat cum să parcurgă drumul spre Marea Unire. Unire care, și prin contribuția lor, va fi dăruită de Dumnezeu neamului românesc după aproape 50 de ani de la această primă serbare a românilor de pretutindeni

În biserica mănăstirii a avut loc Slujba parastasului pentru Mihai Eminescu și familia sa. Au slujit Părintele Stareț al mănăstirii, arhimandritul Melchisedec Velnic, alături de preoți și diaconi din obște. După slujbă, Părintele Stareț al mănăstirii a ținut un cuvânt despre iubirea de patrie, de Biserică și de limbă a lui Mihai Eminescu, îndemnându-i în încheiere pe români să aibă dorul lui Eminescu pentru România cea adevărată. Apoi, Părintele Stareț a prezentat un pliant dedicat Marii Uniri, realizat la mănăstire, care va fi oferit gratuit celor care vor veni în 2018, Anul Centenar, la Putna.

În continuare, participanții au depus coroane la bustul lui Eminescu din incinta mănăstirii și au mers în Sala Eminescu din Casa Domnească a mănăstirii. Aici a avut loc întâi un microrecital susținut de elevii școlii din Putna. A urmat decernarea Premiului „Mihai Eminescu” pentru exegeză eminesciană pe 2017. Premiul a fost obținut de către profesorul universitar doctor Ștefan Munteanu, pentru volumul „Opinii privind filosofia lui Eminescu”, care a subliniat în cuvântul său că „Eminescu a dus și poezia și filozofia la întâlnire cu Absolutul”.



Fragmente din cuvântul Părintelui Stareț al Mănăstirii Putna

Cine ar putea să îl despartă pe Eminescu de cultura și de spiritualitatea română? Eminescu este din plămada acestui neam, este al nostru. Și dacă Dumnezeu ni l-a dat, să fim bucuroși și să fim recunoscători și mulțumitori Preabunului Dumnezeu pentru că ni l-a dat. Și suntem recunoscători nu numai pentru opera și pentru gândirea lui, ci și pentru dragostea lui pentru neamul acesta și pentru tot ce este românesc: limbă, patrie, biserică.

„Părintele Bucovinei”, așa cum l-aș putea numi pe Doxachi Hurmuzachi, a lăsat un mesaj pentru fii săi, pentru neamul său și pentru noi toți: „Să nu uitați că aveți de îndeplinit trei datorii mari și sfinte, pentru care aveți a răspunde înaintea lui Dumnezeu, înaintea oamenilor și a urmașilor voștri. Aceste trei datorii sunt: patria, biserica și limba.”

Aceste trei datorii pe care Doxachi Hurmuzachi le-a lăsat urmașilor săi le vedem oglindite și la Mihai Eminescu.

Pentru că suntem în anul Centenar al Marii Uniri, mai amintesc un lucru. Eminescu, la vârsta de 17 ani, scria o poezie deosebit de frumoasă: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie”. „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ Țara mea de glorii, țara mea de dor”. Oare pentru câți dintre fiii României de astăzi, țara, România, mai este „țara de dor”? Dorul de țară înseamnă dor de tot ceea ce este frumos, de valorile acestui popor, de sufletul acestui popor, de cultura lui, de domni, de sfinții strămoși, de Miorița, de baladele noastre frumoase, de mila și dragostea acestui popor, de smerenia lui. Câți mai simt acest dor? Și câți mai doresc României de astăzi „La trecutu-ți mare, mare viitor”?

Facă bunul Dumnezeu ca în anul Centenar dorul de România cea adevărată să încolțească în sufletul tuturor românilor!


Citate din Mihai Eminescu

„O serbare a creștinului e prin excelență o serbare românească, căci trecutul nostru nu e decât înfricoșatul coif de aramă al creștinătății, al civilizației. Ideea unității morale a națiunii noastre trebuie să ne călăuzească. În trecut ni s-a impus o istorie, în viitor să ne-o facem noi.”

„Iubirea de țară e pururea și pretutindenea iubirea trecutului; patria vine de la cuvântul pater și numai oameni care țin la instituțiile părinților lor, la petecul de pământ sfințit de munca și sângele părinților, pot fi patrioți.”

„Dacă românul are o mamă, aceasta este Biserica Ortodoxă”.

„Cine neagă pe Dumnezeu neagă ordinea morală a universului. Dar e dovedit că oricine neagă ordinea morală este pierdut fie ca individ, fie ca neam pe acest pământ căci degenerează fizic și degenerează moral.”

„Dacă în limbă nu s-ar reflecta chiar caracterul unui popor, dacă el s-ar zice oarecum prin ea: «așa voiesc să fiu și nu altfel», oare s-ar fi născut atâtea limbi pe pământ? Prin urmare simplul fapt că noi românii, câți ne aflăm pe pământ, vorbim o singură limbă, «una singură», și aceasta în oceane de popoare streine ce ne înconjoară, e dovadă destulă și că așa voim să fim noi, nu altfel.”

„Acesta este momentul cel mai solemn. Acest stadiu se numește deșteptarea poporului. Atunci te întrebi: Cine sunt? Unde mă găsesc? Ce trebuie să fac? Fericită nația care prin faptele și lucrările sale răspunde nimerit la aceste vitale întrebări.”

„Popor românesc… dacă fiii tăi ar fi fost uniți totdeauna atunci și pământul tău strămoșesc rămânea unul și nedespărțit. Dar veacuri de dezbinare neîntreruptă te-au adus la slăbiciune, te-au adus să-ți vezi rușinea cu ochii. Nu merge la mormintele domnilor tăi cu sămânța dezbinării în inimă, ci precum mergi și te împărtășești cu sângele Mântuitorului, astfel împărtășește-ți sufletul tău cu reamintirea trecutului; fără patimă și fără ură între fiii aceluiași pământ, care oricât de deosebiți ar fi în păreri, frați sunt, fiii aceleiași mame sunt.”

„Noi, poporul latin de confesiune ortodoxă, suntem în realitate elementul menit a încheia lanțul dintre Apus și Răsărit.”

Sus


100 de ani de la Marea Unire - Retragerea cu torțe

În perioada 30 decembrie 2017 – 2 ianuarie 2018, peste 200 de studenți au participat la o tabără de iarnă la Mănăstirea Putna. Pe lângă participarea la slujbele din această perioadă, studenții au vizitat mănăstirea, muzeul, împrejurimile, au colindat și au purtat discuții cu părinții mănăstirii.

Momentul culminant a fost Retragerea cu torțe din seara zilei de 1 ianuarie 2018. Pe Dealul Crucii, de lângă mănăstire, studenții, purtând torțe în mâini, au scris numărul 100, pentru a marca Centenarul Unirii. Au cântat Imnul Național și Hristos a înviat. Apoi au coborât în sunetul cântecelor patriotice, au străbătut centrul comunei Putna și au intrat în incinta mănăstirii.

În fața Muzeului mănăstirii au fost întâmpinați de Părintele Stareț, Arhimandritul Melchisedec Velnic, și obștea mănăstirii.

Părintele Stareț împreună cu doi preoți și doi diaconi au slujit Slujba de mulțumire. Apoi, Părintele Stareț a citit emoționantul Discurs rostit de Regele Ferdinand la Putna, la mormântul Sfântului Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt, în 16 mai 1920.

Doi reprezentanți ai studenților au rostit o urare și un discurs, la care a răspuns Părintele Stareț cu un cuvânt de îndemn „Tineri, așezați-vă în lucrarea lui Dumnezeu!”

Odată cu intonare Imnului eroilor, studenții au stins torțele și au mers în Sala Mare unde au primit cadouri din partea mănăstirii.



Tineri, așezați-vă în lucrarea lui Dumnezeu!

Suntem în prima zi a anului 2018. În acest an se împlinesc 100 de ani de la Marea Unire din 1918. Trebuie să fim conștienți că noi, cei de astăzi, și părinții noștri, și bunicii noștri, suntem așezați pe efortul și jertfa celor care acum 100 de ani au reușit, cu darul lui Dumnezeu, să facă Unirea. De aceea, suntem chemați să ducem mai departe lucrarea lor.

Cei care s-au luptat atunci și au fost gata de moarte, au știut că fac aceasta pentru urmași, nu pentru ei. Ei au putut să se jertfească pentru că au înțeles că Unirea însemna așezarea în firesc, în firescul locuirii fraților împreună. Așa spune Dumnezeu prin cuvântul Sfântului Proroc și Împărat David în Psalmul 132: „ce este bun şi ce este frumos, decât numai a locui fraţii împreună”.

Acum 100 de ani, frații despărțiți de multe granițe au reușit să împlinească un ideal de multe secole și să se unească într-o țară a lor, așezându-se astfel în lucrarea lui Dumnezeu.

Nu a fost ușor. În Primul Război Mondial au murit în jur de un milion de români, pe fronturile de luptă sau din cauza războiului, în general. Și nu au fost obligați, ci au făcut-o de bună voie.

Duhul Unirii i-a însuflețit pe toți românii, din toate locurile și de toate vârstele. Măriuca Zaharia a fost o copilă de 12 ani care a căzut în luptele de la Mărășești. Gheorghe Donici, de 67 de ani, fusese voluntar în Războiul de Independență. S-a înrolat voluntar și în Războiul de Reîntregire și a căzut la Robănești, în 1916.

Duhul celor care au luptat a fost acela al jertfei pentru cei care vor veni după ei. Iată câteva versuri găsite la pieptul unui soldat care a murit în luptele de pe muntele Sorica, în 1918:

„Nu plânge, Maică Românie!
Că am să mor ne-împărtășit!
Un glonț pornit spre pieptul tău,
Cu pieptul meu eu l-am oprit.

Nu plânge, Maică Românie!
Pentru dreptate noi pierim;
Copiii noștri, peste veacuri,
Onoare ne vor da, o știm!

Nu plânge, Maică Românie!
Adună tot ce-i bun sub soare;
Ne cheamă și pe noi la praznic,
Când România va fi Mare.”

La 1 decembrie 1918 a fost o Înviere a neamului românesc de care s-au împărtășit toți cei căzuți de-a lungul veacurilor pentru apărarea neamului și a credinței, pentru libertate și demnitate.

După încheierea războiului, Regele Ferdinand, Regina Maria, Ion I. C. Brătianu și alți oameni politici români, devotați țării, s-au străduit și au reușit să obțină recunoașterea Unirii de către puterile internaționale.

Dar Marea Unire a rezistat doar parțial. Pot fi identificate multe cauze istorice, care sunt reale, dar explicația cea mai adâncă este în planul duhovnicesc: am risipit o parte din darul lui Dumnezeu și pentru aceasta cerem iertare fraților noștri din Basarabia, din nordul Bucovinei și din ținutul Herța.

De aceea, la 100 de ani, cu recunoștință și cu datoria care ne stă înainte, plecăm din nou genunchii inimii și cerem mila lui Dumnezeu peste poporul nostru. Îi cerem să ne dea duhul dragostei de frați. Dragostea străbate granițele și dragostea unește inimile. Îi cerem să ne ajute să folosim mai bine libertatea pe care am primit-o în decembrie 1989 și pe care nu am folosit-o mereu așa cum s-ar fi cuvenit. Ca după un război, astăzi sunt plecați din țară milioane de români. Îi cerem unirea în cuget și simțire a fraților și așezarea neamului nostru în lucrarea lui Dumnezeu. „Că unde este unire acolo a poruncit Domnul binecuvântarea și viața până în veac”, spune Proorocul și Împăratul David în același Psalm 132. Îi cerem să ne redea demnitatea, cumpătarea, ospitalitatea, bunătatea, smerenia și credința care i-au caracterizat pe strămoșii noștri cuminți. Prin aceste virtuți ei L-au cunoscut pe Dumnezeu și L-au iubit și prin ele s-au așezat în lucrarea Lui față de semeni.

Iar pentru dumneavoastră, studenții care ați venit la Putna în aceste zile, și pentru studenții și tinerii români, Îi cerem să vă insufle duhul purtării de grijă de neamul românesc, căruia îi aparțineți. Să vă dea dragostea care vă va arăta că sunteți responsabili de ce se întâmplă cu acest neam și cu această țară, că sunteți responsabili în fața strămoșilor și în față generațiilor viitoare.

Într-un interviu, Maica Benedicta – Academician Zoe Dumitrescu-Bușulenga, spunea despre tinerii credincioși că „ei sunt nădejdea noastră”. Tinerii sunt nădejdea unui neam, nădejdea unei țări. Dacă dumneavoastră nu veți trata cu responsabilitate chemarea de a purta de grijă neamului, neamul va pieri. Înțelegeți că iubirea de neam și iubirea de Dumnezeu sunt două aspecte ale aceleiași lucrări a lui Dumnezeu, prin care El ne cheamă să ne unim cu frații noștri și cu El.

Puneți-vă întrebarea: „Ce pot face eu pentru neamul și țara mea?” Scrieți în inimile voastre rugăciunea: „Doamne Iisuse, Maica Domnului, ajutați mă să îmi plinesc rostul în acest neam”! Așa veți merge pe urmele strămoșilor cuminți, smeriți și demni în același timp. Așa veți bucura pe Dumnezeu și neamul nostru românesc!

Dragii mei, vă felicit pentru această inițiativă. Vă aparține în totalitate. Mișcarea aceasta a dumneavoastră de pe Dealul Crucii și până aici în fața Mănăstirii, cuvântul, dragostea, jertfa, atitudinea voastră ne dă mult curaj nouă. Fie ca Bunul Dumnezeu să vă primească dragostea voastră și pentru dragostea voastră să insufle tuturor românilor, de la un capăt la altul al lumii, acolo unde sunt, duh curat, național, duh de redeșteptare, de trezire, de înviere.

Mormântul lui Ștefan a fost permanent ca un străjer, pe toți i-a insuflat. Candela de la mormântul său tuturor a dat această nădejde de ridicare, de înviere. Fie ca învierea și redeșteptarea neamului nostru să înceapă și să se revadă pe deplin în acest an 2018, anul Marii Uniri.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu! Amin!



Sus