RO
EN

Tetraevanghelul lui Paladie

1489 - manuscrisul și ferecătura din noxi în 1569

Dimensiuni: manuscrisul 25,5 X 37 cm.; ferecătură, 27,8 X 37,5 cm.

Proveniență: dăruit de Ștefan cel Mare Mănăstirii Putna unde a fost caligrafiat și ferecat, din porunca sa, de către tahigraful Paladie.

Istoric: a figurat în Exposition de L'Art Roumain ancien et moderne. Au Musee du Jeu de Paume, Paris, 25 Mai - I-er Aout, 1925. De aici expoziția a fost itinerată, într-o formă mai restrânsă, la Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Rath; La Roumanie ă l'Exposition Universelle et Internationale de Bruxelles, 1935; Expoziția Ștefan cel Mare și epoca sa, 500 de ani de înscăunare (12 aprilie 1457 - 12 aprilie 1957), organizată la Muzeul de artă al R.P.R., București, 1957.

Manuscrisul conține 207 file de pergament, in folio, din care primele trei și ultimile patru sunt albe. Acestea au fost destinate, probabil, unor ilustrații care, din motive necunoscute, nu s-au mai executat. Caligrafiate cu cerneală neagră, în scriere semiuncială, textele slavone ale celor patru Evanghelii sunt distribuite în câte 27 de rânduri pe fiecare pagină obișnuită. Paginile de titluri sunt împodobite cu frontispicii înalte având ca elemente dominante cercuri înlănțuite din combinațiile cărora rezultă o mare varietate de motive decorative, minuțios trasate în aur și în cerneluri policrome. Spre exteriorul lor, din colțurile celor patru frontispicii răsar delicate ornamente florale, de asemenea policrome, amplificând câmpul decorativ al acestora.

Titlurile Evangheliilor sunt caligrafiate numai în aur, înfloriturile inițialelor - în aur și în cerneluri colorate, iar zacealele de pe margini, ca de obicei, sunt marcate numai cu cerneală roșie.

Potrivit inscripției de pe a doua copertă, ferecătură acestui manuscris a fost refăcută în anul 1569 de către doamna Ruxandra, soția lui Alexandru Lăpușneanu, „din vechiul argint de la bătrânul Ștefan voievod”. Mobilul refacerii nu ne este cunoscut, dar se poate presupune că vechea ferecătură suferise între timp importante degradări. Se mai poate presupune, de asemenea, că noile scoarțe au fost decorate cu aceleași scene religioase ca și cele vechi.

Pe prima copertă este înfățișată în relief Pogorârea lui Iisus la iad, în prezența mai multor personaje. Sunt ușor de recunoscut regii prooroci David și Solomon, apoi Adam și Eva, pe care Mântuitorul tocmai îi scoate din morminte, precum și cei patru Evangheliști, figurați în cele patru segmente circulare opuse colțurilor. Aceștia din urmă sunt indicați cu inițialele numelor: Matei și Ioan, în colțurile de sus, Luca și Marcu în cele de jos. O inscripție slavonă la partea superioară indică titlul scenei: Voscresenie, adică învierea, întreaga compoziție este încadrată într-un chenar decorat cu stilizări florale.

Pe a doua copertă este ilustrată Adormirea Maicii Domnului, scenă la care participă cei doisprezece Apostoli și câțiva arhierei. Iisus poartă nimb cruciger și ține în brațe sufletul mamei sale în chip de prunc. Din interiorul unei mandorle ogivale, figura sa domină întreaga scenă.

În fundal este sugerat Ierusalimul prin prezența a două construcții arhitectonice. Deasupra celei din stânga se indică în limba slavonă titlul scenei: Adormirea Maicii Domnului. La registrul inferior, arhanghelul Mihail retează brațele profanatorului Atonie, iar la cel superior doi îngeri deschid porțile raiului. De jur împrejurul compoziției, într-un chenar dreptunghiular se desfășoară textul inscripției de la doamna Ruxandra. Cele două coperte se unesc la cotor prin cunoscutul sistem de articulații metalice.

Inscripții și însemnări: Pe ultima filă a Evangheliei lui Ioan, într-un chenar cu acolade și cu ornamente florale, este înscrisă, în limba slavonă, pisania de la Ștefan cel Mare: „Drept măritorul domn Io Ștefan voievod, domn a toată Țara Moldovei, a făcut și a scris și a ferecat această Tetraevanghelie, mănăstirii sale de la Putna, în al treizeci și doilea an al domniei lui, arhimandrit fiind Paisie Scurtul, cu mâna mult păcătosului monah Paladie, în anul 6997 (= 1489). Și s-a început în luna septembrie 3 și s-a sfârșit în martie 23”. Pe a doua scoarță metalică este bătută inscripția slavonă de la doamna Ruxandra: „Această Tetraevanghelie a înnoit-o și a ferecat-o doamna Ruxandra, din vechiul argint de la bătrânul Ștefan voievod și a dat-o în Mănăstirea Putna, unde este hramul Adormirii Prea Curatei Stăpâne și a noastră Născătoare de Dumnezeu, în anul 7078 (= 1569), septembrie 21”.

Observații: Majoritatea cercetătorilor datează manuscrisul acestui Tetraevanghel în 1488, iar unii în 1488 - 1489, considerând că scrierea lui a început în septembrie 1488 și s-a încheiat în martie 1489. Un argument în plus care pledează pentru datarea lui în 1489 îl constituie precizarea că Ștefan a dăruit cartea Mănăstirii Putna „în al 32-lea an al domniei sale”, an ce coincide cu 1489, nu cu 1488.

Sus