RO
EN

Tetraevanghelul anonim de la Ștefan cel Mare și Bogdan al III-lea

1504 - 1507 manuscrisul, miniaturile și ferecătura

Dimensiuni: manuscrisul, 38 X 26 cm.; ferecătura, 39 X 27 cm.

Proveniență: executat la Mănăstirea Putna, pentru acest lăcaș, din porunca lui Ștefan cel Mare și a fiului său Bogdan al III-lea.

Istoric: a figurat în La Roumanie a l'Exposition Universelle et Internationale de Bruxelles, 1935; Expoziția L'Art Byzantin, art europeen. Neuvieme exposition sous l'egide du Conseil de l'Europe, Palais du Zappeion, Athenes, 1964.

Caligrafiat în limba slavonă de un tahigraf anonim, acest Tetraevanghel este ultimul manuscris miniat din epoca lui Ștefan cel Mare. Comandată de marele domn, cu câteva luni înainte de a muri, lucrarea este abandonată o vreme și continuată apoi din porunca lui Bogdan al III-lea, finalizându-se întru totul, prin ferecarea ei, la data de 5 mai 1507. Somptuoasa operă asimilează și sintetizează tradiția caligrafică și miniaturistică întemeiată de Gavril Uric pe vremea lui Alexandru cel Bun, consacrată și fixată în vremea lui Ștefan prin Tetraevanghelul lui Nicodim de la Humor, din 1473, prin tetraevanghelele executate de monahul Paladie în 1489, de Teodor Mărieșescu în 1493 și de ieromonahul Spiridon în 1502, aducând totodată - față de acestea - unele elemente iconografice și decorative noi, care anunță evoluția genului de la stilul clasic bizantin spre inovațiile baroce de mai târziu. Caligrafiat pe pergament, în scriere semiuncială, manuscrisul conține 380 de file, din care trei la început și patru la sfârșit sunt complet goale. Fiecare pagină obișnuită cuprinde câte 18 rânduri scrise cu cerneală neagră, exceptând punctele, unele rânduri și unele cuvinte – presărate din loc în loc – care sunt scrise cu aur. Zacealele de pe margini sunt notate întotdeauna cu cerneală roșie.

Cartea este înzestrată cu întreg repertoriul iconografic și decorativ tradițional: fiecare Evanghelie este precedată de portretul Evanghelistului de la care emană, miniat în plină pagină; fiecare pagină de titlu este împodobită cu câte un frontispiciu policrom, înalt și somptuos, ornat la exterior cu grațioase motive florale; fiecare titlu este caligrafiat în capitale de aur, iar inițialele fiecărei Evanghelii sunt măiestrit ornate cu împletituri aurite și policromate. La toate acestea se mai adaugă alte zece frontispicii de dimensiuni mai mici, distribuite pe diferite pagini, în stilizări geometrice și vegetale, precum și chenarul pisaniei caligrafiate la fila 360.

Marile frontispicii ale Evangheliilor Iui Matei, Marcu și Luca au ca motive dominante tradiționalele cercuri înlănțuite, din combinarea cărora rezultă o gamă foarte variată de stilizări geometrice și de sugestii florale, vibrate în sensibile jocuri cromatice, pe câtă vreme frontispiciul Evangheliei lui Ioan abandonează aceste motive tradiționale, fiind realizat în arabescuri de linii curbe și drepte, din combinarea cărora rezultă un decor policrom dominat de o succesiune de cruci ale Sfântului Andrei. Disidența își avea precedentul în frontispiciile Tetraevanghelului scris de monahul Filip în 1502, tot la Putna, manuscris ce se află în prezent la Biblioteca de Stat din Viena, după cum introducerea ucenicului Prohor în miniatura care îl reprezintă pe Evanghelistul Ioan își avea precedentul în miniatura corespunzătoare a Tetraevanghelului caligrafiat de Teodor Mărieșescu în 1493 la Mănăstirea Neamțu, existent acum la Biblioteca de Stat din Munchen. Ca de obicei, Evangheliștii sunt drapați în veșminte antice, cu tunică și pallium, figurile lor se detașează pe fundaluri arhitectonice, iar scenele, în ansamblul lor, sunt încadrate de chenare dreptunghiulare decorate cu motive vegetale.

După cum ne informează inscripția bătută pe ultima copertă, acest Tetraevanghel a fost ferecat în argint aurit din porunca lui Bogdan al III-lea, în anul 1507. Temele iconografice reprezentate pe coperte, în reliefuri ciocănite, au repousse, sunt cele tradiționale, repetându-le aproape aidoma pe cele bătute în plăcile Tetraevanghelului de la Humor. Pe prima scoarță este ilustrată, prin urmare, Pogorârea lui Iisus la iad, iar pe cea de a doua Adormirea Maicii Domnului, ambele scene având figurațiile consacrate, dispuse în câmpuri vegetale străbătute de vreji meandrici purtători de frunze și flori. Personajele sunt amplu drapate, au expresii variate și siluete alungite, în maniera specifică reprezentărilor figurative din picturile și broderiile epocii lui Ștefan cel Mare. În colțurile primei scoarțe sunt figurate și busturile celor patru Evangheliști, iar în colțurile corespunzătoare ale celei de a doua scoarțe sunt puternic reliefați patru butoni floriformi servind ca suporți, între butonii de la partea inferioară este cizelată, în opt rânduri paralele, pisania lui Bogdan voievod. Scoarțele se încheie la cotor printr-un sistem de împletituri metalice.

Inscripții și însemnări: La sfârșitul Evangheliei lui Ioan, într-un chenar trasat în două linii de aur și una de culoare albastră, este caligrafiată, în limba slavonă, pisania manuscrisului: „Cu bunăvoința Tatălui și cu ajutorul Fiului și săvârșirea Sfântului Duh, binecinstitorul și de Hristos iubitorul domn, Io Ștefan voievod, din mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, care arzând de dumnezeescul dor și iubitor fiind al cuvintelor lui Hristos, a început cu râvnă acest Tetraevanghel pentru mănăstirea sa de la Putna, unde este hramul Adormirii Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Și între timp l-a aflat moartea și n-a apucat să-l săvârșească. Iar apoi, fiul său Bogdan voievod, cu mila lui Dumnezeu Domnul Țării Moldovei, l-a ferecat și l-a sfârșit întru pomenirea răposatului său părinte, Ștefan voievod și pentru sănătatea și mântuirea sa”. Pe a doua scoarță, jos, este înscrisă pisania slavonă a ferecăturii: „Io Bogdan voievod, cu mila lui Dumnezeu domn al Țării Moldovei, a ferecat acest Tetraevanghel pentru Mănăstirea sa de la Putna, unde este hramul Adormirii Născătoarei de Dumnezeu, întru pomenirea răposatului său părinte, Ștefan voievod și pentru sănătatea și mântuirea sa, în anul 7015 (= 1507), mai 5”.

Sus