A trecut la cele veșnice Costion Nicolescu, cel atât de preocupat de vederea frumuseții lucrării lui Dumnezeu în lume și de mărturisirea ei.
Domnul Costion Nicolescu a venit la Putna întâia oară în 1967–1968 și a rămas legat de lumina primei candele pe care a văzut-o aici, condensând în ea istoria și identitatea spirituală a românilor.
De-a lungul vremii, capacitatea sa de a înțelege trecutul și lucrarea lui Dumnezeu în lume într-un mod profund și de a putea să dăruiască această înțelegere celorlalți, oferindu-le drumuri bune pentru viitor, a făcut să participe la lucrări importante ale mănăstirii.
Astfel, în anul 2000, a îngrijit volumul „Părintele Iachint al Putnei”, publicat la Editura Bizantină, însoțindu-l de un cuvânt înainte în care a cuprins chipul duhovnicesc al Părintelui Iachint Unciuleac, arătând că face parte din cinul părinților duhovnicești cu viață sfântă care au fost mari povățuitori de suflete, rugători și mărturisitori ai credinței în a doua jumătate a secolului al XX-lea.
Cu multă bunăvoință, în 2023, a prefațat reeditarea volumului „Ascult și privesc”, al pictorului Horea Paștina, apărut la mănăstire.
În 2024, a susținut comunicarea „Martirul și poetul. Sfântul Constantin Brâncoveanu și fiii lui în imnele lui Ioan Alexandru”, în cadrul Colocviului „Jertfă și creație” – a VIII-a ediție a seriei de simpozioane dedicate acad. Zoe Dumitrescu-Bușulenga – monahia Benedicta.
Ultima întâlnire pământească cu Mănăstirea Putna, în septembrie 2024, a fost cu prilejul Simpozionului „Arhim. Iachint Unciuleac la 100 de ani de la naștere” – o sinaxă duhovnicească dedicată acestui mare părinte duhovnicesc.
Cuvintele cu care și-a încheiat alocuțiunea au fost:
„Dumnezeu să îl țină în inima noastră și Dumnezeu să ne țină în inima lui; mulți dintre noi o să încercăm să ne alăturăm lui, dacă o să fim vrednici – asta e viața, mergem și noi pe urmele tuturor celor dinaintea noastră.”
Întors acasă, a trimis un emoționant mesaj părintelui stareț despre reîntâlnirea cu mănăstirea:
„Mă urmărește încă frumusețea zilei petrecute la Sfânta Mănăstire Putna. Toate au fost bune foarte, dar mai presus de toate aș aprecia atmosfera, atât pe cea liturgică, cât și pe cea de la liturghia de după liturghie, atmosferă generată de oameni calzi, inimoși, curați, adevărați prieteni ai lui Hristos. Păcat că a trebuit să plec atât de repede. La Sfântul Ștefan nu am fost decât în treacăt. M-am întors cu o bucurie negrăită în suflet, care persistă și acum. Astfel de zile dau culoare și sens vieții noastre. Mulțumesc din inimă pentru părinteasca nețărmurită dragoste și pentru toată atenția delicată cu care m-ați înconjurat! Încă o dată, vă mulțumesc infinit pentru felul în care luminați în această lume!”
Dumnezeu să îl odihnească în împărăția Sa, alături de Părintele Iachint Unciuleac, de sfinții cu care a mers împreună în viața pământească și ale căror chipuri duhovnicești le-a mărturisit prin cuvânt și faptă!
