În cea de-a doua zi a Colocviilor Putnei, 10 iulie 2026, cu ocazia împlinirii a 560 de ani de la punerea pietrei de temelie a Mănăstirii Putna, s-a săvârșit o Sfântă Liturghie de mulțumire pentru binefacerile și purtarea de grijă a lui Dumnezeu și a sfinților ctitori ai Mănăstirii Putna față de cea dintâi ctitorie a slăvitului și binecredinciosului voievod, Sfântul Ștefan cel Mare. În cadrul Sfintei Liturghii, la care a slujit obștea mănăstirii în frunte cu părintele stareț arhimandritul Melchisedec Velnic și la care au participat și invitații Colocviului de anul acesta, au fost pomeniți istoricii trecuți la Domnul, foști colaboratori ai Centrului de Cercetare și Documentare „Ștefan cel Mare”. La final, s-a slujit și un parastas pentru pomenirea lor, a căror memorie rămâne vie și a căror contribuție va conta pentru generațiile de după ei.
Pentru a sublinia importanța momentului, părintele stareț a redat o parte din cuvântul profesorului Ștefan Sorin Gorovei, mult iubitor al marelui domn și al Putnei, din albumul „Veșnicii din Țara Mușatinilor ctitorite în lemn, piatră și culoare” al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților (Editura Crimca, 2026).
„Nu vom ști niciodată ce proiecte au condus la ridicarea Putnei: izvoare scrise nu s-au păstrat, iar așa-zisele tradiții, chiar consemnate în vechime (în secolul al XVIII-lea), au ajuns la noi alterate de impresiile, mentalitățile și simțămintele celor care le-au perpetuat existența. Sunt, însă, alte fapte care, în graiul lor specific, ne pot desluși câte ceva din tainele începuturilor. Domnul Moldovei a dorit, firește, să pregătească un loc pentru odihna veșnică – a sa și a celor din spița sa.
Dar ceea ce a rezultat a depășit, din toate punctele de vedere, un asemenea proiect. Adăpostind trei domni ai Moldovei, o doamnă a Țării Românești (Maria Despina), trei doamne ale Moldovei (Maria de Mangop, Maria Voichița și Maria lui Petru Rareș) și câțiva fii de domn, Putna a devenit un adevărat sanctuar dinastic și nu e imposibil că așa o va fi gândit ctitorul, nu pentru a-l concura pe acela din biserica episcopală de la Rădăuți, ci tocmai pentru a exprima și consolida continuitatea dinastică”.
Sesiunea de comunicări științifice a continuat la Centrul Cultural „Mitropolit Iacov Putneanul”, în deschiderea cărora arhimandritul Melchisedec a precizat: „Mănăstirea Putna a fost primul așezământ religios construit de Ștefan cel Mare. Piatra de temelie a bisericii a fost așezată la 10 iulie 1466, lucrările de construcție terminându-se trei ani mai târziu, în anul 1469.
Mănăstirea Putna s-a adăugat necropolelor dinastice care existau deja în vremea aceea: cea de la Rădăuți, cu mormintele primilor cinci domni ai Moldovei (Bogdan I, Lațcu, Petru I, Roman I și Ștefan I); și cea de la Bistrița unde erau înmormântați Alexandru cel Bun, doamna Ana și unii dintre fiii lor.
Prima obște a fost adusă aici de la Mănăstirea Neamț, în frunte cu starețul Neamțului, arhimandritul Ioasaf. Lor li s-a încredințat supravegherea lucrărilor.
Un cronicar, Ion Neculce, referindu-se la înfățișarea bisericii Putnei scria în O samă de cuvinte, că aceasta era: „frumoasă, tot cu aur poleită, zugrăvala mai mult aur decât zugrăvală, și pre dinlăuntru și pre denafară, și acoperită cu plumbu”.
