În perioada 26–27 iulie 2025, cu binecuvântarea Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscop al Sucevei și Rădăuților, Mănăstirea Putna a organizat, la Schitul „Sfântul Ilie” – Salaș, cea de-a V-a ediție a taberei de vară „Mai aproape de Cer”. Tabăra face parte din proiectul Academia Copiilor „Hristos – Bucuria mea”, coordonat la nivel județean de doamna profesoară Daniela Ceredeev, inspector de religie în cadrul ISJ Suceava.
Au participat 250 de copii din Salaș și din satele apropiate. Tabăra a fost coordonată de domnul profesor Vasile Schipor de la Liceul Tehnologic „Ion Nistor” – Vicovu de Sus, ajutat de 14 voluntari: Leontina Rusu, Teodora Chelba, Andreea Pîslar, Larisa Schipor, Gabriela Rîmbu, Ioana Puha, Sergiu Chelba, Maria Bodale, Marian Muntean, David Roșca, Cătălin Chifan, Iustin Livadaru, Lucian Lavric și Flaviana Voloșeniuc.
În prima zi a taberei, copiii s-au adunat în curtea schitului pentru a pune început bun taberei prin rugăciune. Acest moment în care cugetele tuturor s-au unit a fost urmat de o înviorare îmbucurătoare și de împărțirea copiilor în opt grupe, în funcție de vârstă. Fiecare dintre cele opt grupe a avut ca ocrotitor un sfânt canonizat în 2025, „Anul omagial al Centenarului Patriarhiei Române”, precum și „Anul comemorativ al duhovnicilor și mărturisitorilor ortodocși români din secolul al XX-lea”. Sfinții care și-au revărsat cu prisosință purtarea de grijă asupra copiilor de sub înaltul cerului de la Salaș au fost: Sfântul Cuvios Serafim cel Răbdător de la Sâmbăta de Sus, Sfântul Cuvios Mărturisitor Sofian de la Antim, Sfântul Cuvios Mucenic Gherasim de la Tismana, Sfântul Cuvios Mărturisitor Arsenie de la Prislop, Sfântul Cuvios Cleopa de la Sihăstria, Sfântul Cuvios Paisie de la Sihăstria, Sfântul Preot Mărturisitor Dumitru Stăniloae, Sfântul Cuvios Dometie cel Milostiv de la Râmeț. Tinerii au aflat viețile acestor sfinți, au înțeles importanța mărturisirii dragostei față de Hristos, importanța unei cugetări cuvioase și smerite înaintea Mântuitorului și au fost impresionați de râvna aprinsă și de statornicia fiecărui sfânt. Povestea sfântului ocrotitor a fost urmată de întocmirea unui Contract de valori. În cadrul acestuia, copiii au descoperit împreună darurile pe care le primesc și pe care le pot oferi taberei. Au fost evidențiate virtuțile necesare bunei desfășurări a activităților, precum și regulile care trebuiau respectate pentru ca nicio mâhnire să nu umbrească inimile celor prezenți. Au urmat jocurile de cunoaștere, precum și jocurile de echipă, care au sporit buna colaborare, au legat prietenii și au deschis inimi. Un atelier denumit „Educație pentru viață” a încununat activitățile acestei zile, copiii înțelegând cum fiecare dintre ei a fost la un moment dat cât o sămânță în burtica mamei, o sămânță plină de viață, cu o valoare unică și de neînlocuit. Cei mari au învățat să nu-și judece aproapele, că trebuie să te informezi și să oferi dragostea cuvenită tuturor, căci fiecare are înlăuntrul său pictat chipul lui Hristos. Participanții s-au bucurat în următoarele momente de câteva „jocuri olimpice” pregătite pentru aceștia, jocuri care i-au ajutat să întărească prietenia și să cunoască în profunzime frumusețea împreună-lucrării. Ziua s-a încheiat cu o rugăciune de mulțumire pentru frumoasa zi petrecută în pridvorul Cerului.
A doua zi a început cu Sfânta Liturghie, moment în care fiecare s-a bucurat de duhul de netăgăduit al Sfintei Evanghelii și de tihna lăuntrică ce s-a sălășluit în orice inimă. Copiii au ascultat cu atenție cuvântul plin de folos al părintelui protosinghel Gherasim Soca, în care au aflat despre viața Sfântului Mare Mucenic și Tămăduitor Pantelimon. A urmat o frumoasă vânătoare de comori, în care echipele s-au amestecat și au urmat traseul unui înger care se rătăcise cu o seară în urmă la Salaș și lăsase opt probe pentru copii. Comoara a fost oferită tuturor drept răsplată pentru frumoasa cooperare de care toți au dat dovadă pe parcursul întregii vânători. O furtună de vară și-a croit calea peste obcinile împădurite ale Bucovinei, astfel că toți tinerii s-au adăpostit, însă timpul petrecut împreună a fost cu mult folos, deoarece a urmat un „Atelier duhovnicesc”, un atelier pentru suflet. S-a discutat despre cât de important este fiecare dintre noi să aibă un duhovnic și un îndrumător, despre frumusețea viețuirii alături de Hristos, despre canonizări și despre trăirea pe care o dobândești în sânul Bisericii Ortodoxe. A urmat pregătirea unui moment în care copiii au învățat troparele a doi sfinți dragi de la Putna: Sfântul Voievod Ștefan cel Mare și Sfântul Ierarh Iacob Putneanul. Părintele stareț al mănăstirii Putna s-a bucurat de reîntâlnirea cu tinerii care trăiesc la poalele cerului de la Salaș, moment în care copiii i-au oferit nenumărate flori înmiresmate culese din propriile grădini. Părintele arhimandrit Melchisedec Velnic le-a împărtășit tuturor copiilor dragostea sa și le-a încredințat un îndemn vrednic de așezat în sufletelor lor, și anume cel de a-și păstra cu luare-aminte virtuțile și de a căuta să le sporească totdeauna. A urmat momentul despărțirii, moment presărat cu lacrimi sincere, cu promisiunile revederii și ale păstrării frumoaselor prietenii. Soarele a încălzit din nou curtea Schitului Salaș, iar Hristos a încălzit cu dragoste nețărmurită inima și gândul fiecăruia.
Clipele acestea se vor așeza pentru totdeauna în adâncurile inimilor celor ce au dăruit și slujit, căci aici, la Salaș, unde hotarul dintre pământ și cer se subțiază ca o suflare, te lași cuprins de nesfârșita boltă cerească și de nesfârșita dragoste ce izvorăște din ochii și zâmbetele copiilor.
Tihna sufletească ce s-a așternut peste ființele noastre după aceste zile, bucuria nespusă împământenită în grădinile sufletelor și deplinătatea ce a înflorit în fiecare suflet ce a luat parte la această lucrare îmbucurătoare rămân ca o pecete a tainei ce pulsează tăcut în aceste locuri sfințite de purtarea de grijă a Mântuitorului și a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu.
Tabăra „Mai aproape de Cer”, ajunsă la ediție aniversară, a primit titulatura de „Tabără a bucuriei”, dat fiind faptul că atâtea zâmbete au luminat curtea Salașului timp de 5 ani. Din această bucurie au împărtășit o frântură și câțiva voluntari.
Teodora Chelba
„Uneori, cele mai frumoase comori nu sunt lucrurile pe care le avem, ci zâmbetele și îmbrățișările pe care le oferim. În tinda Schitului Salaș, mai aproape de Cer, descoperim că adevărata bucurie nu vine din ceea ce primim, ci din ceea ce dăruim. Atunci ne dăm seama că fiecare zâmbet dăruit e ca o rază de soare care încălzește sufletele copiilor.”
Ioana Puha
„«Mai aproape de Cer», mai aproape de Dumnezeu, mai aproape de copiii Săi atât de buni! Trăiri unice, zâmbete calde, îmbrățișări blânde și priviri de copii cu cerul în ochi… Toate frânturi din bucuria de a fi voluntar al Cerului și mai ales din bucuria lucrului simplu, din bucuria de a fi cu oameni simpli, cu trăirile lor, cu suferințele lor, cu permanenta lor dragoste mângâietoare! Au fost și lecții, unele greu de primit, dar și doruri împlinite, căci nimic nu doboară dorul de a dărui și de a te dărui micilor copii ai cerului!
Am venit, am dăruit, dar mai mult am primit: din dragostea lor senină, din puritatea și inocența lor, din trăirile pe care ei le-au acceptat ca pe-un firesc în viață și mare ți-e lecția atunci când începi să asculți, când înveți să nu mai judeci…
«Mai aproape de Cer» – mare binecuvântare!”
Maria Bodale
„Ediția a cincea a taberei de vară «Mai aproape de Cer» a fost plină de emoții adânci. Pentru mine, a fost al patrulea an ca voluntar al Cerului, o bucurie, dar și o mare responsabilitate: aceea de a-i aduce pe copii mai aproape de Cer, cu tot ce înseamnă asta.
Am înțeles că nu e vorba doar despre cele două zile de tabără. Totul începe dinainte și continuă mult după. Chiar în dimineața când începea tabăra, am primit o mărturie de la o doamnă profesoară, care a venit alături de copiii de la școala unde predă. Ne-a povestit despre o fată care ne-a cunoscut în edițiile trecute. Ne-a îndrăgit pe mine și pe colegul meu, Sergiu, și ne-a urmărit în tăcere, ani de zile, pe rețelele de socializare. Fără ca noi să știm, am fost un exemplu pentru ea. De la o simplă mențiune la școală, a ajuns acum să obțină premiul al doilea. Ea este o fată orfană, singura dintre frați care merge la școală. Și totuși, a mers mai departe.
Noi n-am făcut nimic «extraordinar». Doar am fost acolo, sinceri, prezenți, două zile pe an. Dar Dumnezeu lucrează în inimile lor dincolo de prezența noastră. Și asta ne responsabilizează: să rămânem un exemplu bun, chiar și de la distanță.
Timp de patru ani, am avut grupa cea mai mare. I-am văzut crescând, maturizându-se, învățând să fie mai responsabili, mai apropiați de Dumnezeu. Și eu am crescut alături de ei, ca om, dar și în felul în care învăț să fiu un voluntar mai conștient, mai pregătit, mai dedicat.
Și nu am fost singură. Voluntarii Cerului chiar s-au ridicat la înălțimea numelui. Indiferent că a fost soare, ploaie sau grindină, au fost acolo pentru copii, făcând totul ca pentru Dumnezeu. Sunt recunoscătoare și îi voi prețui mereu.
«Mai aproape de Cer» a fost începutul dăruirii mele ca voluntar. Și voi păstra în suflet tot ce am trăit aici – pentru că, în doar două zile, poți atinge o inimă, poți da o direcție, poți fi o lumină. Iar Dumnezeu continuă lucrarea dincolo de noi.
Și, ca un gând de final, redau un scurt dialog plin de emoție. I-am rugat pe copii să spună o sărbătoare închinată Maicii Domnului, iar o fetiță de 5 ani a răspuns: «Ziua Mamei. 8 Martie».
Atât de simplu. Atât de sincer. Asta înseamnă «Mai aproape de Cer».”
