Icoanele constituie un grup mic de piese în bogata colecție a Mănăstirii Putna. Cu siguranță, majoritatea s-au pierdut de-a lungul timpului, multe icoane fiind deteriorate, înstrăinate sau înlocuite cu exemplare care corespundeau gustului societății de la un moment dat. Icoanele vechi păstrate în mănăstire, dintre care unele repictate, iar altele abia de curând recuperate, după îndelungate peregrinări prin țară, ridică probleme de datare și atribuire care necesită un studiu aprofundat.
În urma unor cercetări publicate recent, s-a constatat că una dintre cele mai vechi icoane păstrate în colecția mănăstirii, neafectată de repictări, este Înălțarea Domnului. S-a presupus deja că icoana ar putea fi mai veche decât frumoasa ferecătură de argint aurit care îi acoperă cadrul și zona superioară a câmpului central, donată de Episcopul Anastasie al Romanului în 1568.
Pictura dovedește calități de excepție: compoziția perfect echilibrată, siluetele alungite, cu o dinamică grațioasă a formelor, tratamentul materiei picturale, cu valori diferențiate de transparență și opacitate a culorii, sunt trăsături specifice unui atelier în care tradiția bizantină este vie. Canonul de reprezentare a figurilor, cu capetele mici și corpurile alungite, tipologia fizionomică și cromatica luminoasă cu o dominantă de ocru auriu sunt argumente în favoarea atribuirii acestei picturi unui atelier rusesc, probabil moscovit.
Relativ recent, Mănăstirea Putna a recuperat opt icoane cu apostoli care au aparținut cândva unui registru de iconostas, Marea Deisis. Icoanele, care ajunseseră la un moment dat la Mitropolia Moldovei și Sucevei, fuseseră luate în custodie de Muzeul de Artă din București, pe vremea vechiului regim, cu mențiunea provenienței lor „din tâmpla Mănăstirii Putna”.