„La vremea lui Constantin Cantemir-vodă, fiind răscoale, au vinit niște căzaci cu leși, cu moldoveni joimiri, vrând ca să jecuiască ce ari găsi în mănăstire. Deci fiind un turn cu bună tărie, nu pute să jecuiască. Deci au dzis călugărilor să de turnul, că nu vor lua a mănăstirii nemică. Iar călugării, necredzind, nu vre să de turnul. Iar acei căzaci cu leși și cu moldoveni îndată au aprinsu mănăstirea, iar călugării, vădzind că aprind mănăstirea, îndată au dat turnul. Atunce, îndată, având pușci de apă, acei căzaci, leși și moldoveni au stânsu focul. Deci atunce au jecuit tot din turnu ce au fost a boieri și a neguțători, iar a mănăstirii n-au luat nemică, fără numai arcul lui Ștefan-vodă.” (Ion Neculce, Letopisețul Țării Moldovei).
Turnul despre care vorbește Ion Neculce este singura construcție care s-a păstrat la Mănăstirea Putna în forma originală, din timpul ctitorului ei, iar denumirea tradițională – Turnul tezaur sau Turnul odoarelor – îi dezvăluie fără greutate rostul existenței: păstrarea tezaurului mănăstiresc în vremuri de restriște.