Articolul poate fi citit și în limba engleză.
„M-am născut într-o familie de muzicieni și am trăit în această atmosferă a muzicii. Împreună cu familia mergeam de mică la biserică, unde tatăl și fratele meu cântau în strană. Ascultam muzica psaltică și îmi plăcea mult. Apoi, am început să cânt această muzică. Părinții m-au încurajat să învăț muzica psaltică și cea orientală. Acum, la 22 de ani, pot spune că faptul de a cânta este un dar primit de când eram copil și pe care am încercat să-l formez”. Așa se caracterizează succint Ribale Wehbe, din Liban, căreia îi suntem recunoscători pentru că a binevoit să ne răspundă la câteva întrebări.
Care sunt valorile care te-au călăuzit în viață și cum le-ai dobândit? Ce te atrage cel mai mult spre Biserică?
Din copilărie am mers la biserică și acolo am simțit că pot să fiu aproape de Dumnezeu și să ascult cuvintele Lui. În Biserică omul învață multe valori folositoare pentru viața lui, pe care începe să le aplice. Începe să învețe să lucreze cu smerenie, dragoste și bunătate. Bineînțeles, educația de acasă are un rol esențial! Însă, pentru mine, faptul că îmi place să cânt m-a atras foarte mult spre biserică. Deci, două lucruri în mod esențial: muzica psaltică și credința care era trăită acasă, care mi-au aprins iubirea de a merge la biserică.
Care sunt valorile transmise de Biserică societății?
Iubirea, comuniunea, smerenia și împărtășirea. În Biserică există o atmosferă de comuniune prin rugăciune și acest lucru afectează pozitiv și viața socială, în măsura în care reușim să transmitem această atmosferă a rugăciunii sau a comuniunii. Astfel, omul poate să simtă nevoia aproapelui și să trăiască în iubire cu el. Bineînțeles, și cuvântul Evangheliei rostit de preot și explicația ei au un rol profund. Dacă am fi urmat cuvintele Evangheliei sau viața bisericească, nu s-ar fi ajuns la războaie. Biserica ne învață, în primul rând, să ne înfrânăm, să scăpăm de lăcomie și că nu putem lua absolut nimic cu noi în viața veșnică din cele pământești.
Cât de importantă este viața liturgică pentru formarea unui tânăr?
Este foarte important ca omul, de când este copil, să intre în viața Bisericii, pentru că este mult mai ușor să primească în sufletul lui aceste valori când e mic. Pentru adolescenți este mai greu. Părinții trebuie să aibă o anumită „strategie”, care să fie cât mai blândă, pentru a fi acceptată mai ușor de tineri. Și atunci, tânărul poate trăi cu sentimente mult mai plăcute, cu iubire și cu bunătate, realizând adevărata comunicare și comuniune cu ceilalți.
Cum ai început să cânți în corul bisericii? Cum ai ajuns să cânți muzică psaltică? La noi, în România, este neobișnuit ca femeile să cânte muzică psaltică, o muzică interpretată în principal de bărbați.
Mergeam la biserică de când eram foarte mică, unde stăteam în strană și cântam împreună cu tatăl și cu fratele meu. Eram atrasă de muzica psaltică de foarte mică. M-a ajutat mult că Dumnezeu mi-a dăruit acest talent de a cânta. Legat de acest lucru, vreau să povestesc o experiență pe care am avut-o pe când aveam opt ani, cu corul de la Muntele Libanului, care se numește Sem, și în care am cântat. La un concert ținut de corul Sem, care se numea „Din generație în generație”, s-a permis să participe și copiilor mici. Au cântat un solist mai în vârstă, unul tânăr și un copil, iar copilul eram eu. Când am văzut că oamenii s-au bucurat de felul cum am cântat și m-au încurajat, am simțit că vreau să merg mai departe pe această cale. A fost o provocare pentru mine, mai ales pentru faptul că la noi nu sunt multe femei sau fete care cântă muzică psaltică. În schimb, în lume sunt multe fete sau femei care cântă, deși numărul lor nu este foarte mare în comparație cu numărul băieților. Dar am fost ajutată să depășesc această provocare, pentru că Dumnezeu mi-a dat acest talent sau dar.
Presupun că muzica psaltică este doar unul dintre lucrurile pe care le faci în viață. Care sunt activitățile în care te regăsești, în afară de muzica psaltică?
Într-adevăr, sunt și alte activități sau domenii, dar toate au legătură cu muzica. De exemplu, sunt specialistă în muzicologie. Muzica mă inspiră, predau muzică orientală și îmi plac foarte mult cântările orientale și tradiționale, dar mai cu seamă cele care au un anumit mesaj sau care transmit anumite sentimente. Chiar și în timpul pandemiei, nu am întrerupt predarea. Chiar dacă s-au suspendat toate adunările și întâlnirile publice, am făcut numeroase cursuri online și am reușit să am mulți studenți din întreaga lume.
Dar predau anumite cursuri și copiilor mici, cu vârste între 3 și 5 ani, ca să-i fac să descopere ce fel de muzică li se potrivește sau care le place mai mult. Se numește educație muzicală sau, probabil, conștientizare muzicală. În special în Liban, sunt foarte mulți oameni care își trimit copiii la această școală, ca să știe în viitor ce fel de muzică ar fi mai potrivită pentru ei. Predau muzica prin joc. Este un alt fel de muzică.
Există momente când simți că viața în Biserică este obositoare sau dificilă?
Cred că momentele grele prin care trece un om în viață nu sunt cele petrecute în Biserică, ci în afara Bisericii. Biserica este scăparea noastră. În Biserică Îl chemăm pe Dumnezeu și simțim că suntem deja în altă lume. De aceea este foarte important ca tinerii să meargă de foarte mici la biserică, pentru că acest lucru îi ajută de-a lungul întregii vieți. Cei care merg la biserică primesc educația de a avea duhul bunătății, și nu al răului. Prin această misiune, Biserica elimină sau reduce multe probleme din lume, pentru că tinerii care nu merg la biserică ajung în multe rele. Pentru mine, momentele grele sunt confruntarea cu cei care nu merg la biserică, atât întâlnirea cu ei, cât și disputele care apar. Este foarte greu să vorbești cu oameni care nu înțeleg ce înseamnă viața spirituală. Este ca un blocaj.
Ce ar trebui să le ofere Biserica tinerilor ca să vină și să se simtă parte a Bisericii?
Lumea noastră este plină de îndoieli. Și de aceea, tinerii, în primul rând, caută în Biserică tihna, odihna sufletească, în această lume tulburată de multe întrebări și îndoieli. Pe mine, ceea ce mă atrăgea mai mult erau activitățile desfășurate în Biserică. Eu am învățat psaltica prin tabere de psaltică organizate de Biserică. Mergeam la mănăstiri și învățam psaltică, dar făceam și anumite activități și jocuri pentru copii. Tinerii vor să petreacă un timp frumos în Biserică și de aceea, de multe ori, învățătura Bisericii trebuie transmisă pe căi indirecte, nu prin predici, ci prin activități adaptate la nivelul lor de pregătire, la vârsta lor, după cum le place. Este foarte important să fie transmis cuvântul Evangheliei în mod accesibil, practic, să poată fi înțeles de oricine.
Cum ai găsit România și oamenii de aici?
România este a doua mea casă. Țin foarte mult la români și simt că ei sunt ca noi. Și îmi place foarte mult România, pentru că primul meu concert internațional a fost în România, la Brașov. Românii sunt foarte generoși, și în privința asta ne asemănăm.
Din punctul tău de vedere, cum este trăită credința în Liban în comparație cu România?
Am vizitat România de opt ori și în curând va fi a noua oară. Credința este vie și în România, și în Liban. Multă lume merge la biserică și participă la slujbe. Nu prea am găsit diferențe semnificative în această privință. Probabil diferența este că noi, ortodocșii, în Liban suntem o minoritate. Și deși suntem o minoritate, acest lucru nu afectează viața noastră bisericească. Mergem în mod firesc la biserică, facem slujbe, nu avem nicio problemă sau tensiune politică în această privință. În România, cultura este foarte înrădăcinată în tradiție. În schimb, în Liban lucrurile nu stau așa. De exemplu, am observat, când am ascultat colindele în România, că de multe ori au această atmosferă bisericească, caldă, uneori și psaltică. În schimb, noi nu prea avem această atmosferă pe care o transmit colindele în România. La noi, colindele sunt departe de tradiția bizantină sau psaltică, pentru că sunt influențate de mai multe secte și confesiuni creștine.
Care ar fi invitația pe care ai vrea să o faci unui tânăr?
Să-L iubească necondiționat pe Dumnezeu, să aibă încredere în mesajul pe care Biserica vrea să-l transmită și să primească o educație bazată pe valorile bisericești. Doar așa reușim să scăpăm de toate problemele și războaiele prin care trecem. Până la urmă, nu ne însoțește în veșnicie nimic din cele pământești. Iar pe tinerii care au talent și vor să-L slujească pe Dumnezeu prin acesta îi încurajez și le spun că nu este nimic mai frumos în viață decât să-L slujești pe Dumnezeu prin talentul tău, prin talantul dăruit ție de Dumnezeu.