Articolul poate fi citit și în limba engleză.
Pe 6 octombrie 2007, la ora 22.30, o copie pe hârtie, de 18×23 cm, a Icoanei din Iviron a Maicii Domnului a început să izvorască mir. Icoana fusese dăruită ipodiaconului Nectarie de către părintele Anatolie Lyovin, preotul paroh al bisericii ortodoxe din Honolulu, Hawaii, de sub jurisdicția Bisericii Ortodoxe Ruse din afara Rusiei. Pe 14 octombrie, dată care corespundea cu prăznuirea Acoperământului Maicii Domnului pe stil vechi, icoana a fost prezentată comunității.
În iunie 2008, după ce a fost verificată de către episcopi, Icoana Maicii Domnului din Hawaii a fost recunoscută oficial de Biserica Ortodoxă Rusă drept făcătoare de minuni și demnă de cinstire și a primit binecuvântarea și încurajarea de a călători pe la diferitele biserici și mănăstiri din lumea ortodoxă. De atunci Icoana a ajuns la peste 1000 de lăcașuri ortodoxe din Statele Unite, Canada, Europa și alte părți ale lumii, fiind venerată de milioane de oameni.
Maica Domnului a făcut foarte multe minuni prin intermediul acestei icoane smerite – vindecări de orbire, de cancer, de posedări demonice etc. –, dintre care câteva sute au fost verificate și fixate în scris. Oriunde merge sfânta Icoana, harul Domnului nostru Iisus Hristos și al Sfintei Sale Maici abundă cu prisosință.
În cele ce urmează prezentăm mărturia actualului preot paroh, Părintele Atanasie Kone, despre propriile experiențe miraculoase cu Icoana.
Sfintele Paști 2019
Icoana este una mică și fără mare valoare materială, din hârtie. Și este uimitor că deși izvorăște mir de 11 ani hârtia nu s-a deteriorat și nu s-a decolorat. Icoana este prinsă într-un cadru de lemn, căptușit cu un material plasticizat pentru a împiedica mirul să curgă în afară, cu un spațiu dedesubt unde se pune vată pentru captarea mirului.
Mirul izvorăște chiar din Icoană și nu este ulei, este cu totul altceva.
Biserica noastră este foarte mică și foarte săracă și este localizată într-un cartier cam primejdios, așa că nu ținem Icoana în biserică, ci în casa ipodiaconului Nectarie, care o are în grijă. E trist și dureros că avem această Icoană minunată, iar biserica noastră este așa, ca o încăpere gen magazin.
Anul acesta de Sfintele Paști Icoana a fost adusă în biserică în jurul orei 21:00 în Sâmbăta Mare. Atât anul acesta cât și anul trecut, ea a izvorât atât de mult mir, încât a trebuit ca până la biserică să o pună într-o pungă de plastic. În cele 20 de minute până să ajungă la biserică, a curs atâta mir în punga de plastic cât să umpli un borcan. Când Icoana vine la biserică, preotul, înveșmântat în epitrahil și felon, o întâmpină ca și cum ar întâmpina un arhiereu: în timp ce se cântă troparul Icoanei, o primește, intră cu ea prin ușile împărătești, binecuvânteză cele patru laturi ale altarului, apoi așază Icoana pe analog și o tămâiază.
Anul acesta, când am luat în mână Icoana a fost ca și cum aș fi luat un prosop plin de apă, care, când îl apuci, curge peste tot. Așa a și fost. În timp ce binecuvântam altarul cu ea, a lăsat dâră de mir peste tot, cam o jumătate de pahar de mir. Chiar și acum veșmintele mele sunt îmbibate cu mir de la Paști. Și anul trecut mi s-au îmbibat veșmintele tot așa. Atunci eram îmbrăcat cu toate veșmintele pentru Liturghie – dulamă, stihar, epitrahil, felon – și până să fac înconjurul altarului, preț de un minut, mirul a trecut prin toate straturile de veșminte și m-a udat până la piele.
Icoana încetează să izvorască mir
În fiecare an din Duminica Floriilor și până la Liturghia din Sâmbăta Mare Icoana încetează să izvorască mir. Deci, în Săptămâna Patimilor este complet uscată, nu mai izvorăște mir. Este uluitor cum icoana se usucă complet.
Dar, de obicei, atunci când oamenii se roagă, icoana izvorăște mir, iar când nu este rugăciune, nu izvorăște. Reacționează, într-un fel, la evlavia oamenilor.
Alaska 2014
Pe când eram preot în Walla Walla, împreună cu un alt prieten preot care-l cunoștea pe ipodiaconul Nectarie, am avut această idee să luăm binecuvântare și să mergem cu Icoana în Alaska la toate bisericile vechi de acolo și de pe Insula Kodiak. A fost un pelerinaj de două săptămâni.
În fiecare zi în Alaska, vata de bumbac din partea de jos a chivotului se îmbiba cu mir încât trebuia să o înlocuim, lucru pe care-l făceam în mod normal din două în două săptămâni. Au fost atâtea minuni în Alaska! Atâtea vindecări! A fost extraordinar!
Oceanul Pacific. Când trebuia să mergem la satele din largul coastei, mergeam cu barca pe ocean. De îndată ce am urcat cu Icoana în barcă, oceanul s-a liniștit și s-a calmat de parcă ar fi fost un lac – cel mai calm lac care poate exista. Și așa a fost timp de trei zile. Însă de îndată ce ne-am terminat călătoria și am ajuns pe continent, erau valuri de jumătate de metru.
Vindecare vedere dublă. Când eram la catedrala Sfântul Inochentie din Anchorage, o doamnă care suferea de dublă vedere de peste 7 ani a venit și ne-a cerut să-i facem o rugăcine. Am ținut icoana peste ea și am simțit cum o căldură cobora din icoană peste această doamnă. S-a dus acasă și a dormit puțin, iar când s-a trezit, vederea ei fusese complet vindecată. Soțul ei era chirurg oftalmolog, care nu o putuse vindeca. Minuni ca aceasta au avut loc în fiecare zi.
Curgea ca dintr-un furtun. În timpul Liturghiei săvârșite în satul de pe Spruce Island la un moment dat a curs așa de mult mir din Icoană, încât se revărsa în afara icoanei. Curgea ca și cum cineva turna cu furtunul, un furtun invizibil. Aceasta s-a întâmplat timp de zece minute. Oamenii își puneau eșarfele și icoanele în mir. Se vedea cu ochiul liber, toată lumea din biserică a văzut. Minunea aceasta a avut un mare impact.
Pocăință. Dar cel mai impresionant lucru a fost, nu atât minunile, cât pocăința pe care Icoana o trezea în oameni. Am văzut pescari din Alaska înăspriți, duri, cu lacrimi în ochi în fața icoanei și cerându-ne să-i spovedim. Într-una dintre biserici, duhul de pocăință a fost atât de puternic, încât s-a format un rând de 30 de oameni care ne-au cerut să-i spovedim atunci, pe loc. Pentru că oamenii erau atât de pătrunși la inimă, a trebuit ca noi, preoții, să-i spovedim în noaptea aceea. Iar aceștia erau oameni care nu se mai spovediseră de 7, 10, 13 ani. Adică erau ortodocși înăspriți și înstrăinați de Biserică, pe care prezența icoanei i-a umplut de pocăință, încât, cu inimă înfrântă au cerut să se spovedească și să pună început bun atunci și acolo.
Este o minune extraordinară ca oamenii să aibă un așa duh de pocăință.
Icoana inspiră un mare duh de pocăință și cred că acesta este cel mai important lucru de subliniat. Când Dumnezeu ne vizitează, primul lucru pe care îl experiem este pocăința. Minunile sunt uimitoare și sunt atât de pline de har, dar este important să înțelegem că Maica Domnului întotdeauna îndreaptă oamenii spre Fiul ei, iar acest duh de pocăință pare să fie cu adevărat ceva extraordinar în întâlnirile cu Icoana ei.
Persoane de alte confesiuni
Sunt mulți romano-catolici din împrejurimi care vin la slujbe și sunt uimiți de Icoană. Ei vin cu mare dăruire și evlavie pentru a se ruga. Este un lucru care se întâmplă destul de frecvent în parohia noastră. Ca să fiu sincer, mulți catolici par să se vindece și ei când se roagă în fața Icoanei. Este neașteptat și uimitor faptul că vindecările nu se petrec numai în cazul persoanelor ortodoxe evlavioase, ci și în cazul unora care provin din tot felul de medii sau se află pe diferite trepte ale vieții duhovnicești. Se întâmplă tot timpul. Este uluitor.
Mir trimis în întreaga lume
Au avut loc foarte multe vindecări. Am văzut și am auzit despre oameni vindecați. Noi trimitem vată cu mir picurat de pe Icoană în toată lumea, gratuit, oricui cere. Și au fost oameni literalmente orbi sau cu niște forme teribile de cancer care s-au rugat în fața icoanei, sau s-au uns cu mirul pe care l-am trimis și câteva luni mai târziu ne-au spus sau ne-au scris că au fost vindecați.
Icoana mângâie și îndreptează
Icoana aduce mare mângâiere pentru toată lumea. Este greu de explicat cum se întâmplă aceasta și cum au loc atâtea minuni. Pe de altă parte, însă, de multe ori Icoana merge în parohii și, la scurtă vreme după ce pleacă, lucrurile în neregulă din parohiile respective ies la iveală dintr-o dată. Este ca o mamă care mângâie, dar care și corectează și curăță când vizitează.
Nu folosim icoana pentru evanghelizare
Icoana pare să le fie de ajutor doar oamenilor care cred deja în Dumnezeu. Nu pare să le fie de ajutor celor agnostici sau atei. Și observăm acest lucru. Când cei foarte educați ajung la Icoană și văd minunea chiar cu ochii lor, pe fețele lor se citește: „Cum reușesc aceștia să facă asta? Nu poate să fie adevărat!” Și nu pot să creadă, le este foarte greu. În loc să simtă harul, nu acceptă pur și simplu. Însă noi nu folosim Icoana pentru a evangheliza. Suntem slujitori ai Icoanei și nu folositori ai ei.
Dificultatea pentru o persoană cu mentalitate occidentală este că este atât de instruită să gândească într-un anumit fel și să privească lucrurile într-un mod științific, încât nu poate vedea miracolul cel mai evident din fața ei, nu poate nici măcar simți abundența harului. Este uluitor. Un lucru pe care l-am înțeles în legătură cu populația băștinașă din Alaska, este că ei nu au mentalitate occidentală. Când se află înaintea Icoanei ei izbucnesc în lacrimi și se pocăiesc. Și am văzut pescari înăspriți cu lacrimile șiroind pe obraji în momentul când Icoana abia a aterizat pe pistă. Chiar înainte ca Icoana să debarce din avion ei o simțeau. Și erau emoționați și mișcați până la lacrimi. În mintea lor nu era niciun gând despre cum această minune putea fi reală sau nu. Ei reacționau la harul lui Dumnezeu. E uimitor! Chiar dacă nu mai merseseră la biserică de 20 de ani și nu se spovediseră, ei aveau o înțelegere înnăscută că Icoana este sfântă și reacționau la ea. Occidentalii au pierdut acest lucru prin educație. Sunt atât de educați, încât nu mai pot răspunde cu inimile lor.
***
Mi-e sete – vindecare din comă
După slujba Canonului celui Mare de aseară, mi s-a cerut să vizitez un pacient pe nume Duke, aflat în stare de comă de multe luni la Spitalul Castle din Kailua. Fusesem invitat de o familie romano-catolică, care a fost de multe ori în parohia noastră pentru a se închina la Icoană. În fapt, unul dintre membrii familiei s-a vindecat de cancer după ce a fost uns cu mir de la Icoană.
Canonul s-a terminat cu puțin înainte de ora 20:00 și am ajuns la spital în jurul orei 20:20. Mai mulți membri ai familiei o așteptau răbdători pe Maica Domnului, pentru a ne însoți la secția de terapie intensivă. Ne așteptau de mai bine de două ore. Paznicii ne-au lăsat să trecem și am mers la al doilea etaj.
Am observat că episcopul Ioan Frederick era și el acolo [este rudă cu Duke]. Epsicopul Ioan este un episcop catolic caldeean (asirian) care are o mică parohie în Waipahu. El a fost de mai multe ori în biserica noastră pentru a se închina la Icoană. Este prieten al parohiei noastre și este foarte apreciat în comunitatea romano-catolică locală.
Icoana a fost condusă către secția de terapie intesivă, iar noi am fost nevoiți să purtăm măști, mănuși etc. pentru a nu aduce bacterii sau contaminări din afară, o procedură standard în spitale în zilele noastre. M-am apropiat de tânărul în vârsta de aproximativ 40 de ani și am observat că era conectat la diverse aparate. Am scos Icoana din învelitoarea în care o purtăm și am pus-o lângă capul bolnavului. Apoi l-am uns cu mir.
Familia mi-a cerut să fac o rugăciune simplă pentru bolnavi, după rânduiala ortodoxă. Nu cunoșteau Tradiția noastră ortodoxă. Am fost bucuros să o fac.
Am făcut rugăciunile începătoare, Trisaghionul, psalmi și, în cele din urmă, rugăciunea către Maica Domnului pe care o citesc, de obicei, atunci când fac vizite cu Icoana la spitalele din țară. Când mi se cere, vizitez orice bolnav, inclusiv pe creștinii non-ortodocși.
Când am ajuns la partea rugăciunii în care îi cerem Maicii Domnului să-și pună acoperământul asupra persoanei, pacientul aflat în comă, Duke, mi-a luat mâna, a deschis ochii și a zis: „Mi-e sete.” Ce șoc pentru noi toți! Abia am putut termina rugăciunea, așa de tare m-am emoționat. Ajutorul Maicii lui Dumnezeu este cu adevărat grabnic.
Membrii familiei ne-au povestit că vorbiseră cu Duke toată ziua, indiferent dacă îi putea auzi sau nu, și îi spuseseră că Maica Domnului avea să-l viziteze în acea zi. Iar ea a făcut-o.
Vă rog să vă rugați pentru Duke și pentru familia lui. Am aflat astăzi, după teste suplimentare, că nu mai este nicio urmă de meningită în organismul său. Cu voia Domnului, după ce îi vor mai face câteva teste, îl vor externa din spital. Este treaz, vioi și mănâncă. Slavă Domnului!