Mineie

Denumirea mineiului derivă din grecescul mineon, ajuns la noi prin filieră slavonă (mineia) sau sârbă (minei) și înseamnă, ad litteram, lună. Noțiunea desemnează acea categorie de cărți religioase, manuscrise ori tipărite, specifice cultului creștin ortodox, în care se indică, pentru fiecare zi în parte din cuprinsul unui an, sfinții ce urmează a fi prăznuiți și slujbele religioase corespunzătoare acestora.

Întotdeauna, fiecărei luni îi este consacrat câte un tom, fapt pentru care fiecare tom poartă denumirea lunii respective: minei pe ianuarie, pe februarie, pe martie etc. O serie completă de mineie trebuie să cuprindă, prin urmare, în mod obligatoriu, douăsprezece tomuri, înainte de apariția și răspândirea tiparului, nu toate bisericile aveau posibilitatea să dispună de o serie completă de mineie, procurarea lor fiind costisitoare, iar caligrafierea de foarte lungă durată. Se știe, spre exemplu, că în Țara Românească s-a plătit, în secolul al XVI-lea, un Tetraevanghel cu un munte, evaluat la circa 1000 de aspri, iar alte cărți bisericești se cumpărau cu câte 17 - 25 de galbeni, ceea ce echivala costul unei bune părți de moșii. De aceea, pentru uzul bisericilor mai modeste, mineiele erau concentrate în câte un singur tom, cuprinzând slujbele cele mai importante, alese din toate mineiele anului, tom cunoscut sub numele de antologhion, tocmai pentru că avea un caracter selectiv.

De regulă, mineiele integrale conțin două părți principale: una în care sunt indicate slujbele pe zile și alta în care se povestesc succint viețile sfinților celebrați în prima parte. Acestea din urmă, ca și cele dinții, sunt orânduite în ordine cronologică și se numesc proloage, iar toate proloagele la un loc se numesc sinaxar sau menolog. Sub titlurile acestea globale, proloagele constituie adeseori temele iconografice ale unor ample picturi murale în care sfinții sunt reprezentați în ordinea lor din mineie. La Voroneț, bunăoară, sunt zugrăviți, pe zidurile interioare ale pridvorului, sfinții tuturor zilelor dintr-un an.

Spre deosebire de tetraevanghele, mineiele au un aspect caligrafie mai sobru, fiind scrise pe hârtie filigranată, cu cerneală neagră, în slove semiunciale. Titlurile zilelor, ca și unele indicații tipiconale referitoare la caracterul slujbelor, denumirea imnelor, felul podobiilor, adică al glasurilor melodice etc. sunt caligrafiate în mod frecvent cu cerneală roșie.

Precizăm că în lumea ortodoxă medievală primul tom dintr-o serie completă de mineie îl constituia cel consacrat lunii septembrie deoarece anul calendaristic începea în prima zi a acestei luni și se încheia la 31 august. Abia în secolul al XVIII-lea s-a adoptat șl în Țările Române Anul Nou la data de l ianuarie.

Alcătuirea primelor mineie este atribuită de unii cercetători lui Sofronie Scolasticul, patriarhul Ierusalimului între anii 634 - 638, și lui Ioan Damaschin, „cel mai cuprinzător teolog răsăritean”, care a trăit între anii 675 - 749. Strădaniile lor în acest sens au fost desăvârșite ulterior și de alți teologi, ca Teofan Mărturisitorul, Teodor Studitul, Iosif, arhiepiscopul Tesalonicului și Iosif, imnograful din Sicilia, toți din secolul al IX-lea.

Printre cele mai vechi mineie slavo-române, păstrate până în zilele noastre, sunt cele caligrafiate la Putna în anul 1467 de către monahul Casian și ieromonahul Nicodim din porunca lui Ștefan cel Mare. Copierea unor asemenea texte însă trebuie să fi ocupat un loc important în activitatea scriptoriilor noastre mănăstirești cu mult mai înainte, mineiele fiind considerate printre cărțile de căpătâi ale cultului creștin ortodox.

Minei pe luna noiembrie scris de monahul Casian
1467 - manuscrisul, 1568 - scoarțele

Dimensiuni: manuscrisul 29 X 20 cm.; scoarțele 30 X 21 cm.

Proveniență: scris din porunca lui Ștefan cel Mare, de monahul Casian, pentru Mănăstirea Putna.

Manuscris slavon, caligrafiat pe hârtie groasă, filigranată cu imaginile unor foarfece și mistreți. Conține 240 de file, in - folio, cu câte 30 de rânduri pe fiecare pagină curentă, așternute cu cerneală neagră, în scriere semiuncială măruntă. Capitalele înalte ale titlului de lună, primele două rânduri de sub acestea, titlurile de zile, indicațiile tipiconale și inițialele care marchează începuturile stihirilor sunt scrise cu roșu. Prima pagină a cărții este împodobită cu un frontispiciu policrom, având ca motiv dominant cercurile înlănțuite, ornate la exterior cu stilizări florale.

Manuscrisul este legat din nou, la 1568, de proegumenul Eustafie, cu scoarțe de lemn îmbrăcate în piele gravată cu desene florale și geometrice.

Inscripții și însemnări: pe ultima filă, în limba slavonă, cu cerneală neagră: „Casian a scris această lună în anul 6975 (= 1467), pentru domnul Io Ștefan voievod, domn al Țării Moldovei”. Mai departe, tot în limba slavonă: „Această lună noiembrie a legat-o din nou proegumenul Eustafie, care este în ascultarea sfintei Mănăstiri a Putnei, în zilele dreptmăritorului domn Io Bogdan voievod, fiul lui Alexandru voievod, în anul 7070 (= 1568), luna octombrie 31”. Pe lumina de jos a primei pagini, se află o însemnare în limba română: „Ieromonah Ioan ot Putna iclisiarh, iscălit ca să se știe când am stat iclisiarh vă deni (= în zilele lui Ton Racoviță voievod, (în anul) 7220 (=1712)”.

Pe suprafața interioară a primei scoarțe este schițată o clopotniță, cu trei cruci. Lângă ea se află o însemnare în limba latină: „Sum iile qui non timeo illo. Teodor Chodrinsky”. (Sunt cel ce nu se teme de acela. Teodor Chodrinsky).

Observații: spre deosebire de alte mineie, acesta cuprinde numai partea I-a, adică numai slujbele tuturor sfinților din luna noiembrie, nu și viețile pe scurt ale acestora, așa-numitele proloage, încorporate, de regulă, în a doua parte a mineielor.