Acoperământul de mormânt al Mariei de Mangop

Broderie cu fir de aur, argint și mătase colorată pe un fond de atlaz roșu dublat cu pânză de in în culoare naturală. Căptușeala din mătase albă.

Dimensiuni: 190 X 102 cm.

Proveniență: executat în atelierul de broderie al Mănăstirii Putna.

Istoric: a figurat în Exposition de L'Art Roumain ancien et moderne. Au Musee du Jeu de Paume, Paris, 25 Mai - I-er Aout, 1925, (cat. 56). De aici expoziția a fost itinerată, într-o formă mai restrânsă, la Geneva, unde a fost deschisă în ziua de 18 septembrie 1925, la Muzeul Hath ; Expoziția Ștefan cel Mare și epoca sa - 500 de ani de la înscăunare (12 aprilie 1457 - 12 aprilie 1957), organizată la Muzeul de artă al R.P.R., București, 1957; L'Art Byzantin, ari europeen. Neuvieme exposition sous l'egid du Conseil de l'Europe, Palais du Zap-peion, Athenes, 1964.

Monumental și sobru, somptuos și rafinat, faimosul portret funerar al Mariei de Mangop, brodat în chip de gisant, pe celebrul acoperământ păstrat la Putna, este considerat ca una dintre cele mai desăvârșite creații de acest fel din lume, „o capodoperă ce poate sta alături de opera lui Durer sau Holbein”. (Cf. D. C., Despre două expoziții recente - Convorbire cu acad. prof. G. Oprescu, anul XXVI, nr. 3891, din 26 aprilie 1957).

Pe un fond de atlaz roșu, sub o arcadă trilobată, sprijinită pe două fascicule de câte trei colonete, doamna Maria, cea de a doua soție a lui Ștefan cel Mare, fiica lui Ioan Olobei de Mangop și a Măriei Asan Paleolog, descendenți ai marilor împărați bizantini, își doarme somnul de veci. Mâinile îi sunt încrucișate pe piept, iar peste chipul ei oval, cu ochii închiși, cu sprâncenele arcuite și cu trăsăturile foarte fine, plutește o liniște adâncă, liniștea desăvârșită a morții. O coroană măreață, cu fleuroni înalți, bătută cu pietre scumpe, sugerate în brodaj de mătase roșie, verde și albastră, îi acoperă capul; din marginile ei se desprind câte patru șiruri de mărgele, flancându-i simetric obrajii. Cercei mari, cu pandantivi, asemănători acelora descoperiți în timpul săpăturilor arheologice de la Suceava, din anul 1955, îi împodobesc urechile; pe sub ei coboară deasupra gâtului o plasă fină de aur, înconjurând bărbia, ușor ascuțită. Tunica de brocart argintiu, cu reflexe albastre și aurii, este brodată în motive stilistice vegetale, reprezentând flori, frunze și fructe de rodii. Se încheie în față cu 14 nasturi și se termină la gât cu un guler înalt, ornat cu motive florale, cu sugestii de pietre scumpe și cu două mici medalioane în cuprinsul cărora se află câte o cruce încârligată. În jurul acestui guler, o capă de blană cade armonioasă pe umeri, încheindu-se cu doi nasturi în față, iar de sub ea, se evazează largă și fastuoasă, în jos, mantia de ceremonie, brodată cu aceleași motive în aceleași nuanțe cromatice ca și tunica, întreaga imagine se încadrează într-un chenar marginal dreptunghiular, de-a lungul căruia este brodată inscripția comemorativă, întreruptă la cele patru colțuri de medalioanele cu monograme și simboluri după cum urmează: în colțul stâng de sus și în cel drept de jos, figurează câte un vultur bicefal, reprezentând emblema imperială a Bizanțului; în colțul stâng de jos este brodată o monogramă semnificând primele trei litere din numele Paleolog, monogramă ce se repetă - în poziții diferite - și pe arcada treflată, în cele două medalioane de deasupra capitelurilor, în sfârșit, în colțul drept de sus, este brodată o altă monogramă, ceva mai complicată, în care savantul francez Gabriel Millet a descifrat numele Asanis sprijinindu-se pe inscripția unei icoane donată de Maria de Mangop Mănăstirii Grigoriu, de la Muntele Athos, în cuprinsul căreia se pot citi cuvintele: „Rugăciunea preaevlavioasei Doamne Maria Asanina Paleologhina, Doamna Moldovalahiei”. Așadar cele două monograme de pe splendida broderie putneană reprezintă numele de familie al Doamnei Maria de Mangop și dacă s-ar putea demonstra - cu argumente peremptorii - că acest celebru portret este într-adevăr un autoportret, presupunere care se face uneori, acestea ar reprezenta, implicit, și cea mai veche semnătură cunoscută la noi, pe o astfel de operă.

Inscripții: în chenarul marginal, de jur împrejur, inscripție comemorativă, în limba slavonă, brodată în fir de aur și argint aurit, pe un fond de mătase roșie: „Acesta este acoperământul mormântului roabei lui Dumnezeu, binecredincioasa și de Hristos iubitoarea doamnă a lui Io Ștefan voievod, domnul Țării Moldovei, Maria, care a trecut la veșnicul lăcaș în anul 6985 (= 1477), luna decembrie 19, în ceasul al cincilea din zi”.

Observații: Melchisedec, O. Trafali și C. Nicolescu consideră că anul morții Mariei de Mangop este 1476, nu 1477, cum apare în inscripția acoperământului.